Criza materialelor de construcție reprezintă un prilej pentru o acțiune comună de protecție a infrastructurii. Contextul actual caracterizat prin lipsa acută de materiale și prețul variabil la cele existente ne invită către gândirea unei soluții imediate pentru a evita un dezastru pentru sectorul construcțiilor.
Nu riscăm doar să construim mai scump, ci să nu mai construim deloc având în vedere realitatea regională (spre exemplu: lipsa de fier beton de proveniență ucraineană) care se conturează în fața ochilor noștri.
Pentru a preveni falimentul antreprenorilor, încremenirea proiectelor de infrastructură și creșterea șomajului în rândul personalului de pe șantiere, avem nevoie de o acțiune convergentă, între stat, antreprenori și grupuri de lucru formate din specialiști ce au ca scop protecția și promovarea infrastructurii din România.
Piața internă a materialelor de construcții are nevoie de o nouă regândire, de o nouă viziune axată mai mult pe producţie şi mai puţin pe consum. Dependența de importuri la nivelul materialelor de construcții ar fi bine să fie limitată.
În acest sens, un program guvernamental pentru dezvoltarea pieței interne este absolut necesar pentru a ameliora și ulterior, pentru a aduce o mai mare predictibilitate în derularea contractelor de infrastructură, scrie Grupul Pentru Promovarea Infrastructurii.
În absența unei acțiuni convergente riscăm să adâncim criza din sectorul construcțiilor până în punctul în care antreprenorii nu vor mai dispune de fonduri, șantierele se vor închide și șomajul va crește semnificativ. Având în vedere contextul geopolitic din prezent o astfel de perspectivă ar neantiza orice premise de ieșire din această criză.
Instituțiile specializate ale statului în domeniul infrastructurii și dezvoltării ar bine să găsească soluții imediate în directă corelare cu nevoile antreprenorilor, folosindu-se din plin experiența și cunoașterea specialiștilor din domeniul transporturilor.
O predictibilitate a pieței interne contribuie din plin la dezvoltarea infrastructurii prin reducerea costurilor și riscurilor. Din cercul vicios din prezent definit de criza materialelor de construcții nu putem ieși în afara unei acțiuni convergente pe termen mediu și lung.
Proiectele de infrastructură din România au nevoie de protecție pentru ca ele să contribuie la creşterea competitivităţii economice, fapt ce poate genera o formă de bunăstare socială. Ar fi bine să ne amintim că rolul inginerului în societate este de a produce, sprijinind dezvoltarea economiei.
Astfel, vom putea sprijini punerea în valoare a poziţiei geografice a României ca zona de tranzit, a coridoarelor identificate şi promovate la nivel european.