Rusia lui Putin și libertatea de exprimare care moare cu zile

În ultimii ani, libertatea de exprimare în Rusia s-a transformat, încetul cu încetul, într-o sintagmă lipsită de conținut. E străvezie ca o fantomă, încercănată și slăbită precum un bolnav distrus de metastază, aflat la un pas de sinucidere. Persuasiv, dar autoritar, Vladimir Putin nu numai că s-a înconjurat de oamenii loiali și servili, rămânând în turnul său de fildeș și în propria lume construită după chipul și asemănarea sa, dar a făcut în așa fel încât până și reminiscențele presei independente să dispară.

Rusia pe care Putin dorește/insistă să o construiască de mai bine de două decenii este una a pumnului în gură, cu toate că – la vedere  – ”providențialul” lider de la Kremlin a pozat într-un președinte carismatic, adept al dialogului, adaptat noilor vremuri și decis să demonstreze lumii că totul este posibil, chiar și la Moscova, acolo unde – nu de ieri, de azi – vocea rațiunii a fost sugrumată, constant, de cea a autocrației lipsite de scrupule.

Încă de acum 10 ani, Vladimir Putin a decis că are nevoie de o primă pârghie de care să se folosească pentru a reduce la tăcere protestele opoziției, respectiv controversata lege a ”agenților străini”. Semnalul din care reieșea că Federația Rusă este decisă să ”regleze conturile” cu persoanele și organizațiile incomode pentru Kremlin a apărut în anul 2012, iar opoziția – nu foarte vitaminizată, totuși, aflată mai mereu în pericolul unei scăderi fatale a glicemiei – s-a trezit și cu o bilă de fier la picior.

În luna iulie a acelui an, Parlamentul Rusiei a adoptat legea referitoare la așa-zișii ”agenți străini”, solicitând ONG-urilor ruse să se înregistreze la Ministerul Justiției din Federația Rusă drept ”organizații care îndeplinesc funcții de agenți străini” în cazul în care primesc finanțare din străinătate și se implică în activități descrise, în mod vag, ca ”activități politice”.

Dintr-o dată, autoritățile statului rus căpătau o putere crescândă, tentaculele caracatiței au început să se miște cu frenezie, iar sintagmele ”agenți străini” și ”activități politice” puteau fi interpretate, de fiecare dată, în funcție de interesele Kremlinului. Pentru că ONG-urile ruse nu s-au grăbit să se înregistreze la Ministerul Justiției, Legea ”agenților străini” a fost modificată în luna iunie a anului 2014, ceea ce a permis chiar ministerului respectiv să înregistreze, din proprie inițiativă, ONG-urile drept ”agenți străini”. Ceea ce însemna că te culcai fără griji, iar dimineața, când priveai în oglindă, vedeai pe propria-ți frunte anatema.

Scenariul halucinant a fost ”rescris” în noiembrie 2017 – politica pașilor mărunți a dat rezultatele scontate, numai că încă nu era pe placul ”Țarului” –, atunci când  domeniul de aplicare al legii a fost extins pentru a impune utilizarea etichetei de „agenți străini” împotriva oricărui organ mass-media străin care primește, direct sau indirect, finanțare din străinătate.

Pe data de 21 noiembrie 2019, legea a primit, din nou, upgrade, iar pe listă au fost incluse persoane private, bloggeri și jurnaliști independenți. După ce modificările au fost adoptate în Parlamentul Rusiei, ele au fost ratificate de Vladimir Putin pe data de 2 decembrie 2019.

Legea ”agenților străini” mulțumește Moscova și impune criterii specifice în materie de înregistrare, contabilitate și etichetare a publicațiilor. Nerespectarea acestor prevederi se traduce prin ”săvârșirea unei infracțiuni, inclusiv posibilitatea unor sancțiuni cu amenzi administrative mari sau pedeapsa cu închisoare până la doi ani”.

Faptul că o astfel de lege aiuritoare încalcă tot ceea ce este prevăzut în Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu are nicio relevanță pentru Vladimir Putin și pentru cei care formează, încă, un scut în jurul său, iar conflictul din Ucraina, declanșat pe data de 24 februarie, a facilitat Kremlinului posibilitatea de a accede într-o nouă etapă a luptei împotriva vocilor independente.

Așa a apărut o modificare ”la minut” la legea referitoare la ”știrile false” (devenise o tristă realitate în 2019, încă un semn că Putin și-a văzut, constant, de scenariul său prin care și-a desființat criticii) care ar putea fi promovate în Rusia, în contextul ”operațiunii militare speciale” ordonate de Vladimir Putin. Scriitorul și eseistul american Philip K. Dick nota că ”mijlocul esenţial pentru manipularea realităţii este manipularea cuvintelor. Dacă poţi controla înţelesul cuvintelor, atunci poţi controla şi oamenii care trebuie să utilizeze cuvintele”.

În consecință, știind că aceste cuvinte nu pot ucide, dar pot să doară mai mult decât o rană de glonte și pot capacita mase mari de oameni, Vladimir Putin a aprobat – pe data de 5 martie, la doar câteva zile de la invadarea Ucrainei – modificarea la legea ”știrilor false”. Vorbim, firește, despre ”știri false” din perspectiva amenințătoare a Kremlinului, potrivit principiului jalnic care transmite că tot ceea ce nu ne place este, cu siguranță, un atac la adresa noastră. Și atunci este ”firesc”, ar spune Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al lui Putin, ca aceste mesaje transmise de jurnaliști care nu joacă așa cum cântă ”Țarul” să fie plasate pe lista ”știrilor false” despre Ucraina.

Rusul de rând nu trebuie decât să afle că Armata Rusiei defilează prin Ucraina lui Volodimir Zelenski, că sunt zone unde este întâmpinată cu ovații, pâine și sare, iar soldații ruși uciși (cifra lor fiind micșorată corespunzător, ca să nu pară totul un dezastru) nu sunt altceva decât rezultanta logică a oricărei ”operațiuni militare”.

După ce că Legea Agenților Străini a timorat, an după an, adversarii Kremlinului, Legea Știrilor False a fost, cum se mai spune, bomboana de pe tort. În cazul Moscovei, totuși, sintagma cea mai potrivită ar fi ”bomboana de pe colivă”.

Cel sau cea care este descoperit vinovat de propagare de ”știri false”, în contextul războiului din Ucraina (și nu numai, pentru că, de altfel, aceasta este și o modalitate prin care vocile independente pot fi reduse la tăcere și atunci când este vorba de alte subiecte ”delicate” pentru Kremlin), riscă o pedeapsă de până la 15 ani de închisoare.

Sunt vizaţi cei care:

• critică armata rusă
• spun că în Ucraina se duce un război şi nu o ”operaţiune militară specială”,
• prezintă date despre pierderile de război care nu sunt ”aprobate” de la centru
• ”distorsionează, în mod voit, informaţiile despre scopul, rolul şi sarcinile armatei ruse, precum şi a altor unităţi militare în timpul operaţiunii militare speciale dar şi a altor operaţiuni”

Iată cum, prin două legi care desființează libertatea de exprimare în Rusia lui Putin, ”Țarul” își asigură – temporar, ce-i drept, nefiind nici el etern, în pofida tuturor eforturilor, vezi modificarea Constituției, pentru a rămâne la Kremlin atâta timp cât va crede de cuviință – o liniște la care ține cu patimă demnă de o cauză mai bună.

Este evident, în context, că restricționarea Facebook, Instagram şi Twitter în Rusia este doar un alt pas pe care Kremlinul l-a făcut pe o scară ale cărei trepte nu duc decât în jos, către o dictatură ”la costum” din care nici măcar surâsul altădată apreciat al lui Putin nu mai poate fi decât un rânjet înfiorător.

Deocamdată, ziarele independente, atâtea câte mai erau, se închid – avertizate, repetat, de Roskomnadzor, autoritatea care controlează zona de media, presa scrisă, televiziuni, radio şi digital, ceea ce poate duce la pierderea licenței -, iar jurnaliști, oameni de cultură și scriitori preferă să fugă din Rusia unde văd cu ochii. Ultimul caz este cel al lui Sergey Elkin, cel mai cunoscut caricaturist politic rus. ”Viitorul e neclar” a spus acesta, ceea ce nu poate fi decât adevărat.

Crystal Clear este numai pentru Vladimir Putin, cel care vede doar ceea ce dorește să vadă și aude doar ceea ce dorește să audă, manevrând – precum un păpușar disperat de lipsa de audiență – nu numai Legea Agenților Străini și Legea Știrilor False, ci și un anturaj în care fiecare personaj ia poziția de drepți și spune ”Am înțeles, să trăiți!” indiferent de misiunea pe care o are de îndeplinit.