Cazurile Piedone și Oprescu. Argumentum a contrario!

Sorin Oprescu: “Cătușele sunt pentru a demonstra oamenilor că există cineva care are forța și disponibilitatea de a se întoarce către toți… N-am crezut că trec anii ăștia care au trecut peste mine ca să ajung într-o situație… Mă cunoaște vreunul, am aranjat vreodată ceva? Am cerut confruntări procurorului de caz… Nu se poate”.

Cam așa rezuma chirurgul Sorin Oprescu situația în care se afla, după ce trecuse prin arestul umilitor la care fusese supus sub acuzația de luare de mită. “Cu ce să te lupți? Cu tramvaiul care trece pe trotuar și nu te anunță? Așa e făcut sistemul, să te îngenuncheze!” (fragmente din  interviul realizat de Victor Ciutacu)

Cristian Popescu Piedone:  ”El, David, si ceilalți trei nepoței, trebuie sa afle de la mine ca bunicul Piedone nu este vinovat pentru drama Colectiv! Așa cum i-am spus fetei mele, Ana, și băiatului meu, Vlad, indiferent cine și ce spune în strada mare, tatăl lor nu a fost, nu este și nu va fi un criminal! Dacă ei, copiii mei, erau atunci acolo, aș fi suferit așa cum suferă părinții copiilor care nu mai sunt! În sufletul meu aș fi știut ca n-am contribuit la suferința lor! Colectiv m-a distrus pe interior cât o viață întreagă la ocnă! Dar consider că Dumnezeu a vrut sa port o cruce mai grea… Și-o voi purta așa cu mine până când vor tăcea și clopotele mele…”

Și Piedone, și Oprescu, atunci când au făcut aceste afirmații, nu au greșit. Pe scurt, voi explica și de ce.

Piedone nu este un criminal

– Nu el este cel care a dat OK-ul pentru ca în acea săliță de 80 de locuri să se adune peste 400 de persoane sau câte or fi fost, nu mai rețin.  Organizatorii spectacolului trebuiau să aibă în vedere capacitatea sălii și – atunci când au făcut contractul cu formația Goodbye to Gravity – să țină cont de asta. Iar dacă nu le convenea, să schimbe locația cu una mai mare.

– Nu Piedone este cel care a dat foc la stâlp. Acolo a fost cu totul altceva. Niciunul dintre specialiști, fie ei Insemex sau INEC, nu au concluzionat sută la sută cu ce substanțe au fost îmbibate stâlpul și plafonul, de s-a produs o vâlvătaie care s-a extins cu o viteză de 3,5 metri pe secundă. Mai ales că, trebuie să amintesc, probe din incintă au fost luate la 40 de zile după ce avusese loc tragedia și se pusese sigiliu pe clădire de către anchetatori.

Acest mister rămâne chiar și acum, după finalizarea procesului, și asta pentru că nimeni nu a căutat în profunzimea cauzelor care au produs incendiul aflat în spatele acestei imense tragedii. Dar… ”a trebuit să moară oameni”… Vă amintiți? – pentru ca Victor Ponta să demisioneze din funcția de premier. Vă mai amintiți și asta, nu? Gura păcătosului de la Cotroceni…

– Piedone a semnat autorizația de funcționare a societății în condițiile în care toți primarii făceau asta. O decizie de acest gen era aprobată după ce dosarul respectiv de autorizare trecea prin mâinile funcționarilor din primărie care trebuie să cunoască de-a fir a păr ceea ce este într-un astfel de dosar. De-aia se presupune că ei iau pe bune concursul pe astfel de posturi.

Primarul nu avea timp fizic să ia la mână toate dosarele depuse pentru autorizare, ar însemna să nu mai doarmă, să nu mai respire. Instanța a făcut astfel de aprecieri, dar a învârtit-o din pix și a considerat că trebuia măcar sporadic să ceară să verifice câte un dosar de acest gen. Nu se știe ce înseamnă acest sporadic.

Primarul este ales, nu scrie nicăieri că trebuie să fie atotcunoscător de legislație, dar funcționarii publici din primărie – repet – se presupune că sunt profesioniști care înainte erau evaluați (n.a. – chiar așa, de ce azi nu mai sunt, cine a modifciat legea?) și mai trebuie să și cunoască legislația secundară, altfel nu ar avea cum să lucreze în aparatul administrației locale. Ce responsabilitate mai au ei dacă primarul trebuie să răspundă pentru tot ce semnează? Anomalia asta ar trebui pusă în discuție de decidenți!

De aceea, consider că este foarte ciudat faptul că acei doi funcționari ai Primăriei Sector 4 au fost achitați, considerându-se că nu există dovezi că au cunoscut legislația primară sau secundară – de parcă ei erau în primărie ca să servească cafele și să dea păienjenii de pe pereți! – care instituia obligația de a exista autorizație PSI pentru emiterea autorizației de funcționare a clubului și nu este dovedită nici intenția indirectă a acestora.

Raționamentul judecătorilor care l-au condamnat pe Piedone, achitând pe cei doi funcționari din Primăria Sector 4, a fost acela că doar Piedone a încălcat o atribuție de serviciu prevăzută de o lege primară și detaliată în legislația secundară.

“Primarul are ca atribuție de serviciu eliberarea autorizației de funcționare, iar emiterea acesteia cu încălcarea procedurii reglementate de actul  normativ din legislația secundară (care explicitează atribuția din lege) poate conduce la încălcarea atribuției din legislația primară și la reținerea infracțiunii de abuz în serviciu. Legislația secundară într-un astfel de caz detaliază legislația primară și face corp comun cu ea. În astfel de situații, într-adevăr, eliberarea unei autorizații cu încălcarea prevederilor legale conduce la reținerea elementului material al infracțiunii de abuz în serviciu”.

Și atunci, mă întreb, de ce primarul trebuia să cunoască și legislația primară și secundară, iar funcționarii publici nu? Și aici am, iată, un mare semn de întrebare.

– Piedone a fost găsit vinovat pentru abuz în serviciu, fiindcă că a eliberat autorizația fără a exista aviz PSI. Dar oare câți primari nu au semnat astfel de autorizații de-a lungul timpului? V-ați întrebat câte spitale funcționează în România fără aviz PSI, dar cu autorizație de funcționare? Cam toate. Asta e de notorietate, drept urmare las pe oricine să se întrebe ce s-ar întâmpla dacă activitatea spitalelor ar fi suspendată mâine pe motiv de inexistență a avizului PSI. Asta ca să nu ne trezim, mâine-poimâine, cu toți primarii băgați la zdup pentru incendiile din spitale, din care știm bine că unele s-au soldat cu morți și răniți. Au dreptul să se întrebe acuma toți edilii lucrul acesta? Sau să nu-și mai dorească să preia crucea de primar pe viitor? Întreb, nu dau cu parul.

– Dacă neglijența lui Piedone ar fi dus în mod direct la tragedia de la Colectiv și nu un cumul de factori și circumstanțe și acel “ceva” rămas neanchetat și nejudecat, judecătorii nu ar mai fi scris așa: ”Practic s-a dat autorizaţie de funcţionare unui club care nu avea autorizaţie de incendiu şi nici nu avea în concret implementate măsuri adecvate de securitate la incendiu, aspecte care, prin suprapunerea unor alte acţiuni şi inacţiuni ale altor inculpaţi din prezenta cauză, pentru care inculpatul nu răspunde, au condus la un incendiu cu consecinţe tragice”.

Deci nu răspunde de alte acțiuni sau inacțiuni, dar răspunde. Adică 4 ani de pușcărie!

În opinia mea, acolo, la Colectiv, au fost multe chestiuni care au rămas nedescoperite. Daniela Niță, patroana de la firma de artificii, nu a mai apucat să trăiască deznodământul final. A făcut infarct în somn, după ce inima ei s-a șubrezit de durere și disperare, la doar 44 de ani, după aflarea condamnării de la fond, aproape 13 ani de închisoare. Nu accepta că ar fi fost vinovată. S-a stins în luna august 2021, după ce a încercat din răsputeri să demonstreze că nu artificiile folosite la Colectiv au fost cauza acelei “deflagrații” și că, deși procurorii acuzau faptul că artificiile erau doar de exterior, acestea erau destinate și spectacolelor de interior, cu flacără rece. Depusese la dosar probele, inclusiv fabricantul artificiilor a fost audiat în legătură cu acest aspect și a contrazis concluziile experților Insemex care au susținuț că focul ar fi pornit de la artificii.

Cât despre Piedone, mulți dintre specialiștii în Drept cu care am discutat – după ce s-a dat sentința definitivă și motivarea – sunt de părere că primarul nu trebuia condamnat cu executare, dar se feresc să spună public asta, dată fiind presiunea psihologică imensă dată de gravitatea acestui caz.

În opinia mea, Piedone a primit 4 ani cu executare întrucât trebuia să existe certitudinea că cineva va avea bani să plătească despăgubirile acordate pe bună dreptate de către judecători către supraviețuitorii și urmașii celor 65 de victime rezultate în urma tragicului incendiu. Adică Primăria Sector 4, alături de ISU.

Să disec un pic și decizia de condamnare a chirurgului Sorin Oprescu, fost primar general al Capitalei.

Oprescu nu a fost lider de grup organizat

– Nu eu o spun, ci judecătorul care a făcut, pe 200 de pagini din 353, opinie separată.  În mai multe rînduri, judecătorul Mihai Valentin de la CAB face această subliniere argumentând contrariul concluziilor colegelor de complet Panioglu și Jderu. Redau câteva fragmente:

“Toate aceste elemente probatorii vin să susțină concluzia anterioară, în sensul că judecătorul aflat în minoritate nu se poate baza pe declarațiile inculpatului Popa Bogdan Cornel pentru a situa la nivelul anilor 2013 și2014 aderarea inculpaților aderarea inculpaților Oprescu, respectiv Constantinescu la grupul infracțional organizat, și cu atât mai puțin pentru a concluziona că liderul grupului infracțional organizat ar fi fost inculpatul Oprescu, începând cu sfârșitul anului 2013, astfel cum a apreciat procurorul și instanța de fond în cauză. Pe de altă parte, deși martorii denunțători au precizat că nu știu dacă în concret sumele solicitate ajungeau și la inculpații Constantinescu sau Oprescu, tribunalul s-a bazat pe bănuiala acestora care decurgea din faptul că sumele ce li se cuveneau erau achitate cu rapiditate. “(…)

De mai multe ori, judecătorul care a făcut opinie separată a tocat mărunt probatoriul și a constatat, negru pe alb, că “în niciun moment grupul infracțional nu a fost condus de inculpatul Oprescu“. Cu alte cuvinte, în tot dosarul nu existau dovezi certe decât în privința flagrantului realizat în 23.08.2015 cu bani împrumutați de DNA de la denunțători, pentru a-l trimite pe Popa acasă la Oprescu, la Ciolpani, cu banii, iar apoi Oprescu a plecat la casa fostei sale angajate Nadina Rus ca să îi dea 11.000 de euro datoria pentru consultanță.

În afara acestui episod, în dosar nu există alte probe că șpăgile mafiei conduse de ani de zile de Bogdan Popa de la Cimitire ar fi ajuns, în vreunul dintre procentele susținute de unii denunțători, și la fostul edil al Capitalei. Ba mai mult, în timpul procesului, unii au revenit asupra declarațiilor, încurcând dinadins procentele care reveneau unuia sau altuia. Rezumând, cele două judecătoare au găsit de cuviință că, deși nu există probe, Oprescu trebuie înfierat ca un chiabur al anilor `50 care avea prea multă avere, trăia în lux și întreținea o “concubină foarte costisitoare”.

– Referindu-se la infracțiunea de spălare de bani, altă acuzație adusă fostului edil, judecătorul minoritar argumentează tranșant: “… A susține că, de fapt, suma de bani primită nu a fost mită, dar provine dintr-o infracțiune neindividualizată, reprezintă în opinia separată o extindere nepermisă a obiectului judecății, o reconfigurare a acuzației fără vreo dezbatere contradictorie (direct în apel), ceea ce reprezintă în opinia mea o încălcare a dreptului la un proces echitabil din perspectiva încălcării dreptului la apărare în componenta privind aducerea la cunoștință a acuzației penale, dar și o încălcare a dreptului la proprietate“.

De altfel, confiscarea extinsă făcută asupra locuinței soției lui Oprescu, dr. Adriana Nica, este iarăși o metodă a la Camelia Bogdan, magistrat de tristă amintire exclusă definitiv din magistratură. Cele două judecătoare nu au ținut cont de nicio probă în apărare, cu înscrisuri de la bancă privind creditul luat de dr. Nica pentru achiziționarea acestei case și au considerat că e un dar din șpaga în formă continuată, dar neprobată, luată de Oprescu (care ar fi încercat să ascundă, astfel, proveniența banilor iliciți) pentru “concubina foarte costisitoare”.

Folosirea unei asemenea caracterizări față de un medic de anestezie-terapie intensivă care mai este și cadru universitar este, firește, nedemnă de profesia de magistrat a cărui activitate trebuie să fie imparțială și fără  etichete de acest gen la adresa oricărei persoane aflate într-o formă sau alta în dosarul dedus judecății pe care îl are de soluționat.

Această etichetă pusă medicului Adriana Nica, care a avut doar calitate de martor în dosar, dar s-a ales peste noapte cu casa confiscată, este umilitoare, este jignitoare și mă întreb dacă nu cumva se va lăsa cu o plângere la Inspecția Judiciară împotriva celor două judecătoare de la Curtea de Apel București.

De altfel, mulți dintre cei cu care am discutat, care au în spate o carieră în magistratură, mi-au spus că s-au închinat când au citit acest fragment din motivare, la care se adaugă și următorele “perle”:

“Mai constată imaginea publică falăa pe care și-a creat-o, în condițiile în care unicul său interes real, din funțtia de demnitate publică cu care a fost învestit, a constat în ridicarea nivelului propriei bunăstări, din banul public, si consumarea plăcerilor vieții, precum plimbări frecvente între proprietățile sale luxoase și la Viena, la hoteluri de lux, întreținerea unei concubine costisitoare și altele asemenea. Ori, responsabilitatea unei funcții de demnitate publică presupune devotament și sacrificiu, pentru crearea binelui comun, pe care inculpatul nu l-a realizat, în preocuparea sa pentru sine și pentru propria sa imagine, disimulată. Implicarea sa presupunea deparazitarea Primăriei Municipiului Bucuresti, cu instituțiile aflate în subordinea sa, de toată rețeaua de corupție care o sufoca, în special cimitirele, controlate de clanuri de interlopi, însă, în loc să ia masuri pentru înlăturarea corupției, inculpatul a preferat să o controleze, prin oamenii sai de încredere, și să împartă mita cu corupții de sub nivelul sau. În această inerție și de la nivelul bunăstării sale, parte trecută pe seama altora, inculpatul însuși a rămas captiv în falsa sa imagine publică, prin urmare în convingerea eronată privind utilitatea sa, ca demnitar, și în valoarea sa istorică. Insă, probele din dosar fac dovada unei alte identități si a unei alte realități, pe care, încă, nu le acceptă”. 

Cu alte cuvinte, Oprescu trebuia să destructureze mafia din Primăria Generală a Capitalei, adică să facă el ceea ce DNA nu făcuse de ani de zile. Și n-a făcut-o. Rușine, la pușcărie, cu dublu ani decât i s-au dat la fond!

Epilog

Faptul că la Colectiv a avut loc o tragedie ce nu va fi uitată vreodată, asta este de necontestat. Acei tineri care au murit arși de un foc mistuitor căruia nici acum nu i se cunoaște cauza reală nu pot fi înlocuiți de nicio daună morală sau materială, după cum și acei tineri care au rămas mutilați pe viață ar fi preferat să fie cei ce au fost în locul daunelor primite. Întrebarea care persistă, chiar și după finalul procesului, este dacă adevărul obiectiv a fost stabilit. Pentru că, de multe ori, forța justiției este de a impune un adevăr judiciar chiar dacă sfera lui nu se suprapune cu sfera adevărului obiectiv. Asta țin minte că a spus-o cândva fostul ministru al Justiției, avocatul Valeriu Stoica. Cred că și în cele două cazuri, Piedone și Oprescu, ar putea fi trasă aceeași concluzie.

Când crematoriul Justiției arde până la calcinare viața unor oameni prin pedepse discutabile, așa cum au fost cele aplicate unor personaje ca Piedone sau Sorin Oprescu, îți pui întrebarea câtă valoare mai are viața oricui, în balanța unei judecăți ce scârțâie și care aici, pe pământ, te azvârle mai rapid către Judecata de Apoi dintr-o deraiere de la destin pe care nu o poți înțelege. Aceasta este părerea mea. Vor fi, desigur, voci care vor spune că iau apărarea unor ”dovediți” de către instanță care trebuie să stea la pușcărie. Nu despre asta e vorba. Ci despre modul în care s-a ajuns la cuantumul de pedeapsă pentru cei doi. Convingerile judecătorilor, felul în care și-au motivat deciziile, pot și vor fi cu siguranță atacate prin căi extraordinare. Încă se mai poate. Așa cum și eu încă mai pot să-mi exprim opinia liber, fără temeri și fără de cenzuri.

Sigur că aceste două cazuri sunt diferite. La Colectiv au murit 65 de oameni în cea mai mare parte foarte tineri. Alți aproape 200 au fost răniți. Nu voi relua amănunte din tragedia de la Colectiv pentru că, timp de șase ani s-au scris tone de articole, s-a făcut și un film.