La 6 săptămâni de la nuntă, bărbatul din imagine a dispărut. După 68 de ani, nevasta lui a aflat adevărul

Poveștile de iubire tragice nu doar frâng două inimi, ci îi impresionează pe toți cei care le aud, iar o despărțire nedorită de ambele părți este cu atât mai greu de suportat. Peggy Seale Harris, soția locotenentului Billie Harris, și-a petrecut viața căutându-și soțul după ce acesta a dispărut la doua o lună și jumătate de la nuntă. 

Imaginează-ți că te căsătorești cu iubirea vieții tale și o pierzi după doar șase săptămâni. Peggy a trecut prin ceea ce alții nici nu își pot imagina. Ea nu doar că a așteptat întoarcerea lui, ci și-a dedicat întreaga viață găsirii lui. I-au trebuit 7 decenii pentru a ajunge la adevărul despre soțul ei. Ceea ce a aflat a făcut-o să se simtă doar mândră că este soția lui, conform History by day.

Cum a început totul

Peggy Seale nu era o fată obișnuită din Vernon, Texas. Era destul de diferită de doamnele de atunci. În timp ce alte femei investau cât mai multe în frumusețea lor pentru a atrage bărbații, Peggy avea alt tip de ambiții. La vârsta de 18 ani, ea reușise ceea ce majoritatea bărbaților nu puteau face.

Ea a fost singura femeie mecanic de la baza forțelor aeriene Altus Oklahoma.

Cum l-a cunoscut pe soțul ei

Peggy l-a cunoscut pe Billie Harris prin intermediul tatălui lui, care lucra la aceeași bază ca și ea. Bărbatul s-a gândit că cei doi s-ar potrivi, așa că a aranjat o întâlnire.

„A existat o ofertă de job în biroul de control al producției, așa că am obținut acel post. Tatăl lui Billie era asistentul managerului în departamentul de elice de acolo. La scurt timp după ce am venit acolo, a vrut să-i scriu fiului său care era student pilot. I-am răspuns că nu le-am mai scris oamenilor pe care nu-i cunoșteam, în special militarilor”, a scris Peggy, în jurnalul ei.

Pentru Peggy, ar fi fost o rușine să ia legătura cu fiul șefului ei. Atunci, Billie a fost cel care a preluat inițiativa și i-a scris o scrisoare. Billie auzise despre această femeie deosebită, care lucra în același loc ca și tatălui său.

Billie se afla în San Antonio, antrenându-se la U.S. Army Air Corps. Cei doi au corespondat prin scrisori, iar când a primit o permisie, el s-a grăbit să vină să o vadă.

„Am început să primesc scrisori de la Billie. Îmi era puțin frică de acest bărbat, care nu mă văzuse, dar credea că sunt ok. Atunci când a venit în concediu (de la armată), dintr-o dată ușa avionului s-a deschis, iar Billie Harris mi-a spus „Bună, Peggy” și cam atât”, a mai spus ea.

Cu timpul, Peggy și Billie au pus bazele unei frumoase relații de prietenie. Cu fiecare scrisoare trimisă, sentimentele lor erau tot mai intense. Povestea lor nu a fost o „iubire la prima vedere”, dar în cele din urmă și-au dat seama că ceea ce au amândoi nevoie este cu siguranță o relație romantică impecabilă.

Bat clopotele de nuntă

Nu le-a luat mult să realizeze că vor să fie împreună pentru totdeauna. Într-una dintre întrebări, Billie i-a pus întrebarea, iar Peggy nu a putut spune nu. Era timpul să treacă la o căsătorie.

Și așa, în ajunul zilei de 22 septembrie 1943, Peggy și Billie s-au căsătorit în statul însorit din Florida. Neștiind ceea ce era pe cale să se întâmple, cuplul s-a bucurat de nunta lor. Poate că a fost soarta lor, dar prin ceea ce a trebuit să treacă Peggy nu este altceva decât o poveste dureroasă de iubire.

Cei doi erau tineri și îndrăgostiți. Nu au avut timp să adune bani și, prin urmare, în momentul căsătoriei, Peggy și Billie erau complet săraci. Peggy i-a dat lui Billie inelul ei de la liceul Vernon drept verighetă, pentru că nu a avut de ales. O verighetă la comandă era foarte scumpă.

Cu un viitor neclar, cei doi au pășit în viața împreună.

Deși au existat probleme financiare, Peggy și Billie au fost fericiți că au reușit în sfârșit să fie împreună ca soț și soție. Erau gata să-și construiască viața. Au vrut să-și întemeieze o familie, dar era necesar să rămână realiști pentru a înțelege că nu au mijloace pentru a-și crește un copil.

O veste proastă

Trecuseră doar șase săptămâni până la nunta lor. Peggy și Billie încă se bucurau de iubire. Fericirea lor s-a dublat când Billie și-a finalizat pregătirea de pilot din US Army Air Corps la Brooks Field din San Antonio.

Acum era căsătorit cu femeia visurilor sale și aștepta cu nerăbdare să înceapă viața împreun și se bucura de succesul său profesional. Realizarea i-a oferit un grad superior de sublocotenent. Acum era timpul lui să lupte cu dușmanii țării sale, având loc Al Doilea Război Mondial.

Într-o zi au primit o scrisoare în care Billie era chemat pe front. Amândoi au depus un jurământ să-și protejeze țara dacă va fi nevoie. Juraseră loialitate față de pământul lor până la sacrificiu. Era evident că Billie nu va refuza plecarea, iar Peggy nu i-ar fi cerut niciodată să facă acest lucru.

Și-au luat la revedere cu greu

Nu și-au lăsat emoțiile la suprafață unul în fața celuilalt. Peggy a rămas tăcută în timp ce soțul ei își aduna obiectele și se îndrepta spre sediu. Soarta fusese nedreaptă cu ei. Petrecuseră atât de puțin timp împreună. Amândoi erau legați de patriotismul lor și nu aveau de ales decât să se supună înaltei comenzi.

Peggy avea speranța că distanța dintre ea și Billie va fi de scurtă durată. Când și-au luat rămas bun, au știut în adâncul sufletului că nu există nicio garanție ca visele lor de avea o căsnicie lungă și fericită vor deveni realitate.

Familiilor soldaților li s-a cerut să păstreze secretul cu privire la trimiterea la război a fiului, soțului sau tatălui lor. Au fost nevoiți să nu spună nimănui până nu au primit informații de la autorități despre întoarcerea în siguranță a soldaților. Peggy așteptase cu nerăbdare orice anunț.

Ulterior, Peggy a fost notificată că Billie a fost trimis în Europa. A fost prima și ultima dată când Peggy a auzit ceva despre el.

Din cauza dezorganizării, armata SUA se afla în haos birocratic. Nu era nicio urmă de locotenentul Billie Harris. În mijlocul acestui haos, armata i-a transmis lui Peggy informații false. I s-a spus că soțul ei este în siguranță și că se întorcea acasă. Peggy a așteptat, dar nu s-a întâmplat nimic.

Peggy era hotărâtă să își găsească soțul

Peggy, familia ei și familia lui Billie, s-au unit pentru a-l găsi pe soldat. Peggy a început să contacteze autoritățile.

„A venit o telegramă – în momentul în care am deschis-o, a căzut cerul pe mine. După un timp, m-am uitat din nou la ea, apoi am verificat alte scrisori referitoare la Billie care erau scrise după data telegramei. Telegrama spunea „dispărut: 7 iulie”, iar eu aveam scrisori, scrisori de mână, datate după aceea. Mai târziu, am primit altă telegramă, în care scria: „dispăruți în acțiune: 17 iulie””, notează Peggy, în jurnalul ei.

Peggy era hotărâtă să-și găsească soțul. S-a agățat de orice informație primită.

„Mi s-a spus să nu fiu îngrijorată. Părinții lui Billie și cu mine am ales să credem că s-a întors în Statele Unite. Speram că se afla într-un spital undeva și poate pur și simplu nu știa cine este sau și-a pierdut memoria. Am auzit de asemenea cazuri.”

Peggy nu avea să renunțe prea curând. Împreună cu socrii ei, ea era într-o continuă căutare pentru a-și găsi partenerul. Parcă Billie dispăruse. La mijlocul anului 1945, Peggy ajunsese la concluzia că s-ar putea să nu-l mai vadă niciodată. Probabil că era mort.
A fost un moment chinuitor, dar știa că, oricât de oribil ar suna adevărul, trebuie să știe ce s-a întâmplat cu Billie. Ea a contactat Crucea Roșie Internațională.

O franțuzoiacă misterioasă

Peggy a făcut din el singurul ei motiv pentru care să trăiască. Ea și-a dedicat viața și toate resursele pentru a-și găsi dragostea vieții ei. Ea nu s-a recăsătorit niciodată și nu a considerat că altcineva ar putea să îi ia locul. Potrivit lui Peggy, „Billie a fost căsătorit cu mine toată viața, iar eu aleg să fiu căsătorit cu el toată viața”.

În toată această situație a apărut Harvey, vărul lui Billie, care nu era convins că vărul său a dispărut pur și simplu, așa că a pornit în aflarea adevărului.

Harvey Alton a cerut autorităților să-i arate dosarele militare ale vărului său, Billie. El a descoperit și secrete ale armatei. Ceea ce a aflat a fost un șoc pentru Peggy și pentru el.

Harvey a aflat că el și Peggy nu au fost singurii care îl caută pe Billie Harris. De fapt, o femeie străină de origine franceză era cea care venise să verifice dosarele cu mult înainte ca Harvey să poată ajunge la ele.

Șocul a fost la fel de mare, atât pentru Peggy, cât și pentru Alton. Trei oameni căutaseră un bărbat. Franțuzoaica a cerut aceleași dosare ca și Alton, dar le-a cerut cu aproape 6 luni înainte ca vărul lui Bille să poată.

Peggy era și mai disperată acum. Nu înțelegeau de ce o femeie franceză ar fi interesată de informații despre locotenentul care a luptat împotriva naziștilor. Acest singur motiv l-a făcut pe Harvey să fie mai curios să afle ce i se întâmplase cu vărul său.

După zeci de ani de căutări incerte, în cele din urmă, dosarele au scos la lumină adevărul. Locotenentul Billie Harris a fost detașat în Regatul Unit. Fusese excepțional în munca sa de a pilota un P-51 Mustang. Se presupune că este a zburat peste Canalul Mânecii.

Billie finalizase aproape o sută de misiuni cu succes. I s-a permis să părăsească baza și să meargă la el acasă în iulie 1944. Tânjea să-și revadă soția. Billie a scris o scrisoare pentru Peggy în care a menționat că îi era foarte dor de ea și că era în drum spre casa lor.

Soarta a fost nemiloasă

Soarta avea alte planuri. Din păcate, plecarea lui Billie spre casă a fost amânată deoarece i-a fost atribuită o altă misiune. Așadar, nu s-a putut urca în avion și s-a întors la serviciu.

Lui Billie i-a fost greu să stea deoparte și să-și privească colegii soldați plecând spre casă. Aeronava care urma să-l ducă la Peggy îi lua pe toți, în afară de el. Când ultima sa misiune s-a terminat, a vrut să plece acasă.

De parcă nu ar fi fost suficient, nu mai era loc și pentru el. Următorul avion care pleca către coasta SUA era la câteva săptămâni distanță. Capacitatea redusă a navei l-a oprit pe Billie să se îmbarce.

Tot ce își dorea Billie era să meargă acasă și să-și îmbrățișeze soția. Îi lipsise căldura, vocea și apropierea ei. În timp ce aștepta următoarea plecare spre casă, Billie a decis să-și continue misiunile. El a fost de acord să facă o altă misiune, fără să știe că aceasta va fi și ultima.

Ultimele momente ale lui Billie au fost în avionul lui, făcând ceea ce îi plăcea: să zboare. Se afla chiar peste orașul Les Ventes din partea de nord a Franței când avionul său a fost doborât.

În acel moment el avea în fața două opțini: se salva, sărind cu parașuta, sau manevra avionul spre marginea orașului, pentru a evita uciderea localnicilor.

Billie a ales să îi salveze pe francezi, cu prețul vieții lui.

Billie a ales să se prăbușească într-o pădure care era departe de populația orașului. A murit în timp ce nimeni nu a fost rănit. Mai târziu s-a dezvăluit că franțuzoaica care a venit să se intereseze despre el era din același oraș pe care Billie îl salvase în ultimele sale momente.
Numele ei era Valerie Quesnel. Cea de-a 60-a aniversare a eliberării orașului Les Ventes era pe cale să fie sărbătorită și doreau să afle mai multe despre eroul lor.

Eroul necunoscut din Les Ventes

Billie a murit salvând oamenii din Les Ventes. Devenise eroul lor, dar nu știau nimic despre el. Ei presupuseră că pilotul era canadian.
Oamenii din Les Ventes îl îngropaseră în cimitirul lor local. Au vorbit despre actele sale eroice în multe ocazii. Nu au avut niciodată idee despre cine este, dar i-au sărbătorit actul de vitejie cu demnitate și dragoste.

Pentru oamenii din Les Ventes, nu conta dacă era american, canadian sau britanic. El a fost eroul lor și l-au adorat pentru ceea ce a făcut. Billie renunțase de bună voie la viața lui, viitorul și visurile sale, și toate astea la o vârstă foarte fragedă. A făcut asta pentru străini pe care nu-i întâlnise sau de care nu auzise niciodată.

Când Peggy a auzit ce s-a întâmplat, ea se simțea mai mândră că era văduva lui. A fost un erou cu un curaj imens care a salvat multe vieți.

Potrivit CBS News, există un loc Billie D. HARRIS în orașul Les Ventes.