Demisia fără preaviz în 2022 | Ce trebuie completat + greșeala pe care o fac mulți români

Demisia fără preaviz reprezintă actul unilateral de voință al angajatului, prin care acesta pune capăt raporturilor juridice de muncă. Demisia trebuie să îmbrace formă scrisă și notificată angajatorului.

Trebuie analizat faptul că demisia nu trebuie aprobată de angajator. Angajatorului i se aduce la cunoștință faptul că angajatul a decis să pună capăt raporturilor juridice de muncă.

Deseori există notificări sub formă „Cererilor de aprobare a demisiei”. Sunt greșite. Sunt acte care dovedesc faptul că angajații nu își cunosc drepturile și nu cunosc legea în sensul ei general. De la bun început vom înțelege faptul că demisia presupune manifestarea liberă de voință. Mai presupune în mod evident și faptul că angajatul își va înștiința în prealabil angajatorul cu privire la încetarea raporturilor de muncă.

Angajatorul este obligat să înregistreze demisia angajatului sau în registrul de intrare-ieșire. La un eventual caz ajuns în instanța, această dovadă de înregistrare a demisiei poate face diferența dintre câștig de cauza sau plata de daune-interese.

În caz contrar, când angajatorul refuză să înregistreze demisia angajatului, acesta va face orice dovadă a faptului că și-a notificat angajatorul, în scris, cu privire la demisie. Angajatorii care refuză să înregistreze demisia pot fi amendați cu sume cuprinse între 1.500 și 3.000 de lei.

Trebuie avută multă atenție și la faptul că termenul de preaviz este obligatoriu în cazul demisiei, cu excepția situației în care angajatorul renunța la acest termen sau când angajatorul nu își respectă obligațiile contractuale.

Spre exemplu, dacă angajatorul nu își achita obligațiile contractuale (salariu, zile libere șamd.), angajatul nu este obligat să respecte termenul de preaviz.

Nerespectarea de către angajat a termenului de preaviz, fără motive întemeiate, echivalează cu absentarea nemotivată de la locul de muncă. De aici, angajatorul poate porni procedura de cercetare disciplinare.

Demisie fără preaviz. Model:

Nr. inregistrare ……..…/………..…………..
(se va înregistra în registrul angajatorului)

Domnule director,
Subsemnatul………………………………., CNP……………………………… angajat al SC………………………………………………….în funcția…………, vă notific cu privire la încetarea contractului individual de muncă, prin demisie, fără preaviz având în vedere

Data: Semnătura
……………. ……………….

Greșeala făcută de români este aceea că nu trebuie completată cererea de aprobare a demisiei, deoarece o cerere de acest tip nu trebuie aprobată de angajator, el fiind doar notificat.

Codul Muncii, la art. 81 oferă prevederile necesare pentru a înțelege cum procedează angajații și angajatorii în materie de demisii cu și fără preaviz.

Va amintesc faptul că în situații excepționale, salariatul poate demisiona fără preaviz. Demisia fără preaviz este o noutate introdusă prin actualul Cod al muncii, care prevede în art. 81 alin. (8) că: „salariatul poate demisiona fără preaviz dacă angajatorul nu își îndeplinește obligațiile asumate prin contractul individual de muncă“.

Textul art. 81 alin. (8) se referă numai la nerespectarea de către angajator a obligațiilor asumate prin contractul individual de muncă.

Salariatul poate demisiona fără preaviz și în cazul în care angajatorul nu își execută obligațiile prevăzute în contractele colective de muncă sau în lege?

„În principiu da, din moment ce prima dintre obligațiile angajatorului prevăzute în modelul-cadru de contract individual de muncă este tocmai aceea de a acordă salariatului „toate drepturile ce decurg din contractele individuale de muncă, din contractul colectiv de muncă și din lege“. Poate fi însă avută în vedere numai nerespectarea obligațiilor angajatorului față de salariat, nu și față de terți, în afară de cazul în care nerespectarea obligației respective îl prejudiciază în mod direct și pe salariat.”, precizează specialiștii PortalCodulMuncii.ro.

Conform specialiștilor, această clauză a fost reglementată în Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pentru anii 2007 – 2010.

Conform art. 74 alin. (3) din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pentru perioada 2007 – 2010, în perioada preavizului, salariații aveau dreptul să absenteze patru ore pe zi de la programul unității, pentru a-și caută un loc de muncă, fără că această să afecteze salariul și celelalte drepturi. Orele absentate se puteau acordă prin cumul, în condițiile stabilite de angajator.

Dacă la nivelul unității există un contract colectiv de muncă aplicabil ce conține respectivă clauză, atunci clauză devine obligatorie.

Pe durata preavizului angajatorul poate acordă salariatului dreptul să lipsească 4 ore de la programul de lucru pentru găsirea unui nou loc de muncă dacă în contractul colectiv de muncă aplicabil la nivel de unitate este negociată o astfel de clauză.

Angajatul poate intră în concediu medical în perioada de preaviz?

Da, desigur. Existența unui concediu medical în perioada de preaviz îl va suspendă, iar preavizul se va relua la încetarea concediului medical.

Art. 50. – Contractul individual de muncă se suspendă de drept în următoarele situații:

a) concediu de maternitate;
b) concediu pentru incapacitate temporară de muncă;
c) carantină;
d) exercitarea unei funcții în cadrul unei autorități executive, legislative ori judecătorești, pe toată durata mandatului, dacă legea nu prevede altfel;
e) îndeplinirea unei funcții de conducere salarizate în sindicat;
f) forță majoră;
g) în cazul în care salariatul este arestat preventiv, în condițiile Codului de procedura penală;
h) de la dată expirării perioadei pentru care au fost emise avizele, autorizațiile ori atestările necesare pentru exercitarea profesiei. Dacă în termen de 6 luni salariatul nu și-a reînnoit avizele, autorizațiile ori atestările necesare pentru exercitarea profesiei, contractul individual de muncă încetează de drept;
i) în alte cazuri expres prevăzute de lege.

Se poate cere concediu de odihnă în perioada de preaviz în cazul demisiei? Care sunt consecințele?

Dacă părțile convin că pe durata preavizului în cazul demisiei salariatul să efectueze concediul de odihnă, tot ceea ce este în favoarea salariatului este permis.

Așadar, angajatorul poate aprobă, că pe durata preavizului în cazul demisiei, salariatul să efectueze concediul de odihnă.

Când angajatorul desființează postul, mai este el obligat să ofere perioada de preaviz angajatului? Dar în cazul persoanelor concediate pentru necorespundere profesională?

Art. 75 alin. (1) din Legea 53/2003 – Codul muncii, republicată, prevede că persoanele concediate în temeiul art. 61 lit. c) și d), al art. 65 și 66 beneficiază de dreptul la un preaviz ce nu poate fi mai mic de 20 de zile lucrătoare.

Art. 75. – (1) Persoanele concediate în temeiul art. 61 lit. c) și d), al art. 65 și 66 beneficiază de dreptul la un preaviz ce nu poate fi mai mic de 20 de zile lucrătoare.
(2) Fac excepție de la prevederile alin. (1) persoanele concediate în temeiul art. 61 lit. d), care se află în perioada de proba.
(3) În situația în care în perioada de preaviz contractul individual de muncă este suspendat, termenul de preaviz va fi suspendat corespunzător, cu excepția cazului prevăzut la art. 51 alin. (2).

Art. 61. – Angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care țin de persoană salariatului în următoarele situații:
a) în cazul în care salariatul a săvârșit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern, că sancțiune disciplinară;
b) în cazul în care salariatul este arestat preventiv pentru o perioada mai mare de 30 de zile, în condițiile Codului de procedura penală;
c) în cazul în care, prin decizie a organelor competențe de expertiză medicală, se constată inaptitudinea fizică și/sau psihică a salariatului, fapt ce nu permite acestuia să își îndeplinească atribuțiile corespunzătoare locului de muncă ocupat;
d) în cazul în care salariatul nu corespunde profesional locului de muncă în care este încadrat.

Art. 65. – (1) Concedierea pentru motive care nu țin de persoană salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoană acestuia.
(2) Desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauza reală și serioasă.

Art. 66. – Concedierea pentru motive care nu țin de persoană salariatului poate fi individuală sau colectivă.

Persoanele concediate pentru necorespundere profesională vor beneficia de perioada de preaviz! Concedierea fără preaviz este posibilă pentru persoanele care nu corespund profesional doar dacă sunt în interiorul sau la finalul perioadei de proba!

Nu trebuie uitat faptul că un contract de muncă poate înceta fără preaviz dacă angajatul se află în timpul perioadei de proba sau la finalul ei. În acest caz, este nevoie doar de o notificare scrisă pentru a dispune încetarea contractului de muncă.

La final, reținem faptul că demisia este un act unilateral de voință al angajatului. În cunoșțință de cauza, după analize și fără îngrădire, angajatul ia o decizie și o aduce la cunoștință angajatorului. Angajatul are dreptul de a nu motiva demisia.

Demisia nu trebuie aprobată de angajator.

Redau mai jos și articolul din lege, de reglementare a demisiei:

Art. 81. – (1) Prin demisie se înțelege actul unilateral de voință a salariatului care, printr-o notificare scrisă, comunica angajatorului încetarea contractului individual de muncă, după împlinirea unui termen de preaviz.
(2) Angajatorul este obligat să înregistreze demisia salariatului. Refuzul angajatorului de a înregistra demisia da dreptul salariatului de a face dovadă acesteia prin orice mijloace de proba.
(3) Salariatul are dreptul de a nu motiva demisia.
(4) Termenul de preaviz este cel convenit de părți în contractul individual de muncă sau, după caz, cel prevăzut în contractele colective de muncă aplicabile și nu poate fi mai mare de 20 de zile lucrătoare pentru salariații cu funcții de execuție, respectiv mai mare de 45 de zile lucrătoare pentru salariații care ocupă funcții de conducere.
(5) Pe durata preavizului contractul individual de muncă continuă să își producă toate efectele.
(6) În situația în care în perioada de preaviz contractul individual de muncă este suspendat, termenul de preaviz va fi suspendat corespunzător.
(7) Contractul individual de muncă încetează la dată expirării termenului de preaviz sau la dată renunțării totale ori parțiale de către angajator la termenul respectiv.
(8) Salariatul poate demisiona fără preaviz dacă angajatorul nu își îndeplinește obligațiile asumate prin contractul individual de muncă.