GALERIE FOTO Cum am înțeles de ce românii nu-s nemți și cum și-a mâncat Jan Cornelius masca din dotare. Prozatoarea Ioana Pîrvulescu: „O carte de leac. Pur și simplu, face bine la sănătate”

L-am cunoscut pe Jan Cornelius – scriitor de limba română și germană, dar și traducător – la Târgul de Carte Bookfest. Ca să intru puțin în zona de umor – nu este chiar punctul meu forte, dar pe care Jan Cornelius o gestionează ca un adevărat profesionist – nu era nici măcar o zi de marți, 13. Dar, vorba aceea, dacă-i musai, cu plăcere!

Cartea „Cum mi-am mâncat masca”, scrisă de Jan Cornelius. Te tentează ideea, nu-i așa?

Așa am aflat că, pe 6 iunie, avea lansarea cărții „Cum mi-am mâncat masca”, scoasă la Editura Paralela 45.  Roțita jurnalistică care mi se întârte în cap ca o elice a procesat imediat cuvintele. Cum și-o fi mâncat Jan masca?  Uite, că, la asta nu m-am gândit niciodată. Am spălat-o, am reciclat-o, am uitat-o prin buzunare, am urât-o cu desăvârșire, m-am certat cu ea, dar nu am mâncat-o niciodată. Lasă, omul cât trăiește, învață!

În fine, mi-am ținut în frâu uimirea, însă Jan Cornelius a spus ceva care m-a intrigat și mai mult decât mâncatul măștii: „Să știi că în carte apare și o Mara – omul nu citește în stele, sora mea, și ea la Târgul de Carte, ne făcuse cunoștință. Mara este puțin cam nebună, îmi spune: „Este medic și… dar trebuie să citești cartea!”

Bine, medic nu sunt, cât despre despre cealaltă precizare, merg să-mi mănânc puțin masca. Revin! Și, iată-mă, cu aceeași unică soră din dotare, la lansarea cărții lui Jan Cornelius. M-am liniștit când am văzut precizarea că lansarea va avea loc cu participarea autorului.

Mă gândesc și eu ca omul: poate azi nu și-o fi mâncat și el masca! Stai, că nici nu se mai poartă mască! Acum, am trecut din nou la icre negre și la caviar. Atmosferă plăcută, lume bună, miros de carte, tot bună și ea, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu. Prozatoarea Ioana Pîrvulescu și scriitorul Călin-Bogdan Mihăilescu au vorbit despre carte și, logic, despre autor. Că, na, era și omul de față. Cum să zici nasoale?

„Cartea lui Jan Cornelius este o carte de leac, este o carte efectiv terapeutică, pe care o recomand fără ezitare. Pur și simplu, face bine la sănătate”, mărturisește Ioana Pîrvulescu.

“Jan Cornelius este un om de umor special. Nu lasă niciodată o poantă să fie clasică. (…) Eu cred că Jan Cornelius este un om periculos, are intenții. Oamenii care au intenții sunt oameni periculoși. Îl felicit pentru această carte, vă rog s-o citiți, are coduri periculoase, dar în același timp foarte mult sfaturi”, mărturisește și Călin-Bogdan Mihăilescu.

Vorbe frumoase, cu umor, despre umor, despre personaje – unele dintre ele își aveau corespondența chiar printre oamenii din sală –  despre pandemie, măști, nasturi, fericire, operații reușite, pacientul viu.  Vorba aceea, Caragiale să ne judece! Stai că ăla era Eminescu.

De ce să mint, mi-a plăcut ce au spus cei doi invitați speciali despre  carte. Dar, am vrut și eu să fiu o zi “neamț” și cum nu l-am văzut, cu ochii mei, pe Jan Cornelius mâncându-și masca, nu i-am crezut pe cuvânt. Așa că am luat cartea.

Jan Cornelius: „Mulțumesc din suflet tuturor celor care au dialogat cu mine sau au tăcut pentru că le-am dat block”

Și, nu trageți în pianist, primul lucru pe care l-am făcut a fost să văd ce-i cu Mara asta. Ce a făcut Ioan Slavici am citit, voiam să știu ce a făcut din mine – stai că nu eram eu, nu aveam încă prietenie pe Facebook cu autorul, nici măcar nu ne cunoașteam –  și Jan Cornelius!

„Această carte s-a născut pe Facebook și tot ce povestesc aici e adevărat și ce nu, nu. Mulțumesc din suflet tuturor celor care au dialogat cu mine sau au tăcut pentru că le-am dat block. Tot ce-am povestit pe Facebook am rescris pentru această carte, apoi am scris și am rescris diferite fragmente din nou.

Arta e frumoasă, dar dă mult de lucru, cum a spus Karl Valentin, un fel de Nea Iancu bavarez”, scrie autorul în nota de început a cărții.

Câte mai face și mai desface și Facebook-ul ăsta! Slavă Domnului că multe se sfârșesc cu un simplu block. Ce s-ar fi ales de omenirea asta dacă Mark Zuckerberg ar fi avut umorul lui Jan Cornelius și ar fi uitat de butonul ăsta?

Un umor care (te) face bine!

Am citit-o. Prieteni, virtuali sau reali, care și cum vreți voi, mi-a mers la suflet cartea lui Jan Cornelius. Mi-a plăcut și de Mara mea. O muză, ce să mai! Tratând mai cu seriozitate problema, îmi place stilul lui Jan Cornelius. Îți dă o totală senzație de libertate. Umorul lui care te trimite – cu zâmbetul pe buze – la acele experiențe de viață și situații, deloc ușoare,  pe care este imperios necesar să le tratăm cu veselie.

Povestirile lui Jan Cornelius îți dau senzația – și tare bine este!- că ești teleportat într-un univers paralel din care nu ai mai vrea să pleci. E cald și bine acolo. Este voioșie, sunt oameni, sunt povești. Este un tratament complet pe bază de umor. Ce medic v-a mai prescris vreodată asta? Bine, cu ceva recomandări: ai grijă să nu leșini de râs! Tu sau câinele tău! Ăla invizibil, firește!

Citindu-l pe Jan Cornelius – mai fac d-astea – am înțeles nu doar de ce și-a mâncat masca, dar și de ce românii nu-s ca nemții. Aștept și cartea cu nasturii. Voi scrie și eu ceva postări pe Facebook pe acest subiect, poate-poate ajung și eu personaj în cartea lui Jan Cornelius. Ca Mara.

DESPRE JAN CORNELIUS

Jan Cornelius s-a născut la Reşiţa și trăieşte la Düsseldorf. Este scriitor bilingv, de limbă română și germană, dar şi traducător literar. A studiat franceza şi engleza la universităţile din Timişoara, Düsseldorf şi Stirling (Scoţia). A publicat numeroase cărţi de proză umoristică și cărți pentru copii în limba germană, excelent primite de critica și cititorii germani.

Este colaborator permanent la reviste satirice germane şi elveţiene şi a scris timp de mai mulți ani o serie de comentarii umoristice despre estul și vestul Europei pentru radioul național german WDR.

În România, a publicat povestiri și comentarii în Observator cultural, Dilema veche şi România literară. A tradus şi a prezentat, în mediile germane şi în numeroase conferințe publice, cărţi ale multor scriitori români contemporani. A mai publicat la Editura Paralela 45 volumul „De ce nu-s românii ca nemții?” (2019, împreună cu Adina Popescu).

Sursă foto: Ciprian Măceșaru