VIDEO | Riposta navală a Ucrainei (DOCUMENTAR)

Statele Unite ale Americii depun eforturi pentru a furniza Ucrainei rachete antinavă. Totul cu un singur scop, anume spargea blocadei navale a Rusiei la Marea Neagră. Lista Kievului cuprinde rachete care ar putea îndepărta marina Kremlinului de porturile ucrainene la Marea Neagră, ceea ce ar face posibilă reluarea transporturilor de cereale şi a altor produse agricole în lumea întreagă.

Americanii, însă, au raportat că există mai multe obstacole în calea livrării unor arme puternice, cum ar fi instruirea îndelungată a personalului ucrainean, dificultăţi în mentenanţa echipamentului până la îngrijorări că armamentul american ar putea fi capturat de forţele ruse, pe lângă teama de escaladare a conflictului.

Chiar și așa, trei oficiali americani şi două surse din Congres au declarat că două tipuri de rachete antinavă puternice – Harpoon, fabricată de Boeing, şi Naval Strike Missile, fabricată de Kongsberg şi Raytheon Technologies – sunt luate în considerare pentru a fi trimise fie direct în Ucraina, fie printr-un transfer de la un aliat european care are în dotare astfel de rachete.

Harpoon este o rachetă antinavă pentru orice vreme dezvoltată și produsă de McDonnell Douglas, acum Boeing Defence, Space & Security.

Harpoon-ul obișnuit folosește un radar activ și zboară chiar deasupra apei pentru a evita apărarea. Racheta poate fi lansată de la:

• aeronavă cu aripă fixă;
• nave de suprafață – RGM-84, echipat cu un propulsor de rachetă cu combustibil solid care se detașează atunci când este consumat, pentru a permite turbojetului principal al rachetei să își mențină zborul;
• submarine – UGM-84 , echipat cu un propulsor de rachetă cu combustibil solid și încapsulat într-un container pentru a permite lansarea scufundată printr-un tub torpilă;
• baterii de apărare de coastă, din care ar fi tras cu o rachetă de amplificare cu combustibil solid.

În 1965, Marina Statelor Unite a început studiile pentru o rachetă cu raza de 45 de kilometri pentru utilizarea împotriva submarinelor la suprafață. Numele Harpoon a fost atribuit proiectului.

Scufundarea distrugătorului israelian Eilat în 1967 de către o rachetă antinavă Styx construită de sovietici i-a șocat pe ofițerii superiori ai Marinei Statelor Unite, care până atunci nu au apreciat amenințarea reprezentată de rachetele antinavă.

În 1970, șeful operațiunilor navale, amiralul Elmo Zumwalt a accelerat dezvoltarea Harpoon ca parte a inițiativei sale „Proiectul Șaizeci”, sperând să adauge puterea de lovitură atât de necesară navelor de război de suprafață ale SUA, cum ar fi clasa Ticonderoga.

Primul Harpoon a fost livrat în 1977; în 2004, Boeing a livrat al 7.000-lea. Harpoon a fost, de asemenea, adaptat pentru transport pe mai multe avioane și a fost achiziționat de multe națiuni, inclusiv India, Japonia, Singapore, Coreea de Sud, Taiwan, Emiratele Arabe Unite și majoritatea țărilor NATO.

Cel puțin peste 300 de rachete Harpoon au fost vândute Forțelor Aeriene din Republica Chineză pentru flota sa F-16 A/B Block 20, dar și Marinei Taiwaneze, care operează patru distrugătoare de rachete ghidate și opt fregate cu rachete ghidate cu capacitatea de a transporta Harpoon, inclusiv cele opt foste fregate din clasa Knox ale Marinei SUA.

Versiunea „Blocul Harpoon 1D” are un rezervor de combustibil mai mare și o capacitate de reatacare, dar nu a fost produsă în număr mare, deoarece misiunea ei intenționată (războiul cu țările Pactului de la Varșovia din Europa de Est) a fost considerată a fi puțin probabilă după dizolvarea Uniunii Sovietice.

Versiunea „Blocul 1G”, în curs de dezvoltare, oferă o capacitate de reatacare, precum și o capacitate de comparare a imaginilor similară cu racheta de croazieră Tomahawk; adică, arma poate compara scena țintă din fața ei cu o imagine stocată în computerul său de bord în timpul și blocării țintei în faza terminală.

Naval Strike Missile este o rachetă antinavă și de atac terestră dezvoltată de compania norvegiană Kongsberg Defence & Aerospace. Contractul inițial de producție în serie al rachetei Naval Strike a fost semnat în iunie 2007.

A fost aleasă de Marina Regală Norvegiană pentru noile sale fregate din clasa Fridtjof Nansen și bărci de patrulare din clasa Skjold.

În decembrie 2008, NSM a fost selectat de Marina poloneză, care a comandat cincizeci de rachete terestre, inclusiv două pentru testare, în contractele încheiate în 2008 și 2011, cu livrarea planificată pentru 2013-2016.

Etapa finală a fost finalizată în iunie 2011 cu teste la Point Mugu. La 12 aprilie 2011, Ministerul Norvegian al Apărării a anunțat faza 2 de dezvoltare.

Designul de ultimă generație și utilizarea materialelor compozite sunt menite să ofere rachetei capabilități sofisticate de ascundere.

Racheta va cântări puțin mai mult de 400 kg și va avea o rază de acțiune de peste 185 km. NSM este proiectat pentru apele litorale precum și pentru scenarii de mare deschisă.

Utilizarea unui focos de explozie/fragmentare din aliaj de titan de înaltă rezistență este în concordanță cu designul modern și ușor și prezintă insensibilitate puternică explozivă.

La fel ca și predecesorul său Penguin, NSM este capabil să zboare peste și în jurul maselor de uscat, să călătorească în modul Sea Skim și apoi să facă manevre aleatorii în faza terminală, făcând mai dificilă oprirea prin contramăsurile inamice.

Tehnologia de selecție a țintei îi oferă o capacitate de detectare, recunoaștere și discriminare independentă a țintelor pe mare sau pe coastă.

Acest lucru este posibil prin combinația dintre un căutător de imagini în infraroșu și o bază de date țintă la bord. NSM este capabil să navigheze prin GPS, sisteme de referință inerțiale și de teren.

După ce a fost lansată în aer de către o rachetă solidă care este aruncată la ardere, racheta este propulsată către ținta sa cu o viteză subsonică mare de un motor de susținere cu turboreacție – lăsând focosul multifuncțional de explozie/fragmentare de 125 kg să-și facă treaba, ceea ce în cazul țintei unei nave înseamnă impactul navei la sau în apropierea liniei de apă.

Preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski lansase un apel Portugaliei pentru a furniza militarilor ucraineni rachete Harpoon.

Există, însă, mai multe probleme care împiedică Ucraina să le primească: disponibilitatea platformelor pentru lansarea rachetelor de tip Harpoon de pe ţărm este limitată.

Doi oficiali americani au declarat că SUA lucrează la potenţiale soluţii, care includ scoaterea unui lansator de pe o navă americană.

Potrivit experţilor şi unor responsabili din industrie, costul ambelor rachete se ridică la aproximativ 1,5 milioane de dolari per lansare.