INTERVIU EXCLUSIV. Care ar putea fi următoarea mișcare al lui Putin? Radu Magdin, analist de politică externă: „Ori se pregătește o retragere și un control al pagubelor, ori vom asista la o revenire în forță…”

 Radu Magdin, analist de politică externă, a vorbit într-un interviu exclusiv pentru gandul.ro, despre cât de reale sunt șansele unui acord de pace între Rusia și Ucraina. După tot ceea ce s-a spus și s-a trăit în această perioadă, este posibilă o întâlnire, față în față, între Putin și Zelenski? Cât a pierdut Vladimir Putin prin decizia sa de a invada Ucraina? Va rămâne războiul ruso-ucrainean un conflict înghețat, așijderea altora?

Diplomație. Negocieri. Mituri dărâmate. Declarații controversate. Un război văzut, dar și unul nevăzut. La fel de dur și de parșiv.  Vieți pierdute și economii în derivă. Ce va urma de acum înainte și care va fi următoarea mișcare de la Kremlin?

Reamintim că războiul din Ucraina a intrat în ziua 35, iar situația din țara vecină rămâne incertă, în pofida discuțiilor de pace care au început marți la Istanbul. Rusia a anunțat marți că va „reduce drastic” activitatea militară în afara Kievului și Cernihivului, însă autoritățile ucrainene nu sunt foarte încrezătoare în această promisiune. Moscova a anunțat că se va concentra de acum pe operațiunile din regiunea Donbas.

Reporter: Pentru prima dată, negocierile de pace dintre Rusia și Ucraina au ajuns într-un punct care pare să traseze o cale. Cum vedeți toate această perspectivă? Vor duce ele spre ceva concret?

Radu Magdin: Faptul că negocierile continuă și implică oficiali de rang din ce în ce mai înalt este o evoluție pozitivă și cred că sunt aceste negocieri să aibă rezultate, însă nu ar trebui să ne așteptăm la un proces facil ori de scurtă durată. Toate elementele puse pe masa negocierilor necesită timp și analize aprofundate de ambele părți, mai ales în cazul Ucrainei, având în vedere că “neutralitatea” este o importantă schimbare de paradigmă, iar “garanțiile de securitate” presupun un efort de negociere în plus. În tot acest timp, urgența stă în salvarea vieților.

Voci ale Moscovei au afirmat că reducerea acțiunilor militare de către Rusia nu înseamnă încetarea focului – or aceasta este miza cea mai importantă, ca oamenii să fie în siguranță și agresiunea să înceteze, mai ales în ceea ce privește implicarea țintelor civile. Astfel, chiar dacă vedem o negociere ceva mai aplicată, ea se duce în continuare sub amenințarea forței, ceea ce pune sub semnul întrebării eficiența lor.

Ce credeți, acest război se va încheia cu o pace sau va rămâne un conflict înghețat, gata oricând să mocnească?

Pe teritoriul Ucrainei există un conflict înghețat încă din 2014, care a fost exacerbat la începutul acestui an, prin recunoașterea de către Federația Rusă a celor două așa-zise “republici” separatiste din estul Ucrainei. Dacă privim istoric, conflictele înghețate din jurul Mării Negre sunt, de fapt, cât se poate de active, perpetuând o stare de tensiune și teamă, ori escaladând foarte repede în direcția violențelor, ca în cazul recent din Nagorno-Karabah.

Cred însă că un teritoriu atât de vast și de divers precum Ucraina, ca întreg, care a cunoscut o dezvoltare importantă în ultimii ani din toate punctele de vedere, nu poate fi un teren fertil pentru un conflict înghețat. Totodată, din punctul meu de vedere, nu există suficiente premise similare celor care au caracterizat și caracterizează în continuare conflictele înghețate deja existente: conflicte etnice, o stare generală de precaritate, ori un regim politic extrem de fragil.

Sancțiunile economice se vor simți mai acut în timp pentru Rusia

Ce înseamnă pentru Vladimir Putin acest pas înapoi? Cât de mult va respecta acest lucru?

Federația Rusă a suferit pierderi pe care cu greu și le-ar fi imaginat, iar efectele sancțiunilor economice se vor simți și mai acut în timp. Un pas înapoi din partea Moscovei ar putea însemna, după părerea mea, faptul că Vladimir Putin și establishment-ul său au intrat în faza calculelor de oportunitate. Este o etapă în care ori se pregătește o retragere și un control al pagubelor (damage control), ori vom asista la o revenire în forță, dacă mai există resurse pentru așa ceva.

Nu putem specula cu privire la cât de mult își va respecta Federația Rusă promisiunile, dar este clar că acest lucru va fi influențat și de cât de bine își respectă statele vestice promisiunile față de Ucraina, în materie de sancțiuni împotriva Moscovei și sprijin cu tehnică militară. În același timp, nu vorbim doar despre state vestice: nici puterile din Asia nu au susținut invadarea Ucrainei, acest gest putând să ducă la nefrecventabilitate pe termen lung.

Președintele Ucrainei este un câștigător

Dincolo de tragedia umană, cine credeți că a pierdut și cine a câștigat la nivel de capital politic, de încredere și de credibilitate?

Agresorul va pierde întotdeauna, cu atât mai mult când agresiunea este ilegală și nejustificată, iar victima agresorului este un stat suvern. Indiferent cine ar fi fost la putere în Ucraina, nu ar fi fost un “pierzător” într-un astfel de scenariu; în cazul de față vorbim, cu atât mai mult, despre un lider ales democratic, care a demonstrat curaj și umanitate ieșite din comun, în opoziție față de imaginea rece proiectată de Vladimir Putin.

Astfel, este indubitabil că președintele Ucrainei este un câștigător, iar cei care îl sprijină reușesc să împrumute din capitalul său politic. În același timp, nu trebuie să uităm nici o serie de lideri care au avut atitudinea potrivită în ajutorarea refugiaților – și aici mă refer mai ales la lideri precum Președintele Republicii Moldova, doamna Maia Sandu, un stat care se lupta deja cu propriile crize, dar a primit cu decență mai mulți refugiați decât oricare altul, raportat la numărul de locuitori. Este o situație din care ni-i vom aminti pe cei care au fost de partea bună a istoriei.

Până la urmă, ce și-a dorit Vladimir Putin să obțină cu această invazie asupra Ucrainei și ce a obținut de fapt?

Așa cum au indicat toate acțiunile Federației Ruse de până la acest punct, Vladimir Putin pare să-și fi dorit să denunțe ceea ce putem numi “arhitectura de securitate” în Europa, adică tot ceea ce înseamnă tratate relevante, organizații și practici. Moscova a amenințat mult timp pacea și securitatea în Europa, de pe o poziție de forță, mai ales după invazia Peninsulei Crimeea, în 2014.

Nu avem certitudinea că Vladimir Putin și-a dorit în mod realist să ocupe Ucraina, dar este posibil ca o serie de calcule greșite să-și fi avut originea într-un astfel de obiectiv. Ce a obtinut, până la acest moment, este izolarea completă a țării sale de lumea civilizată, pe lângă numeroșii pași înapoi făcuți în relația cu vestul și nu numai, al căror efect va fi resimțit în primul rând de populația rusă.

Am văzut cum a fost prima lună de război. Care este scenariul de acum înainte? Credeți că va avea loc o întâlnire față în față între Putin și Zelenski? 

Ridicarea nivelului negocierilor în ultima etapă ne indică faptul că este posibilă, în viitor, o întâlnire față în față, în funcție de evoluțiile de la masa de discuții. Președintele Zelenski a exprimat disponibilitate să discute cu omologul rus, chiar dacă vor mai fi o serie de pași de parcurs până atunci. Dacă negocierile evoluează în continuare, o întâlnire a celor doi președinți va fi inevitabilă pentru a parafa rezultatele obținute.

Însă până atunci trebuie să vedem aceste rezultate, să existe o perspectivă reală, mai ales în ceea ce privește oprirea agresiunii și retragerea trupelor ruse din Ucraina. Din păcate, chiar și după o lună de război, agresiunea împotriva civililor nu încetează, suntem martori în fiecare zi la noi și noi bombardamente, amenințări și violențe.

Va fi Vladimir Putin judecat pentru crimele de război din Ucraina?

Aceasta este o întrebare la care nu vor putea răspunde decât instituțiile de drept internațional. Dreptul internațional permite un astfel de scenariu, în anumite condiții, însă drumul până acolo este unul lung și anevoios.

Până atunci, întreaga putere politică din Rusia plătește pentru crimele sale printr-o izolare din care nu își va mai reveni curând, în plan politic și economic, iar speranța cea mai apropiată de realitate rămâne conștientizarea de către cetățenii ruși a faptului că acest cost este cât se poate de real, în primul rând pentru ei.