VIDEO | Palatul Parlamentului, una dintre cele mai mari clădiri din lume (DOCUMENTAR)

Palatul Parlamentului sau Casa Poporului, cum era denumită în vremea regimului comunist, este una dintre cele mai grandioase clădiri din lume, având o suprafață de 330.000 de metri pătrați și mai mult de 3.000 de încăperi. Palatul este spectaculos atât din exterior, cât și din interior, fiind decorat cu piese de mobilier de lux, mozaicuri în culori deosebite, uși masive, sculpturi impunătoare, scări de marmură și candelabre și lămpi de cristal.

Palatul Parlamentului este a treia cea mai mare clădire administrativă pentru uz civil ca suprafață din lume, cea mai scumpă clădire administrativă din lume, și cea mai grea clădire din lume. În 1989 costurile clădirii erau estimate la 1.75 miliarde dolari, iar în 2006 la 3 miliarde Euro.

După cutremurul din 4 martie 1977, Nicolae Ceaușescu a găsit pretextul pentru modificarea Capitalei conform realităților politice, anume faptul că România era un stat socialist, astfel se dorea o arhitectură de tip realist socialistă. S-a preluat o idee a regelui Carol al II-lea din 1935, în al cărei proiect era prevăzută construirea Camerei Deputaților pe Dealul Arsenalului. Acest proiect fusese conceput de cei mai mari arhitecți ai vremii. În 1938 s-a anunțat începerea demolărilor în vederea deschiderii acestui ax. A venit al Doilea Război Mondial și lucrurile au rămas doar pe hârtie până în 1983, când a început construirea „Casei Poporului”, un monument monstruos, ceremonia oficială a așezării pietrei fundamentale având loc la data de 25 iunie 1984. Pentru a fi posibilă construirea palatului au fost demolate 40.000 de clădiri printre care biserici, instituţii ale statului şi case de valoare istorică semnificativă. Acest lucru a dus, de asemenea, la relocarea cu dificultate a aproximativ 57.000 de familii care locuiau în zonă.

Proiectul gândit de regimul ceaușist

Tot în cadrul aceluiași proiect de reconstruire a Bucureștiului, au fost cuprinse o serie de clădiri cum ar fi: Casa Republicii, Ministerul Apărării Naționale, Casa Radio, Hotelul Marriott – Casa de Oaspeți, Casa Academiei Române, Parcul Izvor și Bulevardul Unirii – Victoria Socialismului.

Șantierul propriu-zis a început în anii 1980 cu demolarea a peste 7 km² din vechiul centru al capitalei și relocarea a peste 40.000 de oameni din această zonă. Între clădirile dispărute se numără Mănăstirea Văcărești, Spitalul Brâncovenesc, Arhivele Naționale, Stadionul Republicii. Lucrările au fost făcute cu munca forțată a militarilor în termen și astfel costul a fost redus la minimum. Pe șantier s-au aflat 20.000 muncitori, 5.000 soldați, 700 arhitecți, o armată de așa-ziși „voluntari”, în condiții grele, 3 schimburi timp de 7 ani. Nu se știe numărul victimelor, acesta fiind un subiect tabu, autoritățiile comuniste nedorind publicarea datelor. Cei ce au lucrat pe acest șantier declară însă că au fost victime, iar pe un șantier de o asemenea amploare și date fiind condițiile din perioada comunistă se poate afirma că au fost sute de morți.

Clădirea are aproximativ 3.000 de încăperi

Clădirea are aproximativ 3.000de  încăperi, dintre care 440 birouri, peste 30 săli și saloane, patru restaurante, trei biblioteci, două parcări subterane, o sală de concerte. Numele sălilor și saloanelor din Palatul Parlamentului au fost alese după 1989, ele evocând evenimente importante din istoria poporului român sau personalități cunoscute pe plan mondial. Majoritatea sunt legate de aspirația românilor pentru Unire și de istoria parlamentarismului în România. Din 1994 în clădire funcționează Camera Deputaților, după ce sediul inițial al instituției, Palatul Camerei Deputaților, a fost donat de stat Bisericii Ortodoxe Române. Începând din 2004 aici se află și Senatul României, inițial fiind găzduit în fosta clădire a Comitetului Central al Partidului Comunist Român. De asemenea, Palatul Parlamentului găzduiește în numeroasele sale săli și saloane, o întreagă varietate de evenimente, expoziții sau întâlniri. În perioada 2003-2004 a fost construită o anexă din sticlă de-a lungul ascensoarelor exterioare. Această construcție are ca scop facilitarea accesului la Muzeul Național de Artă Contemporană, deschis în 2004, după o reamenajare în aripa vestică a palatului. În aceeași perioadă, un proiect ce susținea arborarea unui steag uriaș a fost anulat ca urmare a protestelor venite din partea publicului. Restaurantul, accesibil doar politicienilor, a fost renovat, proiect urmat de amenajarea unei piscine, saune și a unor facilități sportive la nivelul 1 al subsolului. De asemenea, din 1995, clădirea găzduiește sediul Inițiativei de Cooperare Sud-est Europeană, o organizație ce are ca scop o colaborare pentru reducerea nivelului criminalității transfrontaliere în țările membre.

Palatul este deschis vizitării de către turiști și oferă și programe de vizitare în mai multe limbi de circulație internațională. Clădirea a fost văzută și de Michael Jackson. Vizita este faimoasă pentru un salut pe cât de inocent rostit, pe atât de ofensator pentru fanii înfocaţi ai artistului care s-au adunat să-l vadă. Anul 1992 a fost momentul ‘Hello, Budapest!” și a dat naştere unui trend la care s-au alăturat, fără să vrea, mai mulţi artişti de renume care au concertat la noi.