„Mulți cunoscuți care au rămas acolo au aflat de la militari că în Odesa urmează ceva îngrozitor din partea armatei lui Putin”, mărturisește Larisa Bilous, profesoară de limbă și literatura ucraineană din Odesa.
Sute de mii de copii ucraineni au devenit refugiați de când Rusia a invadat Ucraina, pe 24 februarie. Printre aceștia se numără și copiii din orfelinatele ucrainene, forțați să-și părăsească locul pe care ei îl numeau acasă: centrul de plasament.
17 dintre ei au ajuns la Centrul de Primire în Regim de Urgenţă dn Sectorul 4 pe 15 martie, însoțiți de Larisa și o altă profesoară, Elena. Aici au parte de îngrijire psihologică, asistență medicală și încearcă să uite de războiul din țara lor. Merg la teatru, la cinema, în parc sau la muzeu și trăiesc cu speranța că țara lor va supraviețui războiului.
Larisa Bilous este profesoară de limba și literatura ucraineană și limba română este specializarea a doua. Femeia de 35 de ani a fost nevoită să-și părăsească țara împreună cu fiica ei de trei ani. Soțul ei a rămas în Odesa.
Mulți copii sunt înspăimântați, au rămas în Ucraina și nu știu ce-i așteaptă. Știam că rușii vor să vină, însă nu credeam. Pe 24 februarie, când am auzit bombardamentele am luat-o pe fetiță în brațe și soțul pe băiat. Nu știam ce să fac, apoi am căutat pe internet unde sunt adăposturile să vedem unde ne putem ascunde. Așa am trăit două zile. Ulterior, am plecat la părinții mei pentru că era mai aproape de România. Am stat acolo aproximativ 10 zile și mi s-a propus să merg ca însoțitor cu copiii din regiunea Odesa în România. Nu este o inf0rmație oficială, dar foarte mulți cunoscuți au început să afle, de la militari, probabil că la Odesa urmează ceva strașnic, îngrozitor”, mărturisește Larisa.
Viacheslaw a împlinit 18 ani. A fost pentru prima dată când și-a sărbătorit ziua de naștere alături de oamenii pe care i-a cunoscut în urmă cu câteva săptămâni. Prietenii din Odesa îl țin la curent cu situația din țara lui și cel mai mult își dorește să se întoarcă în Ucraina. Pe 3 aprilie rușii au distrus o rafinărie și trei depozite de combustibil din orașul lui Viacheslaw.
„Au rămas acasă mama și două surori mai mici. În dimineața zilei de 24 februarie, m-am trezit din cauza zgomotului și nu am mai putut dormi. M-am dus la supermarket să-mi cumpăr mâncare pentru că nu știam ce urmează. Oamenii cărau cât mai multe lucruri pentru că nu știau ce se întâmplă”, mărturisește tânărul.
„Trei dintre copii au făcut 18 ani și și-au aniversat ziua aici. Le-am oferit tort, colegii le-au cântat la mulți ani în limba ucraineană pentru a nu simți că sunt departe de prietenii lor”, spune Viviana Anghel, director adjunct DGASPC Sector 4.
4,3 milioane de copii au fost forțați să își părăsească locuințele de la începutul războiului. 1,8 milioane de copii au intrat în țările vecine, iar 34.000 au rămas în România. Peste 250 de copii provin din centre de plasament. Adopția lor nu este permisă de către statul ucrainean în această perioadă și, chiar dacă ar fi fost acceptată, există multe alte dificultăți.
„Legislația în vigoare nu ne permite să deschidem adopția acestor copii. Ei beneficiază de măsura de protecție temporară în cadrul Centrului de Primiri Urgențe. Beneficiază de absolut toate drepturile ca și copiii români, dar nu li se va deschide procedura adopției”, a precizat Viviana Anghel.