De la Lăcustă-Vodă la Factură-Vodă

Anul 1538 a fost  unul tragic în istoria românilor: la finalul „războiului sfânt pentru Moldova” (”Gazây-i Kara Boğdan”), sultanul Suleiman Legiuitorul (Kanunî Süleyman) îl alungă de pe tronul Moldovei pe Petru Rareș și îl înlocuiește cu Ștefan-Vodă, zis ”Lăcustă”.

Venirea la domnie a lui Lăcustă Vodă a coincis cu mai multe premiere negative în istoria principatului moldovean: atunci, la 17 septembrie 1538, Ștefan „Lăcustă” a fost primul domnitor desemnat direct de către sultan și tot atunci, pacea Înaltei Porți cu Moldova nu a mai fost reglementată printr-un tratat, ci direct printr-un act emis de către sultan (berat). Și tot atunci, otomanii au rupt primul teritoriu românesc pe malul drept al Nistrului (Tighina, împreună cu 18 sate din jurul acesteia), unde  au înființat raiaua Bender și au confiscat tezaurul de la Suceava, inclusiv sabia lui Ștefan cel Mare.

Dar nu pentru aceste ticăloșii îl va reține istoria pe Lăcustă-Vodă, ci pentru faptul că, în vremea lui, economia moldoveană a fost pusă la pământ de invazia lăcustelor, care a distrus recoltele. Așa cum aflăm din Letopisețul Țării Moldovei al lui Grigore Ureche: „Mai apoi, în zilele acestui Ștefan vodă, fost-au foamete mare și în Țara Moldovei și la unguri, că au venit lăcuste multe, de au mâncat toată roada, pentru acéia l-au poreclit de i-au zis Lăcustă vodă.”

Ei bine, dacă în urmă cu cinci secole, lăcustele distrugeau economia (agrară pe atunci) principatului Moldovei, astăzi, economia (de data asta mai complicată și mai sofisticată) este distrusă de către noul vodă,  prin facturile ucigașe cu care a invadat țara întreagă. Motiv să-l poreclim și noi pe acesta Factură-Vodă.

Și dacă lăcustele din anii 1539-1540 au venit aduse pe cale naturală, în vremea noastră, facturile mari, sufocante, ucigașe au fost aduse de mâna nepricepută și de încăpățânarea irațională a lui Factură- Vodă.

Căci nimeni nu l-a obligat pe acesta, niciun sultan și nicio catastrofă naturală, să își aleagă cel mai sicofant vizir tocmai la Energie și să-l impună și să-l mențină în pofida oricărei evidențe. Și nimeni nu l-a silit pe Factură-Vodă să patroneze, încă din 2016, dezastrul din producția de energie electrică. El, cu mânuța lui, a numit întreg Guvernul Cioloș, inclusiv pe ministrul Energiei, Victor Grigorescu, și pe secretarul de stat Aristotel Jude, echipa care a selectat firma spaniolă Duro Felguera să producă dezastrul de la Iernut, unde s-a îngropat primul șantier al unei centrale electrice din ultimii 15 ani.

Factură-Vodă și-a împins în guvernele Orban, Cîțu și Ciucă pe vizirul Popescu de la Mehedinți, cel care i-a îndeplinit, fără să crâcnească, programul criminal de închidere accelerată a energeticii românești pe cărbune. Căci, da, oameni buni, deși România are mai puține capacități pe cărbune decât toate statele care dețin cărbune, Factură-Vodă  a închis deja câteva dintre puținele rămase, a impus reducerea cărbunelui extras și s-a angajat, în numele nostru, al tuturor, să închidă trei sferturi din capacitățile de producție rămase până în 2025.

Factură-Vodă a stat senin și s-a amuzat ștrengărește în limba teutonă cu șefii companiei OMV, cei care au redus producția de gaze cu aproape 2 miliarde de metri cubi, de când Factură- Vodă se lăfăie în jilțul de la Cotroceni. 

Sursa: https://www.zf.ro/companii/energie/una-dintre-cauzele-crizei-energetice-productia-de-gaze-a-omv-petrom-20458929

Și același vodă indolent a asistat, indiferent, la faptul că OMV ține ferecate zeci de miliarde de metri cubi de gaze pe fundul mării.

Factură-Vodă, dintr-un atlantism prost înțeles și prostește jucat, a alungat orice perspectivă a României de a avea un nou reactor nuclear mai devreme de 2027 și, în continuare, pândește să nu se înceapă cumva vreo nouă capacitate nucleară la Cernavodă.

Dacă ar fi să explicăm ceea ce a făcut regimul Iohannis în ultimul an cu facturile noastre, întreaga explicație s-ar reduce la următoarele propoziții:

• Hidroelectrica, companie controlată 80% de pixul lui Virgil Popescu, produce 30% din electricitatea țării la un preț puțin peste 100 de lei/MWh și o vinde cu peste 1.000 de lei/MWh;
• Nuclearelectrica, companie controlată în proporție de 80% tot de pixul lui Virgil Popescu, produce aproape 20% din electricitatea țării la un preț în jur de 150 lei/MWh și o vinde tot cu peste 1.000 de lei/MWh;
• Complexul Energetic Oltenia produce cam 17-18% din electricitatea țării cu maximum 500 de lei/MWh și o vinde tot cu peste 1.000 de lei/MWh .

Deci, cam 80% din electricitate – și prețul acesteia – este controlată de vizirul lui Factură-Vodă, Virgil Popescu.

Nu are țara suficientă energie? Nu are pentru că boierii lui Factură-Vodă au îngropat proiectul centralei de la Iernut, plus cele două hidrocentrale de pe Jiu și tot ei țin închise grupurile de la Turceni și Rovinari, care ar putea salva țara.

Efortul lui Factură-Vodă a fost încununat de succes: prețul spot al energiei electrice a crescut de patru ori în câteva luni.

Sursa: https://www.zf.ro/companii/energie/energia-dintr-o-privire-in-2021-graficele-care-spun-totul-despre-cum-20433938

Iar gazul rusesc, importat pentru a suplini ce nu extrage OMV, a devenit mai scump de cinci ori, în aceleași câteva luni:

Sursa: https://www.zf.ro/companii/energie/energia-dintr-o-privire-in-2021-graficele-care-spun-totul-despre-cum-20433938

Firmele din industrie și agricultură au astăzi facturi și de zece ori mai mari decât în decembrie anul trecut, iar populația care se credea apărată de legea plafonării și compensării s-a trezit că jumătate consumă prea mult pentru a i se aplica vreo compensație, iar cealaltă jumătate a primit facturi de mii de lei că așa au vrut mușchii furnizorilor!

Dacă Factură-Vodă ar face un singur semn cu mâna, întreg sistemul, în frunte cu ministrul Popescu, s-ar alinia și ar opri dezmățul facturilor care au îngropat economia românească. Soluția este atât de simplă și de evidentă, încât Factură- Vodă o poate aplica în trei secunde, cu o semnătură pe o lege care ar limita profitul la producătorii firmei de stat, de exemplu la nivelul din 2019 (un an foarte bun pentru aceștia).

Dar Factură- Vodă nu va mișca niciun deget pentru a opri închiderea industriei și agriculturii românești, pentru un motiv extrem de simplu: toți cei care conduc firmele de stat și care produc energie sunt numiți acolo politic, de către partidele aliniate în jurul lui Factură-Vodă. De la omul de casă din Mehedinți al lui Virgil Popescu (Iulian Cristian Bosoancă) și până la fata devenită celebră prin „canapeaua lui Crin” (Andreea Lambru), o pleiadă de oameni de partid, nepoți, amante și purtători de epoleți controlează producția de energie controlată de stat. Iar aceștia au fost numiți de partide acolo cu un singur scop. Scop pe care și-l îndeplinesc cu brio.

Nu există, poate, nicio imagine mai puternică care să descrie vremea lui Factură-Vodă decât polițistul ucigaș de copii care împinge cu vârful lustruit al pantofului trupul chircit, fără suflare, al victimei sale.

Aroganța acelui criminal, lăsat liber de sistemul lui Factură-Vodă, cuprinde cea mai plastică reprezentare a situației de azi: țara este la pământ, lăsată fără nicio portiță de scăpare de facturile crescute de cinci ori, de șapte ori, de zece ori, iar ministrul favorit al lui Factură-Vodă, cel de la Energie, încercă cu botul pantofului să vadă dacă mai respiră vreo fabrică sau vreo fermă, sau vreo gospodărie.

Asta se întâmplă, la scară mai mare, și cu România: populația și economia au fost trântite la pământ de uriașele facturi la electricitate și gaze naturale, iar slujbașii în uniforme, singurii care contează pentru președintele țării, își fac de cap și își impun domnia asupra oamenilor hărțuiți ani de zile. Căci, nu-i așa, fiecare plutonier poartă în raniță o pensie specială. O pensie de trei ori mai mare decât cea a nefericiților asupriți de regimul Iohannis.

S-au trezit firmele cu facturi de câteva ori mai mari și populația cu facturi duble sau triple. Ei bine, autorii acestor crime nici măcar nu au fost duși la audieri în Parlament, darămite să fie demiși.

În orice țară normală, prima măsură în scandalul facturilor umflate ar fi fost demiterea celor vinovați: ministrul Virgil Popescu cu secretarii săi de stat și oamenii pe care și i-a implantat în „sistem” plus conducerea ANRE. Toți aceștia ar fi trebuit să plece acasă demult. Dar nu, Factură-Vodă are nevoie de ei, executanții perfecți ai ambițiilor sale iraționale de punere la pământ a economei și al nivelului de trai. Motiv pentru care boierii lui Factură-Vodă au fost puși să se facă de râs de trei ori pe zi: procurorului general i se comandă politic să ancheteze furnizorii de energie (nu mai e justiția independentă?), iar televiziunile de casă i-au judecat și i-au găsit deja vinovați pe furnizorii de energie.

Culmea este că nimeni nu are voie să spună că furnizorul care a trimis facturile neplafonate pe capul românilor este chiar cel mai mare dintre ei, Electrica, firmă deținută majoritar de stat, adică dirijată de pixul lui Virgil Popescu, pix inspirat de geniul lui Factură-Vodă.

Pentru cei care ați uitat, vă reamintesc: Electrica este firma aia de stat cu 125 de posturi de directori, firmă al cărei președinte este nimeni altul decât concitadinul ministrului Popescu, un anume Iulian Cristian Bosoancă, cu greu încăput în hainele devenite prea strâmte pentru el. Pentru amatorii de senzații tari, să spunem că Bosoancă își sprijină deciziile pe colaborarea celebrului Gicu Iorga, șeful clubului de table din Giurgiu, aghiotantul altui om cu „greutate” (la propriu, desigur) din jurul lui Factură-Vodă, fostul ministru al Energiei, Toma Petcu.

Așa că revin și vă mai spun o dată: nu există, poate, nicio imagine mai puternică care să descrie vremea lui Factură-Vodă decât polițistul ucigaș de copii care împinge cu vârful lustruit al pantofului trupul chircit, fără suflare, al victimei sale. Aroganța acelui criminal, lăsat liber de sistemul lui Factură-Vodă, cuprinde cea mai plastică reprezentare a situației de azi: țara este la pământ, lăsată fără nicio portiță de scăpare de facturile crescute de cinci ori, de șapte ori, de zece ori, iar ministrul favorit al lui Factură-Vodă, cel de la Energie, încercă cu botul pantofului să vadă dacă mai respiră vreo fabrică sau vreo fermă, sau vreo gospodărie.