Cel puțin 1.000 de soldați ucraineni s-au predat rușilor, după ce aceștia au asediat trei luni combinatuli siderurgic Azovstal. Potrivit soției comandantului batalionului, care a vorbit la telefon cu Denis Prokopenko, cu toții sunt ținuți în condiții satisfăcătoare. Apelul a fost unul scurt, însă Denis Prokopenko a apucat să-i spună că este ok și că nu a fost supus violenței.
Oficialii de la Kiev au sugerat că luptătorii ucraineni ar putea fi recuperați într-un schimb de prizonieri, dar unii oficiali ruși au cerut ca aceștia să fie judecați sau chiar executați pentru acuzații de „terorism”.
„Ei sunt hrăniți, li se dă apă. Condițiile îndeplinesc cerințele și nu au fost supuși violenței în această scurtă perioadă. Ce se va întâmpla în continuare, desigur, nu știm, dar în acest moment există terți – ONU și Crucea Roșie – care controlează situația”, a zis Katerina Prokopenko.
Luptătorii Azov răniți sunt ținuți într-o închisoare din Olenivka, din Donețk. În schimb, un grup mai mic de luptători grav răniți se află într-un spital din orașul Novoazovsk. Prokopenko a spus că, după cunoștințele ei, niciunul dintre luptători nu a fost dus în Rusia.
Katerina Prokopenko a lansat și o campanie de susținere pentru luptătorii de la Azovstal.
„Scopul este să organizăm apeluri săptămânale cu cei ținuți prizonieri, să dezmințim falsurile rusești despre băieții noștri, să ne asigurăm că condițiile lor rămân satisfăcătoare – un pat, medicamente, apă și mâncare și să milităm pentru eliberarea lor rapidă”, a spus Katerina.
Din 2014, Denis Prokopenko a luptat activ în apărarea Ucrainei, în urma invaziei Rusiei și a forțelor separatiste din Donbas. Încă de la începutul ostilităților, Prokopenko s-a ridicat în calitate de lider care apără Mariupolul.
Pentru rolul său în primele linii, a primit titlul de Erou al Ucrainei, în martie 2022. Prokopenko este cunoscut și sub numele de Redis, o poreclă veche de fan de fotbal care a devenit indicativul său militar.
Denis Prokopenko este de origine etnică kareliană finlandeză. Bunicul său a fost singurul membru al familiei sale care a supraviețuit slujind în Forțele de Apărare finlandeze când Uniunea Sovietică a invadat Finlanda în Războiul de iarnă ruso-finlandez din 1939 și 1940.
Finlandezii au luptat împotriva Armatei Roșii pentru a conserva independența națională, dar Tratatul de pace de la Moscova care a rezultat a forțat Finlanda să cedeze Rusiei o mare parte din Karelia finlandeză istorică – lăsând locuitorii strămuți și descendenții lor cu întrebări despre întoarcerea patriei pierdute.
În consecință, tânărul Prokopenko de astăzi consideră lupta sa pentru apărarea Ucrainei împotriva imperialismului rus de la Moscova o chestiune personală, strâns împletită cu propria sa istorie a familiei:
„Se pare că am continuat același război, doar pe o altă secțiune a frontului, un război împotriva regimului de ocupație de la Kremlin. Bunicul meu avea o ură atât de teribilă pentru comunism, pentru bolșevism, pentru Sovok … Vă puteți imagina ce înseamnă să-ți pierzi familia? Adică au pierit toți frații lui, rudele lui…”.
A absolvit Departamentul de Filologie Germanică de la Universitatea Națională de Lingvistică din Kiev, unde a obținut o diplomă cu specialitatea în predarea limbii engleze.
De asemenea, a făcut sport și a fost unul dintre fanii entuziaști ai fotbalului (cunoscuți ca „ ultrasi ”) ai clubului de fotbal Dinamo Kiev.
Din 2014, el a participat la Războiul din Donbas, preluând comanda unui pluton și a unei companii în batalionul Azov, în septembrie 2017. Într-un interviu din iulie 2016, Redis a descris îmbunătățirea capacităților militare pe care le-a supravegheat în trupele sale:
„Misiunea noastră este să construim un nou tip de armată. Deși am pierdut mulți băieți experimentați din vechea echipă, am crescut în cantitate și calitate. Disciplina și eficiența luptei s-au îmbunătățit. Obișnuiam să alergam cu pistoale bobby și focuri tăiate; acum avem oportunități de a lucra cu grupuri de tancuri tactice, vehicule blindate, suport de artilerie. Ne-am dezvoltat treptat știința militară — începând cu practică, nu cu teorie. În cursul antrenamentului și a luptei, băieții au stăpânit tactica și cunoașterea armelor de calibru mic. Ne-au deschis multe posibilități noi: putem opera independent pe linia frontului, fără alte subunități care ne dezamăgesc constant în operațiunile de luptă”.
După invazia rusă a Ucrainei din 2022, Prokopenko a înregistrat un mesaj video, pe 7 martie 2022, în care a cerut închiderea cerului deasupra Ucrainei pentru a ajuta la evitarea colapsului umanitar la Mariupol, deoarece „inamicul încalcă regulile războiului prin bombardarea civilului și distrugerea infrastructurii orașului; inamicul îl supune pe Mariupol unui alt genocid”.
La 19 martie 2022, președintele Volodimir Zelenski a acordat titlul de Erou al Ucrainei comandanților a două unități care au condus apărarea lui Mariupol: Prokopenko și comandantul Brigăzii 36 Separate Marine, colonelul Volodymyr Baranyuk.
Maiorul Denis Prokopenko a primit cea mai mare onoare „pentru curaj, pentru tacticile eficiente de a respinge atacurile inamice și pentru protecția orașului erou Mariupol”.
Pe 16 mai 2022, Prokopenko a publicat o postare pe rețelele de socializare în care se spunea: „Pentru a salva vieți, întreaga garnizoană Mariupol pune în aplicare decizia aprobată a Comandamentului Militar Suprem și speră în sprijinul poporului ucrainean”.
Această declarație a venit după decizia Rusiei de a „evacua” soldații ucraineni răniți din uzina Azovstal și ca aceștia să fie duși în orașul controlat de Republica Populară Donețk Novoazovsk pentru tratament.
Pe 20 mai 2022, el s-a predat armatei ruse, afirmând într-un videoclip pe Telegram: „Comandamentul militar superior a dat ordin să salveze viețile soldaților garnizoanei noastre și să nu mai apere orașul”.