VIDEO | Nicolae Ciucă, moment de reculegere pentru cei care au murit la Revoluția din 1989

Premierul Nicolae Ciucă, prezent la un eveniment de presă la Palatul Parlamentului, a propus un moment de reculegere în memoria celor morți la a Revoluția din decembrie 1989, care a debutat acum 32 de ani, la Timișoara. Actualul general de brigadă avea atunci 22 de ani și era comandant de pluton cercetare şi instrucţie.

„Pentru că ziua desfășurării acestei activități a fost aleasă să fie azi, 16 decembrie, când se împlinesc 32 de ani de la Revoluția din decembrie, văd rog să folosim acest prilej și să păstrăm un moment de reculegere în memoria celor pentru care au pierit în Revoluție”, a spus premierul Nicolae Ciucă, în debutul intervenției sale la evenimentul „Forumul Capitalului Românesc”, organizat de Intact Media Group.

Conform CV-ului oficial de pe site-ul Guvernului, ziua de 16 decembrie 1989 în găsea pe actualul premier Nicolae Ciucă în funcția de „comandant de pluton cercetare şi instrucţie la Batalionul 121 Cercetare, Craiova”, pe care a deținut-o în perioada martie 1989 – septembrie 1992.

În anul 2003, el a obținut titlul de doctor în științe militare, iar pe 25 octombrie 2010 a fost înaintat la gradul de general de brigadă.

Prima zi a Revoluției din decembrie 1989

În 16 decembrie 1989, la Timișoara începea Revoluția care a dus la sfârșitul regimului comunist în România.

În seara de 16 decembrie 1989, în fața Bisericii Reformate din Timișoara erau adunați câteva sute de oameni. Majoritatea, timișoreni veniți în sprijinul enoriașilor reformați maghiari, care erau nemuțumiți că pastorul Tokes Laszlo va fi evacuat și trimis în altă parohie. Printre ei, tot mai mulți curioși, dar și securiști care supravegheau zona. Adunați, oamenii au început să-și verse nemulțumirile și – influențați de valul de schimbări democratice din celelalte țări foste comuniste, au început să vocifereze.

În jurul orei 19:00, poetul Ion Monoran a avut ideea să oprească un tramvai în stația din apropiere, trăgând de funia pantografului și strigând „Jos Ceaușescu!” A fost suficient. În scurtă vreme, circulația a fost blocată și o coloană de câteva sute de oameni s-a îndreptat către Comitetul Județean al Partidului Comunist Român, strigând „Libertate!”, „Jos Ceaușescu!” și „Jos comunismul!”. Când manifestanții au ajuns în fața clădirii, au fost întâmpinați de un cordon de milițieni cu bastoane. Furioși, manifestanții s-au încăierat cu forțele de ordine și au spart geamurile Comitetului Județean PCR, devastând mai multe încăperi din care au aruncat tablourile lui Ceaușescu și cărțile cu coperți roșii.

Când cordonul de Miliție s-a regrupat, coloana de manifestanți a plecat spre căminele studențești, sperând să-și îngroașe rândurile. Majoritatea studenților plecase deja în vacanță, așa că protestatarii s-au îndreptat spre Catedrala Mitropolitană. Aici, au făcut joncțiunea cu alte sute de timișoreni, care veneau de la Biserica Reformată, unde avuseseră loc alte confruntări cu forțele de ordine.

În jurul orei 20:00, după ce grosul manifestanților din jurul Bisericii Reformate în care se afla Tokes Laszlo au plecat spre Comitetul Județean PCR, Miliția a trimis două plutoane de scutieri să elibereze strada, sprijinite de mașini ale pompierilor. La cele două capete ale bulevardului 6 martie (rebotezat 16 decembrie), forțele de ordine au fost atacate de timișorenii furioși, înarmați cu pietre, bâte și ce au mai găsit. După ce i-au alungat pe scutieri, folosind inclusiv cocktail-uri molotov improvizate, manifestanții au devastat magazinele din zonă și au făcut un mare foc în mijlocul liniei de tramvai, din operele lui Nicolae Ceaușescu, luate dintr-o librărie. Milițienii au fost retrași, iar una dintre mașinile de pompieri a căzut în mâinile demonstranților.

În jurul miezului nopții, cele câteva sute de timișoreni adunați în fața Catedralei au decis să plece spre cartierele orașului și să cheme lumea în stradă. În mai multe intersecții cheie, forțele de Miliție și Securitate au organizat adevărate ambuscade, reușind să aresteze câteva zeci de oameni. A doua zi, până spre prânz, toată Timișoara aflase ce s-a întâmplat și vibra sub febra unei speranțe.