EXCLUSIV VIDEO | Emma Zeicescu, despre momentele când a plâns în direct la TV: ”Nicio școală de jurnalism nu te învață cum să gestionezi durerea ta când citești pe prompter”

Emma Zeicescu este invitata lui Adrian Artene în cadrul podcastului ALTCEVA care va fi difuzat sâmbătă, 4 iunie, începând cu ora 19.00. A lucrat mai bine de 20 de ani în televiziune, presa scrisă şi online. Este licenţiată în jurnalism, fiind specializată în breaking news şi talk-show.

După o astfel de experiență profesională, Emma Zeicescu mărturisește că au existat și momente în care a plâns, în direct, la TV, când prezenta evenimente tragice, care au marcat-o profund.

”Eu am trecut, după aproape 10 ani de teren, la prezentare și, pentru că sunt, ca fire, meticuloasă, îmi pregăteam emisiile cu mare atenție. Și apărea breaking news-ul, de orice fel. După emisie, obosită, mă retrăgeam într-un loc, și am plâns de vreo două ori. Nu înțelegeam de ce mi se schimbă mie lucrurile… Și atunci am avut un dialog cu mine și am spus: «Doamna Zeicescu, lucrurile trebuie să se întâmple în așa fel încât să dobândiți un pic mai multă flexibilitate». Și am negociat cu mine interior”, povestește Emma Zeicescu.

”N-am fost niciodată un jurnalist care calcă pe cadavre”

Emma Zeicescu rememorează două dintre momentele care au marcat-o profund, primul dintre acestea fiind în ziua în care a avut loc o explozie la mina Petrila și 14 mineri au rămas prinși în subteran.

”Apropo de breaking news-uri pe care le țin minte, sunt câteva, unul vine din același tip de scriere. Sâmbătă seara, emisiune despre turism, la Realitatea TV, la 23:00. Doar că s-a întâmplat o oribilitate, că așa e viața, nu te întreabă dacă vrei… A explodat mina Petrila, acum ceva timp, cu 14 mineri în subteran, dacă nu mă înșel au și decedat. Eu îmi aduc aminte momentul în care la cadru – live de la mina Petrila – aveam soția unui miner care nu știa dacă soțul ei este încă viu sau mort.

Vă rog să vă întrebați, în primul rând, cum te adresezi. Bună ziua! Nu e bine. Bun găsit! Nu e bine. Sărut-mâna nu merge de la femeie la femeie… Mi-a fost foarte dificil și cred că aici mi-am întins puțin întrebările, astfel încât să o întreb cumva fără să o jenez, pentru că eu sunt un om care iubește oamenii, eu nu sunt un jurnalist care calcă pe cadavre, n-am fost niciodată. (…) Îmi plac prea mult oamenii ca să rănesc pe cineva”, mărturisește Emma Zeicescu, la podcastul ALTCEVA cu Adrian Artene.

În general, în viață, nu vreau să uit să mă pun, cumva, în papucii omului. E ca și cum pe mine m-ar lua, într-o situație … la momentul la care a murit tata, m-ar fi luat cineva să mă chestioneze, și cu oarecare aroganță. Uneori o regăsim și în media, că ne dăm deștepți… Nu e bine să facem asta și, dacă am făcut-o, regret.

La momentul respectiv, mie mi se părea ireal că femeia aceea putea vorbi cu cineva. Cu o cameră de televiziune, cu o cască în ureche, vorbind despre soțul ei. Nici ea nu știa cum să vorbească, la trecut sau la prezent sau la viitor. Ăsta a fost unul dintre momentele în care am zis «no, e complicată această meserie»…”, dezvăluie Emma Zeicescu.

”Mă uitam la mine, cumva din exterior, îmi dăduseră lacrimile”

Dar Emma Zeicescu a trecut și printr-un alt moment dureros, atunci când o fostă colegă de facultate, o prietenă foarte bună, a murit în urma incendiului din  clubul Colectiv.

”După care (n.red. – a fost) Colectiv. Eu, la Colectiv, printre cei care ne-au părăsit, o cunoșteam pe Teo Maftei. Fusesem colege de facultate, când eram însărcinată am și rugat-o să-mi facă niște fotografii, am fost în aceeași grupă de facultate… În momentul în care ea a plecat, intubată fiind, în Israel, noi aveam un grup de Facebook. Făcuse mătușa ei un grup de Facebook, cu câțiva colegi din facultate, oameni apropiați, și ne ținea la curent cu starea ei.

Țin minte și acum, în dimineața acelei zile am venit – aveam trei jurnale de dat, de câte trei ore – și, înainte de a intra în emisie, cu vreo 5 minute, a coborât șeful de zi, s-a uitat la mine și mi-a zis: «Cred că e Teo. Antena 3 spune că e Teo…» Am deschis telefonul repede, parcă a fost un făcut, în momentul acela, pe grupul de Facebook, mătușa ne spunea că Teo se stinsese…”, rememorează Emma Zeicescu clipele dureroase pe care le-a trăit când și-a pierdut prietena.

Nicio școală de jurnalism nu te învață cum să gestionezi durerea ta umană când citești pe prompter… Mă uitam la mine, cumva din exterior, îmi dăduseră lacrimile, cameramanul, altminteri bine inspirat, s-a dus gros-plan pe privire… (…) Nu m-am uitat niciodată la imagini, n-am putut.

Urmărește interviul integral cu Emma Zeicescu, sâmbătă, 4 iunie, de la ora 19:00, doar pe canalul de YouTube ALTCEVA cu Adrian Artene.