Detalii tulburătoare povestite de un salvator din Munții Făgăraș: „Apelantul stă lângă o dâră lungă de sânge la capătul căreia se află un corp neînsuflețit”

Unul dintre salvamontiștii care au intervenit serile trecute în Munții Făgăraș pentru salvarea unui turist blocat într-un perete povesește în detaliu acțiunea extrem de dramatică din plină noapte. Din păcate, pentru un tânăr de 30 de ani nu s-a mai putut face nimic.

„Mara primește un apel de la colegii de la Sibiu în care i se comunica despre un accident la lacul Călțun, cu două persoane ce cățărau în peretele Caltunului: una a căzut, cealaltă e blocată în perete. Pare o glumă la prima vedere: cine cățără noaptea (sunt peste 2 ore de când e întuneric) un perete ce e ocolit vara din cauza că e friabil și se escaladeaza exclusiv iarna?

Sunăm la dispecerat, ni se spune aceeași poveste pe care o auzisem de la sibieni, cerem nr persoanei care a apelat și… ne convingem că povestea este cât se poate de reală.

Apelantul stă lângă o dâră lungă de sânge la capătul căreia se află un corp neînsuflețit. Ne relatează cum era la cort și cum a văzut lanternele în perete, apoi a auzit un strigat și una dintre lumini a căzut în abis”, povestește Cornel Zărescu.

Acestea spune apoi cum s-a pregătit pentru intervenția dificilă de pe munte.

„E clar, nu e timp de pierdut, sperăm că cel rămas în perete să reziste până vom ajunge la el. Fac repede un calcul referitor la ce materiale vor fi necesare: asigurări mobile pt acces, pitoane și ciocan pt coborârea din perete, corzi, o pufoaica pt a petrece noaptea mai ușor. Iau ceva apă, uit mâncarea.

Reapelăm Sibiul pentru a vedea ce materiale au luat și ei și aflăm că echipa lor a pornit deja, au cam 10 minute avans față de noi. Pornim, fiecare cu gândurile lui, iar adrenalina ne mâna pe toți cu toată viteză spre Călțun. Fugărim lanternele colegilor de la Sb, dar distanța se păstrează constantă”, scrie Cornel Zărescu.

Slavamontistul din Argeș continuă apoi povestea tulburătoare.

„Ajungem cam în două ore de la plecare în zonă, situația este tragică”

„Dintr-un punct din care se vede panorama spre zona vizată observăm lanternele celor ce ne așteaptă. Dau semnale disperate, ne lămurim din nou că nu este o glumă, în schimb distanța pe verticală dintre cel de jos ce păzește trupul decedatului și cel din perete ne cam dă fiori.

În fine ajungem cam în două ore de la plecare în zonă, situația este tragică, cel care ne-a apelat a acționat că la carte, dar nu putea face nimic în plus. Îi mulțumesc și pe această cale că a rezistat acolo până am venit noi, fiind un reper esențial în întuneric, fapt ce ne-a scutit de multe căutări.

De jos de la baza peretelui abia distingem lanternă celui blocat pe o brana. Căutăm o varianta de acces, dar nu e nimic evident la lumina lanternelor. Ne tot întrebam cum a reușit să ajungă acolo, că să urmăm și noi același drum”, scrie eroul din Munții Făgăraș.

„Fiind întuneric au crezut că au ajuns la baza lui”

Aesta mai povestește că mai târziu a aflat că de fapt cei doi turiști au venit de sus, de pe vf Lespezi, prin Hornul Călțunului.

„Fiind întuneric au crezut că au ajuns la baza lui, când de fapt au prins o brana ce i-a condus în plin perete. Cel mai ambițios dintre ei a încercat să găsească o variantă de coborâre și a căzut.

Ne decidem să încercăm un acces pe un horn din apropiere care de jos pare ud și alunecos, dar e tot ce avem. Mă leg în coarda cu colegul Rață, am mai cățărat împreună și știu că e un tânăr ce își dorește mult să ajute.

Pornesc cu grijă, până la horn e o față de stancă compactă în care cu greu reușesc să pun o asigurare mediocră. După vreo 10-12m în schimb găsesc un punct de rapel, probabil folosit la o retragere de iarnă, apoi intru pe linia hornului ce nu este totuși chiar atât de alunecos și mai are și o fisură de toată frumusețea pe partea stânga (ce nu se vedea de jos) în care montez asigurări solide. Merg până la capătul lui și ies în stânga pe brane de iarbă, sperând să dau de victimă. Ghidat de colegii de jos fac o traversare, se pare că sunt undeva puțin deasupra lui. Reușesc să bat două pitoane care vor servi că regrupare și că punct de lansare pt victima. Mai consolidez cu o nucă și îl chem pe Rață care vine cu toată viteză”, spune salvamontistul.

Cornel Zărescu explică apoi cum a continuat planul de intervenție.

„A două zi aducem cadavrul lângă lac, victimele sunt coborâte cu elicopterul”

„Planul e făcut în mintea mea: îl voi lansa pe colegul meu la victimă, el îi va pune un ham, apoi voi lansa victima pe una din corzi peste perete, până jos. Rață rămâne asigurat în cealaltă coardă, colegii preiau victima și mai departe noi ne vom descurca la fel ca în alte dăți când suntem în perete. Zis și făcut, treaba merge strună, coborâm și noi, se face cam ora 3.15 până terminăm de strâns corzile.

Mai punem decedatul în sacul special și apoi coborâm la refugiu pentru două ore de somn chinuit.

A două zi aducem cadavrul lângă lac, victimele sunt coborâte cu elicopterul, iar noi luăm lungă potecă în coborâre spre Piscul Negru. Cum am așteptat „ventilatorul” până după prânz, ajungem destul de târziu la cabană, dar somnul de după-amiază intră bine la orice oră”, scrie Cornel Zărescu, care apoi tage câteva concluzii:

„Fără să vrem musai să facem acuzații, ci mai degrabă să tragem învățături: victimele au intrat foarte târziu în traseu (au ajuns pe vf Lespezi seara) și s-au ambiționat să coboare la Călțun pe un traseu nemarcat (de fapt un traseu elementar de alpinism) în condițiile în care erau pentru prima dată în zona. Din păcate nu au sunat la Salvamont când au văzut că e noapte și nu știu unde se află, ci abia după ce s-a întâmplat tragedia (semnal există în peretele Călțunului, noi comunicând cu baza fără probleme pe timpul intervenției).

Mențiune specială: un mare MULȚUMESC colegilor de echipa și celor de la Salvamont Sibiu, niște oameni minunați și foarte buni profesioniști. Ei au făcut că și această acțiune să se desfășoare în condiții de maximă siguranță și mai mult, să fie o plăcere că mă aflu acolo, cu tot dramatismul situației!”, a conchis eroul din Munții Făgăraș.