Guvernul a picat. Ce facem cu țara? Acesta e întrebarea! Scriu, și – în timp ce scriu – aud întruna sirenele ambulanțelor pe străzi. Întruna. Acesta a fost motivul pentru care m-am hotărât să pun, acum, în debut de editorial, câteva întrebări care-mi stau în cap de ceva timp. Și să îmi înțelegeți revolta.
Așadar:
Voi, nevaccinaților care nu aveți niciun motiv medical care să vă restricționeze accesul la vaccin, v-ați gândit vreodată că i-ați putea condamna la moarte, din culpă desigur – ca să nu zic maximă prostie -, pe toți ceilalți, fie ei vaccinați cu comorbidități și bătrâni cu imunitatea prea scăzută ca să formeze anticorpii de protecție față de forma gravă dată de acest nenorocit de virus?
Voi, cei care nu purtați masca nici acum, în ceasul de crâncen raport al deceselor – 330 în 24 de ore -, doar pentru că așa vreți voi sau pentru că vi s-a picurat în cap ideea că masca nu protejează, v-ați gândit vreo secundă cu ce sunt vinovați medicii și asistentele care mai au puțin și se vor sufoca înaintea voastră, striviți de epuizare, care nu mai știu ce să facă și cu bolnavii COVID, și cu ceilalți care reclamă, pe bună dreptate, că și ei au dreptul fundamental la viață și sănătate?
Voi, părinți inconștienți care protestați împotriva purtării măștii în școli, în timp ce spitalele colapsează pe rând, înghițite de Valul 4, nu vă gândiți o clipă că puteți fi călăii propriilor voastre odrasle sau ai rudelor și prietenilor voștri? Sau chiar ai voștri, într-un act de presuicid?
Voi, cei care credeți în tot felul de fake-uri și scelerați de pe rețelele de socializare – și îi puneți la stâlpul infamiei pe adevărații specialiști la mâna cărora ajungeți când vă e greu și rămâneți fără oxigen -, aveți habar cât venin letal împrăștiați fără să vă pese și crezând că dețineți adevărul absolut?
Iar tu, Iohannis, care ești președintele acestei țări, cu ce te deosebești de Băsescu, care și-a format sistemul lui, paralel, în timp ce tu ții cu dinții de Guvernul și premierul tău, fără să te grăbești să rezolvi situația asta anarhică ce a cuprins România după ce ți-a căzut cu un vot fără precedent, în Parlament, favoritul?? Mai trebuie să răbdăm trei ani această dictatură a sfidării prezidențiale?
Voi, ăștia care conduceți țara direct în groapa din care nu ne va mai scoate nimeni, care ați optat pentru politica sărăciei și ați mizat pe răbdarea poporului, când veți înțelege că adevărații lideri sunt cei care impun litera legii și a propriului exemplu, prin care dovedesc că ei sunt primii care o respectă?
Tu, dragă Comitet Național al Situațiilor de Urgență, te-ntreb de la obraz, câți români mai ”trebuie” să moară ca să înțelegi că astea nu-s vremuri de nunți, botezuri, cununii, festivaluri, distracție și congrese cu 5.000 de persoane și când vei ajunge să gândești măsuri ca afară și pentru această țară?
Voi, lideri politici de la toate partidele, care vă sfâșiați între voi mai rău ca hienele, care vă arătați mușchii și incisivi de aur și balaur, ce vă doriți pentru voi și ce doriți pentru țară? Anarhie? Suntem la un centimetru de ea.
Pun aceste întrebări cu furie, n-o vedeți, nu e pipăibilă pe hârtie și nici pe tastele calculatorului la care scriu, dar eu o simt. Furie și silă față de toată această transformare a unei societăți cuminți, creștine, cu tradiții, morală, empatie și bun-simț, într-o societate needucată, din ce în ce mai bolnavă, cu școala, sănătatea și economia în colaps, cu instituții conduse de tot felul de târfi și târfe politice care au blindat organigramele la vârf cu tot felul de tâmpi și tâmpe aflate în cercul lor relațional? Și asta nu de acum, ci de multă vreme.
Azi puțin, mâine puțin, așa s-a distrus totul. Prea puțini constructori în țara asta, prea mulți terminatori!
Azi e o zi dramatică: 331 decese în ultimele 24 de ore. Avem aproape 15.000 de infectați. Cred că a venit momentul să punctez aici câteva lucruri pe care eu le-am înțeles din această pandemie (după ce am pus cap la cap maldăr de informație culeasă din surse credibile, de la experți în epidemiologie, virusologie, medici infecționiști, cercetători, medici ATI), lucruri pe care alții nu vor să le spună sau să le scrie pe șleau:
Lucrurile astea, zic eu, trebuiau explicate clar și ferm de către cei care conduc campania de vaccinare. Pe înțelesul tuturora. N-am văzut.
Ca și cum ne-am afla la început de an 2020, în debut de pandemie, atunci când specialiștii au mai făcut greșeli în abordare și explicare pentru că nimeni nu știa mai nimic despre acest coronavirus, mulți dintre români continuă să fie coronasceptici. Doamne Dumnezeule!
Deunăzi, în curtea spitalului Marius Nasta, am întâlnit tatăl unui tânăr contaminat, care era în ATI cu formă gravă, iar el, tatăl, nici acum nu credea în virus.
Întâlnesc peste tot personaje care și după aproape doi ani de la “bomba biologică” din Wuhan nu au învățat nimic, se cred invincibili sau puțin le pasă până la momentul în care ei înșiși sau apropiați ai lor cad secerați de boală. Adică nu poartă masca nici în spațiile închise sau o poartă sub nas. Mai mult, îți suflă în ceafă la coadă la casierie și, dacă îi rogi să păstreze distanța, urlă la tine agresiv, așa cum mi s-a întâmplat mie de curând: “Stai, femeie, liniștită, că nu am corona! Ce, ți-e frică?”
Mi-am dat seama că nu are sens să îmi pierd vremea cu cineva care nu va înțelege niciodată că nu despre frică e vorba, ci de responsabilitatea față de cei dragi și față de oameni în general, nu despre frică e vorba, ci despre compasiunea și respectul pe care le am față de cadrele medicale care abia se mai țin pe picioare și care au ajuns acuma să stea, cum spunea managerul spitalului de la Timișoara, și cu ochii pe prize ca să nu se mai întâmple vreun incendiu, la câte paturi au fost nevoiți să suplimenteze.
E vorba, repet, de responsabilitate și conștientizare a realității pe care o trăim. Iarna se apropie, facturile fac implozie în casele oamenilor, prețurile la carburanți și alimente au luat-o razna. Oamenii au luat-o razna. Cine oprește această situație apocaliptică?
Asta vreau să văd și la decidenții politici, responsabilitate și conștientizarea unei situații de criză majoră pe toate palierele societății. Drept urmare, țara are nevoie să fie administrată. Dar nu de Cîțu. De alt Guvern și cât mai rapid. Personal, nu cred că PSD ar fi foarte fericit să intre la guvernare, AUR trage cu dinți pentru crearea unui guvern de coaliție națională în care să preia și el unu-două ministere, USR-iștii vor să fie curtați să reintre la guvernare de către PNL-știi scuipați afară din urna de vot chiar de către acești ha-BARNA-iști, UDMR este prezent în orice viitoare formulă, deci ei stau în stand-by.
Iar Iohannis… Iohannis cere maturitate partidelor politice înainte de consultare, când el a dat dovadă nu doar de lipsă de maturitate, ci și de lipsă de respect față de Constituție și acum aruncă vina pe oricine altcineva. Numai că în politică nu e ca la golf. Într-o țară aflată atât de aproape de anarhie, nu poți astupa cu mingea toate găurile, uitând de eticheta și respectul față de adversar. Asta se taxează!