Miza politicului e Justiția însăși! Cine se teme de ea, vrea să o stăpânească!

Coaliția se clatină, precum Titanicul pocnit de partea nevăzută a unui aisberg. Pentru mine nu este deloc o noutate. Așteptam de ceva vreme această rupere și eram convinsă, în sinea mea, că Ministerul Justiției va fi blocul de gheață care va sparge în două nava de croazieră PNL-USR.

Chiar mă mir că nu s-a întâmplat mai devreme, la câte prostii a făcut acest guvern care și-a început aventura dând pe mâna useriștilor cele mai importante ministere. Printre ele, cel al Justiției, dat pe mâna unui avocat care nu a știut cum să pledeze pentru cetățean, ci s-a trezit în procesul acesta de revigorare și asanare a mizeriilor din sistemul judiciar, vorbind ca un procuror.

Până acum, SIIJ, marea obsesie a USR de lichidare a acestei Secții Speciale cu care s-a contaminat vrând-nevrând și partenerul PNL, a rezistat. Ca să vezi! Într-o parte se situa SIIJ (cu defectele ei, dar necesară pentru societate), de partea cealaltă erau magistrații arondați la mișcarea REZIST. Această obsesie nu a dispărut și cred că va ține tot atâta timp cât președintele Klaus Iohannis va conduce România. El are nevoie acum de alt ministru al Justiției, PNL-ist, care să facă totul după vrerea sa. Va fi cam greu, însă, de impus un PNL-ist la Justiție, câtă vreme partidul lui Iohannis a greșit major atunci când a bătut palma ca acest minister să aparțină USR-ului. Revenind la SIIJ, consider că această secție mai există doar pentru că PNL, la un moment dat, a întors foaia un pic și a dat câștig de cauză UDMR-iștilor care s-au opus să aprobe ceea ce le dicta corul din spatele lui Stelian Ion.

Acum, după plecarea tiripliciului de la Justiție, prin demiterea ordonată de premierul Florin Cîțu – care la rândul lui a primit ordinul ferm pe unitate de la Iohannis – urmează ofensiva. În limba română sau limba germană, nu mai contează. Pentru că ordinul în germană poate fi ușor tradus și noi, românii, ușor de tradus, după cum s-a văzut la ultimele alegeri prezidențiale.

Nu îți trebuie o dronă de înaltă tehnologie cu care să iei temperatura în Justiție, pentru că sistemul are deja obrajii roșii, buzele uscate și ochii împăienjeniți. Febra asta poate să ducă ori la arderea unor circuite, ori la însănătoșire. Depinde cine va fi numit la Justiție după scurta domnie a lui Ion. Dacă apare vreo slugă a intereselor de partid sau un jurist veritabil, corect, deștept, curajos și fidel cetățenilor – pentru că trebuie să nu uitam că JUSTIȚIA ESTE UN SERVICIU PUBLIC, realizat în interesul cetățeanului -, asta rămâne de văzut. Dar câtă vreme metehnele kovesisto-coldiste vor subzista în sistem, nu vom putea discuta despre independența magistraților decât pe hârtie și, luată la en gros, ca să dăm bine, tot pe hârtie, ca stat de drept, deși numai de Drept nu este vorba aici. E de dreapta sau de stânga, ceea ce înseamnă că politicul dictează încă la greu și în parchete, și în instanțe, și în poliție și chiar și în avocatură!

Revenind la miza pe care unii colegi au identificat-o în desființarea SIIJ, iar alții s-au luat după Stelian Ion și consideră că miza schimbării lui este legată de procedura de numire a șefilor de structuri DNA și DIICOT, eu opinez că adevărată miză este chiar JUSTIȚIA. Pe care USR și-o dorește subjugată. Asta înseamnă că asistăm la un ritual în timpul căruia nu știu cât sânge va curge pe buturuga ghilotinei, dar la final îi vom vedea, cu siguranță, pe cuceritori cum vor savura capturarea Justiției. De către cine?

Unii zic că ar fi vorba de gruparea USR-Orban, băgându-l astfel pe contracandidatul lui Cîțu în acest război subteran până la gât și o palmă mai sus. Și că acesta nu ar fi deloc străin de învârtelile făcute prin vectori de influență din sistem, precum majoritatea procurorilor din CSM și alții de prin parchetele patriei, multiplicați în timp precum COVID-ul, rezistenți la orice vaccin, cu lecții pîrlogiste și practică protestatară.

Sigur că negocierile formării guvernului au lăsat să se înțeleagă un troc făcut de unii pe propriile dosare. Dosare existente sau dosare care se află, deocamdată, la stadiul de șantaj politic, fără a fi deschis vreun in rem, dar cu șanse de a deveni oricând un in personam. De asta se teme și Orban, trecut o dată prin furcile caudine al Justiției, care l-a achitat într-un dosar de trafic de influență, mai ales acum, înainte de alegerile de la Congresul PNL. E salvat acum Orban de clopoțel? De asta se teme și Dan Barna, deși aici se vede încă strașnica protecție pe care acesta o are, de vreme ce dosarul de la DNA care privește afaceri necurate cu fonduri europene e mort în fașă.

Fricos este și Vlad Voiculescu, pentru că știe că USR la putere înseamnă scut pentru el în toate cele ce le-a săvârșit sau sunt pe cale să se săvârșească în sistemul medical. Și ei, și alții că ei, aflați acum în rândurile generalilor postați la Putere, știu că adevărata protecție le vine dinspre Justiție. Altfel, erau în altă parte, nu la cârma țării, nu în politică, ci în cu totul alt loc.

Ca să revin, Stelică Ion și-a făcut-o și cu mâna lui, și ajutat de alții. A fost și tiriplici, cum scriam mai sus, și păcălici. Cât despre procurorii care fuseseră selectați pentru a sta în cărți ca să ajungă la șefia DIICOT și DNA, doar doi dintre ei ar fi meritat – în opinia mea -, iar ei sigur nu sunt cei pe care dorea Stelică să-i aleagă. Atenție, așadar, la ce va urma. Dar, mai ales, la cine va urma să conducă țara și, mai ales, zic, să conducă Justiția. Este esențială. Bătălia pentru bani este începută, dintotdeauna, pe multe fronturi, dar se poate sfârși prin pierderea lor. Justiția este limanul, mai totdeauna. De-aia miza este, și acum ca și altădată, în alte guvernări, Justiția!