VIDEO | Casa Capșa, emblema Bucureștiului interbelic. Clienții pot savura și astăzi specialitățile lansate în cinstea unor personalități

Casa Capșa este un complex hotelier situat în inima Capitalei Românei. Complexul este compus dintr-un hotel de cinci stele, un restaurant, mai multe săli de conferință, saloane private și o cofetărie faimoasă, a cărei notorietate a depășit granițele țării. Casa Capșa este situată pe Calea Victoriei – denumită pe vremuri Podul Mogoșoaiei – la intersecția cu strada Edgar Quinet, vis- a- vis de Cercul Militar Național. De-a lungul timpului, a fost un magnet al persoanelor mondene, al artiștilor, scriitorilor și al politicienilor.

Casa Capşa a avut un caracter aparte. O cofetărie de lux, un restaurant, o cafenea şi hotel – toate împreună reprezentau locul perfect de întâlnire al ziariștilor, al scriitorilor, politicienilor și al oamenilor de afaceri. Aici circulau cele mai noi știri, zvonuri și bârfe ale zilei.

Pe locul în care s-a realizat clădirea se aflau, la sfârșitul secolului al XVII-lea, casele și curtea boierului Radu Slătineanu. În 1830, italianul Eronimo Momolo a cumpărat casele, iar la parter a deschis un local plin de mâncare italienească și orientală. Șase ani mai târziu, deasupra localului, italianul a deschis și o sală de bal, cunoscută drept sala Momolo sau Slătineanu. Acolo aveau loc cele mai frumoase baluri din Capitală.

În anul 1868 însă, clădirea a fost cumpărată de frații Capșa, Anton și Grigore. Atunci, ei au deschis Cofetăria „La doi frați, Anton și Grigore Capșa”. În 1869, Casa Capșa a devenit furnizor al Curții Domnești, dar și al altor case regale, precum cea a Serbiei și Bulgariei. Șapte ani mai târziu, Anton Capșa s-a retras din afacere. Astfel că, fratele său, Grigore Capșa a mai construit, pe lângă cofetărie, un hotel și apoi Cafeneaua Capșa, în anul 1891.

După moartea lui Grigore Capșa, „Casa Grigore Capșa” s-a transformat, în 1931, în „Comandită simplă”, unul dintre primii directori fiind Albert Balen. Ulterior, nepotul lui Grigore, Ștefan Capșa, împreună cu Rudolf Knapp au condus firma până în anul 1948.

Capșa a adus aici cofetari și bucătari renumiți din Paris

Modul de organizare, personalul calificat de care dispunea și specialitățile pe care le oferea au permis Casei Capșa să dețină mult timp monopolul tuturor banchetelor oficiale și neoficiale, al recepțiilor și meselor oficiale și particulare din București și din țară.

Pentru a-și păstra prestigiul, Casa Capșa a folosit metode noi de preparare pentru perioada respectivă și asta pentru că urmașii lui Grigore Capșa mergeau regulat la Paris să aducă mostre din cele mai noi produse de cofetărie. Și chiar dacă la început ciocolata și mostrele pentru deserturi veneau direct de la Paris, la Capșa începuseră să fie calificați și specializați și cofetarii români. Totodată, chiar Capșa a adus aici cofetari și bucătari renumiți din capitala Franței, cum ar fi bucătarul șef Manchosee, cofetarul Lucien Bertola sau Georges Leroy, cel care a preparat primele trufe din istoria Bucureștiului.

Casa Capșa a mai fost cunoscută drept cafeneaua scriitorilor și artiștilor. De-a lungul timpului, a fost frecventată de aproape toate personalitățile vremii, dar și de oaspeți din străinătate: ducele Nicolae al Serbiei, foștii suverani ai Serbiei Milan și Natalia Obrenovici, Raymond Poincaré, fostul președinte al Republicii Franceze, premierul grec Eleftherios Venizelos, diplomați, actori, scriitori și oameni de stat.

Mai mult decât atât, la mesele festive date în onoarea unor personalități s-a format un obicei: să se pregătească o nouă specialitate a casei, de cofetărie sau de patiserie, care a rămas până astăzi. Unele nu au devenit atât de populare, în schimb turiștii pot savura și astăzi bomboanele joffre, care au fost lansate în cinstea Mareșalului Joffre.

Bucătarii se asigurau că bomboanele și deserturile fine sunt prezentate în ambalaje deosebite, bomboniere, cartoane cu modele și cutii de lemn produse special în Hamburg și Viena. Mai mult, în cazuri speciale, dulciurile de la Capșa erau învelite în hârtie dantelată, foiță de argint sau de aur, dar și panglici decorative. După al Doilea Război Mondial, 1939-1945, când scriitorii obișnuiau să stea doar la Cafeneaua Capșa, vechii clienți nu i-au mai călcat pragul.

Anii grei din regimul comunist

După naționalizarea din 1948, Casa Capșa a primit denumirea Cofetăria și Restaurantul București, iar hotelul s-a închis. Numele era unul sec, menit să transforme evenimentele regale care au avut loc aici într-o amintire îndepărtată.

Cu toate acestea, abia în anul 1975 clădirea a fost restaurată și s-au redeschis hotelul, restaurantul și cofetăria. Tot atunci, cafeneaua a redevenit un loc de întâlnire al scriitorilor și al universitarilor.

După 1989 clădirea a redevenit proprietate privată, și-a recăpătat numele și a fost restaurată, astfel încât înfățișarea să fie aproape identică cu cea de dinainte de război. Cu toate acestea, evenimentele selecte și oamenii care veneau aici să asculte cele mai noi știri și bârfe au rămas de domeniul trecutului.

Saloanele Casei Capșa sunt mai mult goale, la fel cum sunt și trotuarele din fața acestui simbol al Bucureștiului de pe vremuri.