”Albastru de Hotar”, expoziție personală a pictorului Ștefan Câlția: ”Despre timpurile sufletești ale albastrului”

Expoziția va avea vernisajul marți 7 decembrie, între orele 16.00 și 20.00, prilej cu care se va lansa și un catalog tipărit în ediție restrânsă și în condiții grafice aparte.

”Albastru de Hotar” este deschisă pentru public, cu intrare liberă, în perioada 7 decembrie 2021 – 6 ianuarie 2022, de marți până vineri, între orele 13.00 – 19.00, și sâmbăta, între orele 11.00-16.00, cu respectarea tuturor prevederilor sanitare legale.

Vladimir Bulat: ”Ştefan Câlţia este apreciat la o cotă excepțională de către colecționarii de artă din România și nu numai”

”Apa-oglindă devine ca un soi de graniță dintre sudul și nordul țării”

Curatorul Vladimir Bulat a vizitat locurile care și-au pus o amprentă artistică inconfundabilă asupra pictorului Ștefan Câlția, un ”hotar natural” dintre ”imensa și pitoreasca Oltenie și Transilvania cu iz imperial, reglementată și formalizată de-a lungul timpului”.

Reprezentativ rămâne acel ”albastru-siniliu” al casei familiei pictorului Câlția, o ”nuanță a cerului” pe care vizitatorul îl avea deasupra capului.

”Drumul modernizat de ceva vreme, de la Făgăraș până la Șona, trece de-a lungul Oltului. Râul străvechi, cântat de străbuni, pictat și pus în vers de contemporani, este mai presus de resursa vieții, secționează limita dintre două lumi. Este hotarul natural dintre imensa și pitoreasca Oltenie și Transilvania cu iz imperial, reglementată și formalizată de-a lungul timpului, și atât de confuză azi. Apa-oglindă devine ca un soi de graniță dintre sudul și nordul țării. Este un fir de apă care brăzdează inima României. Dar e și o graniță dintre cer și pământ”, scrie Vladimir Bulat.

”Când am ajuns la Șona, mi-a sărit în ochi albastrul-siniliu al casei familiei Câlția. Acel albastru era de fapt nuanța cerului, pe care-l aveam deasupra capului. Dintr-un anumit unghi am constatat că întreaga fațadă cu ancadramentul porții cu tot, păreau a fi un decupaj spre imensitatea aceasta a firmamentului.”

Curatorul Vladimir Bulat

Ștefan Câlția: ”Cum să nu-ți vopsești casa-n albastru, cum să nu o vopsești?””

Curatorul Vladimir Bulat vorbește, cu referire la lucrările pictorului Ștefan Câlția, despre ceea ce poate fi numit ”transilvanitatea rurală a românilor”, reamintind și o întrebare artistică-simbol a pictorului: ”Cum să nu-ți vopsești casa-n albastru, cum să nu o vopsești?”

”Apoi am văzut restul satului, pe îndelete, la pas, după care am admirat și casa unei mătuși defuncte, casă strămutată din satul Ucea aici, în grădina casei vechi, cea părintească, a lui Ștefan Câlția; ambele erau îmbrăcate tot într-un albastru intens, mai închis. Este culoarea care afirmă ceea ce am putea numi convențional, transilvanitatea rurală a românilor – marca distinctă a unui teritoriu organizat și locuit, contopit în diversitatea cu neputință de concurat a naturii.

«Cum să nu-ți vopsești casa-n albastru, cum să nu o vopsești?», se întreabă Ștefan Câlția într-un eseu cinematic, «Albastrul lăsat printre noi», realizat de Diana Iabrașu. Acesta a fost lansat în 10 mai 2020”, mai notează curatorul Vladimir Bulat.

”Tot din acel material aflăm că primul albastru, cel mai profund, era albastrul din ochii unei bunici a artistului, Eudochia. Femeia bună a satului. Albastrul acesta al casei, topit în imensitatea verdelui, și a diversității cromatice a florilor, după cum afirmă Ștefan Câlția: «capătă ceva prețios, de piatră prețioasă, o sclipire – o mireasă în grădină!»”

Vladimir Bulat