Gabriela Szabo a dezvăluit, în interviul pentru Gândul, în ce pantofi sport a început să alerge și de ce schimba la competiții cu celelalte atlete o pereche de pantofi cu cuie. Nimic nu a oprit-o însă din drumul pe care avea să câștige trei medalii la două olimpiade, în 1996 și 2000, 11 titluri de campioană mondială și alte titluri de campioană europeană.
Fosta mare atletă povestește și că prima care a văzut-o alergând și a avut încredere în potențialul ei a fost ”doamna atletismului românesc”, Iolanda Balaș Sőtér, iar la 15 ani era încurajată și susținută de Lia Manoliu, care îi spunea că asistă ”la nașterea unei mari campioane”.
Interviul poate fi urmărit și pe canalul de YouTube GÂNDUL.
Povestea sportivă absolut impresionantă a Gabrielei Szabo a început înainte de Revoluția din 1989. Era 4 aprilie 1988 atunci când, cu pantofi sport aduși de acasă, Gabriela a pășit pe un drum care avea să o ducă într-o adevărată constelație a atleților lumii, nu numai ai României.
Nu era ușor să îți dorești să faci performanță în acele vremuri, își amintește fosta multiplă campioană mondială, iar pantofii de atletism ”cu cuie” erau, pur și simplu, un lux.
Dacă mă duc cu foarte mulți ani înainte, adică în `88, și n-o să uit niciodată, era 4 aprilie atunci când am fost pentru prima data la atletism, în parcul municipiului Bistrița, am venit cu pantofii mei de acasă, cu echipamentul meu de acasă, abia după aceea, ușor, ușor… Erau tenișii aceia chinezești pe care îi primeam – de fapt, îi aveam eu acasă, îmi cumpăram eu, aproape săptămânal, costa foarte puțin înainte de `90 o pereche de teniși. Eram foarte mândri de ei”, povestește Gabriela Szabo.
Cu pantofi-teniși s-a antrenat mult timp în anii `8o, până când a primit de la Clubul Sportiv Școlar al Municipiului Bistrița, primul la care a activat, echipamentul complet de antrenament, pantaloni și bluză de fâș, o pereche de pantofi sport.
În perioada respectivă, pantofii cu cuie erau un lux. Erau polonezi, din piele, roșii. Cuiele se fabricau și trebuia să nimerimșurubul, pentru că alergam cu aceiași pantofi și crosuri, și pe pista de zgură. Se uzau foarte repede.
Când aveam antrenament specific, unde trebuia să folosim pantofii cu cuie, așteptam să termine cealaltă ca să schimbăm pantofii, nu avea fiecare dintre noi. Abia după aceea, când am început să cresc în performanțe…”, își amintește Gabi Szabo perioada de început a carierei sale sportive.
Palmaresul Gabrielei Szabo este impresionant:
”Am avut un talent uriaș, și nu spun eu, o spun rezultatele mele. N-aș vrea să pară o aroganță, n-aș vrea să supăr absolut pe nimeni… pentru că, la un moment dat, au existat unele critici, chiar din interiorul atletismului, că parcă doar eu am făcut atletism la nivel de România. Nu, eu vorbesc despre mine. Nu vorbesc despre cariera sportivă a altei colege”, spune Gabriela Szabo, în interviul acordat pentru Gândul.
Asta vreau să se înțeleagă, că dacă eu vorbesc despre cele 11 titluri de campioană mondială, sunt ale mele, eu le-am câștigat, dar asta nu înseamnă că nu am respect față de alte sportive care – la fel, în perioada lor de glorie – au ridicat stadioanele în picioare.
Gabriela Szabo
Supranumită și ”Doamna atletismului românesc”, fosta campioana olimpică Iolanda Balaș Sőtér, care a dominat proba de săritura în înălțime timp de un deceniu, iar din 1988 și până în 2005 a fost președintele Federației Române de Atletism , a fost un model pentru Gabriela Szabo, dar și un sprijin permanent, necondiționat.
A crescut, din punct de vedere al performanței, sub ochii acesteia, iar Iolanda Balaș – o adevărată profesionistă – a ”văzut” în Gabriela Szabo, de la bun început, un potențial extraordinar.
”Sunt copilul care a crescut sub ochii ei. Ea era președinta Federației de Atletism în perioada respectivă, este omul care m-a văzut pentru prima oară alergând, probabil că și ea – cu ochiul de atletă – a văzut potențialul meu uriaș de viitor în atletism.
După aceea, să nu uit că Lia Manoliu, care era și președinta Comitetului Olimpic de la acel moment, de asemenea, în momentul în care m-a văzut prima oară alergând, la Festivalul Olimpic al Tineretului European, din acel moment, săptămână de săptămână, suna la Federație, și o suna pe Iolanda Balaș Sőtér, pe marea doamnă a atletismului. De fapt, ea este uriașa noastră, ea este omul care a făcut minunății în atletismul românesc. A lăsat ceva în atletism.
Întreba săptămânal ce fac, ce nevoi am, pentru că și ea – la rândul ei – a văzut potențialul. N-o să uit că după cursa de la Bruxelles, după ce am câștigat titlul la Festivalul Olimpic al Tineretului European, m-a luat lângă ea în tribună și mi-a zis: ‹Te rog frumos să ai mare grijă de tine, pentru că asist la nașterea unei mari campioane». Și cuvintele astea pe mine m-au marcat, vă dați seama, aveam 15 ani”, își amintește, cu emoție, Gabriela Szabo.
La rândul său, ca într-o adevărată probă de ștafetă atemporală, Gabriela Szabo încearcă să ofere sprijinul său nu numai tinerilor sportivi, ci și celor care se retrag din activitate, partea de reconversie profesională a acestora fiind esențială.
”Tot timpul fac asta, partea de reconversie profesională a foștilor sportivi de performanță mă pasionează și încerc să susțin pe toți sportivii noștri. Marian Oprea este, astăzi, în echipa de la CSM București, este zi de zi alături de noi și chiar vreau să-i predau ștafeta, să-i predăm ștafeta. Pentru că și el, la rândul lui, are un potențial fantastic. Este un fost sportiv de performanță care a excelat, a avut o atitudine exemplară pe pistă, este un exemplu pentru ceilalți. Și, da, vreau să îl introduc în tainele administrației sportive, pentru că Marian Oprea s-a dus pe drumul antrenoratului.
Din câte simt eu din afară, simt că nu i se potrivește lui cel mai bine și atunci hai să vedem dacă în zona de administrație poate să facă mult mai mult. Tot pentru atletism. Și tot pentru atleți, tot pentru sport. Și asta pe mine mă bucură foarte, foarte tare. Și nu numai pe el l-am susținut și îl susțin în continuare. Susțin generații întregi de sportivi, de la alte sporturi”, spune Gabriela Szabo.
În prima parte a interviului pe care l-a acordat în exclusivitate pentru GÂNDUL, Gabriela Szabo vorbește și despre celălalt “maraton” la care s-a înhămat după ce a părăsit activitatea competițională, în urmă cu 18 ani, despre Clubul Sportiv Municipal (CSM) București și ”bullying-ul” permanent pe care îl resimte de când a preluat conducerea acestui club. Ea vorbește despre problemele clubului și spune că există patru dosare penale, dintre care unul la DNA, după rapoartele întocmite de Curtea de Conturi și Corpul de Control. Prima parte a interviului cu Gabriela Szabo poate fi citită AICI.
Gabriela Szabo a elucidat și misterul celor 6,6 kilograme de aur în lingouri pe care le-a câștigat după Golden Four, în urmă cu 25 de ani, când avea 21 de ani. Fosta mare campioană povestește AICI unde sunt acum lingourile de aur.
În interviu dezvăluie și ce a determinat-o, în 2004, să se retragă după o carieră fulminantă, în urma căreia rămâne, fără doar și poate, una dintre cele mai mari atlete ale României. Povestea despre ”bătălia dintre minte și corp” care a făcut-o să abandoneze cursa de 5.000 de metri de la Birmingham și apoi să renunțe la Olimpiada din 2004 și să se retragă definitiv din competițiile sportive o puteți citi AICI.
Gabi Szabo a păstrat, dincolo de amprenta dură din tălpi a zecilor de mii de kilometri alergați în concursurile vieții ei, prietenii veritabile în lumea sportului, și dezvăluie una dintre acestea. Fosta mare campioană olimpică și mondială rememorează tabieturile pe care le avea înainte de fiecare competiție și mărturisește ce le interzicea celorlalți să facă.