Capacitatea de a identifica rapid soluția unei probleme ține de gândirea logică și este dovada unei inteligențe matematice ridicate.
Cercetările privind determinarea IQ s-au dezvoltat exponențial în ultimele decenii. Vechile teste au fost revizuite și completate, dezvoltate și particularizate pe segmente de vârstă și tipuri de inteligență investigate, iar efectul a fost o adevărată explozie de metode standardizate pentru măsurarea IQ. Testele continuă să servească scopului inițial, diagnosticarea unor probleme mintale, dar societatea a continuat să le găsească nenumărate alte utilizări: consilierea școlară și profesională sau recrutarea de personal, potrivit Mensa România, societate care a fost fondată în Oxford, Marea Britanie, în 1946, cu scopul de a identifica și pune în legătură oameni cu un coeficient foarte înalt de inteligență.
Termenul coeficient de inteligență – IQ, „Intelligenzquotient”, a fost inventat de psihologul german Wilhelm Stern. Ulterior, profesorului la Universitatea Harvard Dr. Howard Gardner a dezvoltat teoria inteligenţelor multiple, printre care se numără Inteligența logico matematică.
Astfel, inteligenţa matematică este, conform teoriei profesorului Howard Gardner, inteligenţa cifrelor, este gândirea logică, ordonată a fizicienilor şi matematicienilor. Cel care are o astfel de inteligenţă învaţă cel mai ușor atunci când i se prezintă cifre, când lucrurile au logică, se descurcă foarte bine cu simboluri şi reprezentări grafice, potrivit specialiștilor în psihoterapie.
Astfel, se dă exercițiul:
Cât face 5 + 5 (5 – 5) – 5?
Pentru a găsi răspunsul corect, operația din paranteză se efectuează prima.
Astfel: (5-5)=0.
În această situație, egalitatea devine:
5 + 5 x 0 – 5.
În ordinea priorităților, urmează înmulțirea: 5 x 0 = 0.
Așadar:
5 + 0 – 5 = 5 – 5 = 0 (răspuns final).