O lituaniancă a primit o scrisoare care îi fusese trimisă în urmă cu 50 de ani: „Am crezut că cineva îmi face o glumă”

O scrisoare adresată unei fete de 12 ani din Lituania a fost livrată la aproape 51 de ani după ce i-a fost expediată de o prietenă prin corespondenţă din Polonia. Plicul a stat în toată această perioadă într-o fantă de aerisire a unui perete dintr-un fost oficiu poștal aflat în capitala Vilnius, relatează Reuters.

„Am crezut că cineva îmi face o glumă”, a declarat Genovefa Klonovska, după ce i-a fost înmânată epistola ce conţinea un desen cu un trandafir şi două păpuşi de hârtie.

Scrisoarea, murdară şi mototolită, a căzut în vară, împreună cu alte 17 plicuri, dintr-o fantă de aerisire în timpul lucrărilor de demolare a unui perete dintr-un fost oficiu poştal de la marginea capitalei Vilnius.

„Muncitorii au sugerat să aruncăm scrisorile vechi, în schimb eu am sunat la poştă”, a spus Jurgis Vilutis, proprietarul clădirii. „Sunt foarte fericit că s-au interesat”, a adăugat el.

Scrisorile, de la sfârşitul anilor 1960 şi începutul anilor 1970, au fost probabil ascunse de un lucrător poştal fără scrupule care le-a desfăcut căutând bani sau alte obiecte de valoare, a spus Vilutis.

Lituania făcea parte la acea vreme din Uniunea Sovietică, iar expeditorii erau rude emigrante sau prieteni prin corespondenţă din regiuni precum Australia, Polonia sau Rusia.

Numele străzilor şi numerotarea acestora s-au schimbat în Vilnius, iar lucrătorii poştali au avut nevoie de câteva luni pentru a identifica vechile adrese şi a vorbi cu chiriaşii şi vecinii actuali în căutarea destinatarilor, mai scrie Reuters, citat de Agerpres. Au fost găsiţi doar cinci dintre destinatari. În mai multe cazuri, scrisorile pierdute au fost înmânate copiilor destinatarilor decedaţi.

„Am simţit că este o datorie morală să facem asta”, a spus Deimante Zebrauskaite, directoarea departamentului de relaţii cu clienţii din cadrul Lituania Post.

„O doamnă a comparat această experienţă cu primirea unui mesaj dintr-o sticlă aruncată în mare. Oamenii au fost emoţionaţi. Unii au simţit că au asistat la un fragment din viaţa de zi cu zi a părinţilor lor decedaţi”, a adăugat Zebrauskaite.

În scrisoarea expediată către Klonovska, trimisă din Koczary, Polonia, şi timbrată în 1970, o fată pe nume Ewa se plângea că autobuzele nu mai ajungeau în satul ei, motiv pentru care era nevoită să meargă pe jos, la -23 de grade Celsius şi cerea poze cu actori.

Ajunsă la 60 de ani, Klonovska nu şi-o mai aminteşte pe Ewa. Probabil îi scrisese acesteia după ce îi găsise adresa într-un anunţ din ziar pentru prieteni prin corespondenţă, iar legătura lor a încetat după ce epistola nu a fost livrată.

„Mă bucur atât de mult că scrisoarea a fost lipsită de importanţă. Pierderea nu a avut un efect crucial”, a declarat Klonovska. „Dacă livrau o scrisoare pierdută trimisă de un pretendent către dragostea vieţii lui, iar nunta lor nu mai avea loc niciodată?”, a adăugat ea.