Dincolo de șezlong. Avantajele și dezavantajele alimentării cu nisip a plajei de la Mamaia

O alimentare cu nisip a lărgit plaja Mamaia cu 200 de metri, însă a atras nemulțumirile administratorilor și turiștilor, aceștia plângându-se că plaja e plina de scoici și că au de parcurs o distanță mult prea mare până la apă.

Ca răspuns al unei tendințe de ușoară eroziune și pentru a mări suprafața utilizabilă de plajă, autoritățile (prin Administrația Bazinală de Apă Dobrogea – Litoral) au luat decizia de a alimenta masiv plajele cu nisip și de a extinde sistemul de diguri de protecție pe litoralul românesc, totul la un cost uriaș de circa 800 de milioane de euro, prin finanțare europeană.

Mega-proiectul are printre obiective și adaptarea la schimbările climatice, dar și reducerea efectelor cauzate de fenomenele naturale, în principal de inundații și eroziune costieră, notează dr. Florin Zăinescu pentru Infoclima.

Reducere moderată a emisiilor de gaze de efect de seră ar putea preveni 40% din retragerea țărmului

Mai mult de o treime din plajele în eroziune din Marea Neagră se afla în România. Dinamica globală a liniei țărmului în viitor este dominată de răspunsul la creșterea nivelului mării în cazul plajelor nisipoase, iar o reducere moderată a emisiilor de gaze de efect de seră ar putea preveni 40% din retragerea țărmului.

Stațiuni populare de pe litoralul sudic românesc precum Mamaia, Eforie, Costinești, Neptun sau Venus sunt localizate direct pe insule barieră sau au acces la plajele lor. Acestea sunt cordoane litorale de nisip create de valuri și care răspund în mod dinamic la schimbarea condițiilor de mediu precum furtunile marine sau creșterea nivelului mării. 

Cum am ajuns la relieful din prezent?

La sfârșitul ultimei ere glaciare, acum circa 12.000 de ani, nivelul mării pe glob era cu 80 de metri mai scăzut decât în prezent. Topirea masivă a calotelor glaciare a determinat o creștere rapidă a nivelului mării și inundarea suprafețelor costiere joase.

În zone joase de vale, insulele bariere care se înălțau odată cu nivelul mării au blocat aceste văi, formând lacuri de tip liman separate de Marea Neagră de insule barieră precum Tasaul, Siutghiol, Techirghiol.

Plajele sunt dinamice în mod natural, iar ele primesc și cedează nisip. Plaja de la Mamaia era, în trecut, alimentată de sedimente care erau transportate de valuri din sudul Deltei Dunării, de la plajele Vadu și Corbu.

Prin construcția digurilor, portul Midia a creat un deficit sedimentar la Mamaia și a facilitat captarea sedimentelor în partea nordică a digurilor. Porțiuni de plajă la nord de dig s-au lățit cu 250 de metri din 1985 până în prezent.

Cercetări Marine și Fluviale Sfântu Gheorghe. În plus, furtunile costiere care sunt responsabile de eroziune, au cunoscut o ușoară descreștere în intensitate în ultimele decenii după în maxim la sfârșitul anilor `60.

Eroziunea plajelor de pe litoralul sudic românesc, o problemă cauzată de om

Urbanizarea generală a litoralului în a doua jumătate a secolului XX prin dezvoltarea porturilor și a stațiunilor balneare a dus, la o coastă în care circulația naturala a sedimentelor a fost decuplată.

Digurile porturilor Constanța și Midia au blocat tot sedimentul care provenea din deriva litorală iar structurile de protecție a plajelor din stațiunile balneare au reușit să creeze o stare generală de ‘foamete sedimentară’.

De aceea, eroziunea plajelor de pe litoralul sudic românesc, nu este neapărat o problema naturală, ci o problemă cauzată de om. Deoarece plajele nu se mai pot hrăni natural, ele trebuie alimentate artificial, lucru care implica costuri uriașe.

Pe ce cheltuim banii și cât de bune sunt plajele alimentate artificial

Avantaje:

Plaje mai late înseamnă o protecție mai bună împotriva furtunilor costiere, dar și o protecție pe viitorul îndepărtat la efectele creșterii nivelului mării.

Proiectele de mega-alimentare precum cel de la Mamaia au fost dovedite ca fiind mai eficiente în păstrarea cantităților de nisip pe termen lung și de a face față schimbărilor climatice, și mai avantajoase economic.

Plajele alimentate artificial sunt adesea concepute pentru a spori spațiul recreativ uman, ele putând găzdui mai mulți vizitatori și activități terestre și, prin urmare, sunt adesea preferate plajelor înguste.

Dezavantaje:

Cu toate acestea, este cunoscut că plajele excesiv de largi sunt neatractive pentru vizitatori, conform unor studii făcute în SUA și Australia.

Probabil că alegerea unui material mai grosier a fost făcută din cauza absenței altui stoc sedimentar în larg, dar a determinat scăderea calității nisipului, cel fin fiind mai apreciat.

Plajele artificiale – în special cu nisip grosier – au o pantă mai mare la intrarea în apă. În SUA, după astfel de intervenții, a crescut numărul de înecuri și accidente cu până la 300%. Este de așteptat o reajustare viitoare, dar plaja tot va rămâne mai abruptă din cauza granulometriei folosite.

Impactul este semnificativ asupra ecosistemelor atât pe plaje cât și în zona de extracție a sedimentelor, adesea pentru nevertebrate îngropate în nisip, dar și pentru păsări și pești care își pierd sursele de hrana. Atunci când se folosesc și diguri, impactul peisagistic este puternic și creează un mediu mai puțin dezirabil.

Continuăm să tratăm efectele și nu cauza “bolii”

Avem plaje care necesită susținere artificială, precum un bolnav care este conectat continuu la aparatele care îi asigură funcțiile vitale, pentru că sursele naturale de sedimente au fost decuplate din cauza activităților antropice.

Continuăm să tratăm efectele și nu cauzele bolii.

Asta implică costuri suplimentare uriașe și efecte care pot fi indezirabile pentru turiști, precum și o vulnerabilitate în fața schimbărilor climatice dacă nu au loc intervenții de alimentare cu nisip.