Veșnic-guvernanții de la UDMR, beneficiind de faptul că pot citi ziarele ungurești netraduse, s-au gândit să ne procoposească cu una dintre ideile care l-au făcut pe Viktor Orban atât de popular. Anii trecuți, pentru a ieși din criza financiară, Guvernul de la Budapesta a promovat o legislație prin care se instituia un impozit pe cifra de afaceri în două sectoare economice: comerțul cu amănuntul (așa-numitul sector de retail) și telecomunicațiile.
În cazul comercianților, impozitul pe cifra de afaceri este progresiv:
În mod similar, Guvernul Orban a impus și taxarea progresivă a companiilor din telecomunicații, cu niveluri mergând până la 6,5% din cifra de afaceri. Operatorii afectați sunt, practic, marile companii: Magyar Telekom (deținută de Deutsche Telekom), Telenor și Vodafone. Ambele taxe suplimentare au fost declarate compatibile cu legislația UE de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene.
Ei bine, nu toți ungurii se nasc politicieni și unii nu prea par a pricepe mare lucru din ce a făcut Guvernul Orban. Așa se explică grosolănia propunerii partidului lui Kelemen Hunor: să se impoziteze cu 1% toate firmele cu cifra de afaceri de peste 100 de milioane de euro. Simplu spus: UDMR-iștii au tăiat cu barda acolo unde Orban opera cu bisturiul și au întors pe dos puținele firme din România.
Dacă ne uităm cu atenție la impozitarea pe cifra de afaceri din Ungaria, o să observăm că ea afectează doar câteva industrii, unde profiturile sunt extrase din circuitul fiscal prin tot felul de subterfugii.
În al doilea rând, observăm că nivelurile mari de taxare sunt rezervate doar firmelor cu cifre de afaceri foarte mari (de peste 250 de milioane de euro). Concret, este vorba de două rețele de supermarketuri și trei operatori de telecomunicații mobile.
În contrast cu asta, în România se propune taxarea de-a valma în toate industriile și a tuturor firmelor, fie că declară cinstit profituri mari, fie că le mai ”ascund”.
Să mai observăm că, după ce ne-am plâns ani la rând că nu avem „campioni” în economie, adică firme mari și puternice, acum vrem să îi distrugem și pe cei puțini care au pus pe picioare mari afaceri. De exemplu, dintre primele 500 de companii din regiune, doar 56 sunt românești. Puține, dar bune, pentru că profiturile declarate de cele 56 de firme românești (cam 5% rata profitului) sunt mai mult decât duble față de firmele maghiare sau poloneze (cam 2% rata profitului) și cu mult peste cele ale firmelor cehești (cam 3,8% rata profitului).
Sursa: http://go.coface.com/LP=3949
În toată țara au fost, anul trecut, aproximativ 335 de companii cu cifră de afaceri peste 100 de milioane de euro, care vor plăti, în cazul adoptării acestei măsuri, atât impozitul pe profit de 16%, cât și un impozit suplimentar de 1% din cifra de afaceri, ceea ce echivalează cu un al doilea impozit pe profit de încă aproximativ 16%, dublând astfel cota efectivă de impunere din prezent. Asta dacă acceptăm ipoteza că rata medie de profitabilitate raportată la cifra de afaceri este de 6,25%, cum a fost anul trecut.
Să luăm, de exemplu, cazul primelor 10 companii ale țării:
Sursa: http://go.coface.com/LP=3949
Cam 26 de miliarde de euro cumulează cifrele de afaceri ale primelor 10 companii din țară. De aici ar rezulta un impozit pe cifra de afaceri de 260 de milioane de euro, care s-ar adăuga impozitului pe profitul cumulat al acestor 10 companii, de 160 de milioane de euro, corespunzător unui profit adunat de aproximativ 1 miliard de euro! Cu 60% ar fi mai mult impozitul pe cifra de afaceri decât impozitul pe profit. Asta da povară!
Hai să mai vedem ceva interesant: cum evoluează rata profitului la companiile cu cifră de afaceri de același nivel. Să luăm pragul de 500 de milioane de euro.
Nuclearelectrica a avut o cifră de afaceri de 503 milioane de euro și un profit de 144 milioane de euro. Adică un impozit pe profit de vreo 23 de milioane de euro, plus o taxă suplimentară de 5 milioane de euro.
Coca Cola HBC România a avut un profit de 69 de milioane de euro, la o cifră de afaceri de 501 milioane de euro, ceea ce ar duce la un impozit pe profit de 11 milioane de euro și o taxă suplimentară de 5 milioane de euro.
Alro Slatina a avut o cifră de afaceri de 479 de milioane de euro și un profit de 61 de milioane de euro. Confom noului proiect de impozitare, Alro ar avea de plată un impozit pe profit de 10 milioane de euro și o taxă suplimentară de 4,79 milioane de euro.
Pirelli are un profit de 15 milioane de euro la o cifră de afaceri de 521 milioane de euro, adică la un impozit pe profit de nici 3 milioane de euro, vom adăuga o taxă de 5,2 milioane de euro.
Farmexim, în schimb are 516 milioane de euro cifră de afaceri și doar 3 milioane de euro profit. Adică la un profit de 500.000 de euro ar trebui să adăugăm o taxă suplimentară de 5,16 milioane de euro.
Bosch Automotive a avut un profit de 1 milion de euro și o cifră de afaceri de 490 milioane de euro, ceea ce ar conduce la un impozit pe profit de 160.000 de euro și o taxă de solidaritate de 4,9 milioane de euro.
Taxa de solidaritate propusă ar penaliza cam cu 5 milioane de euro și pe cei care au declarat profituri bune (Nuclearelectrica, aproape 30%, Coca Cola HBC peste 13%), dar și pe cei care au o rată a profitului de 0,2%! Nu mai vorbim de faptul că, în industrii diferite, sunt marje de profit diferite.
A, mai era ceva: se spune că vizate ar fi multinaționalele care mută profiturile în țara de origine. Și iarăși vă spun: nu trebuie generalizat. Un mic exemplu: simbolul absolut al capitalismului american, Coca Cola HBC a declarat în România un profit de 69 milioane de euro (13,77% rata profitului), iar compania-mamă, Coca Cola HBC AG, a declarat un profit de 414 milioane de euro (6,7% rata profitului)!
Iată de ce nu trebuie să intri cu calul în economie, ci trebuie să te porți ca și cum ai fi într-un magazin de porțelan. O lecție pe care Viktor Orban o știe bine, spre deosebire de prea-aprinșii urmași ai lui Attila Verestoy.