Profesorul doctor Bogdan Marinescu este unul dintre cele mai cunoscute nume din medicina românească, după o carieră de peste jumătate de secol în care a contribuit, de multe ori decisiv, la nașterea a zeci de mii de copii. Este fondatorul primului centru de fertilizare in vitro din București, iar de numele lui se leagă un record din Guinness Book, înregistrat în 2006, după ce a ajutat-o pe Adriana Iliescu să-și împlinească visul de a avea copii, deși avea aproape 67 de ani când a născut-o pe Eliza. Bogdan Marinescu a dezvăluit într-un interviu pentru Gândul și detalii neștiute despre viața sa, cariera de sportiv de performanță și accidentul de la vânătoare în care și-a pierdut vederea la un ochi, situație care nu l-a împiedicat să ajungă printre elitele sportului și medicinei.
Medicul povestește cum a ajuns să aleagă obstetrica și ginecologia, în anul trei de facultate, deși prima opțiune ar fi fost chirurgia, la fel ca și specializarea pe care o avea tatăl său, renumitul chirurg Voinea Marinescu.
”Am avut un accident de vânătoare, am pierdut ochiul din dreapta”, spune profesorul doctor Bogdan Marinescu, ajuns acum la vârsta de 77 de ani.
S-a îndrăgostit de această specializare în ultimul an de facultate, când a făcut practică în Maternitatea Giuleşti, unde l-a cunoscut pe profesorul doctor Panait Sârbu”, care i-a fost mentor și, după mai mulți ani, a asistat la nașterea celor doi copii ai săi.
Foarte puțin cunosc faptul că academicianul profesor doctor Bogdan Marinescu, specialist în obstetrică-ginecologie, acum dedicat exclusiv fertilizării in vitro, a fost sportiv de performanță. A practicat tirul și, timp de 20 de ani, a fost component al echipei naționale de tir a României.
Își amintește că a participat la patru balcaniade, fiind medaliat cu aur și cu argint, iar după ce a suferit accidentul de vânătoare, în anul trei de facultate, când a fost lovit de o alică și a pierdut ochiul drept, a lucrat, împreună cu un armurier, pentru o armă cu totul specială.
”Douăzeci de ani în lotul național de tir, am participat la patru balcaniade și am luat trei medalii, două de aur și una de bronz. A fost o perioadă unde eram cel mai medaliat și am abandonat tirul în anul 1980.
Accidentul a fost înainte. Am avut un accident de vânătoare, am pierdut ochiul din dreapta și atunci, după ce, o perioadă, am tras pe stânga, m-am transformat în stângaci, am ajuns la un nivel unde nu mai puteam să cresc. Am ajuns la 95-96 de talere lovite, dintr-o sută. Era un nivel mediu. Și atunci m-am gândit și, împreună cu un armurier foarte isteț, care a înțeles ce vreau, mi-am făcut o armă cu un pat strâmb. Și cu asta am ieșit și campion european cu echipa.
Am avut argint la Campionatele Europene de la Lahti, din Finlanda, și am avut două medalii de argint la Campionatul European de juniori, individual și pe echipe. M-a bătut un rus care, pur și simplu, a intrat în transă, nu mai știa să rateze. El a tras 99 din 100, eu am făcut 97 din sută și am tras două serii de baraj cu alt rus și l-am bătut”, povestește profesorul doctor Bogdan Marinescu în interviul pentru Gândul.
Medicul Bogdan Marinescu spune, după mai bine de 50 de ani de carieră, că îi datorează totul soției sale, chiar și faptul că a ajuns la o vârstă venerabilă. Lucrează împreună și acum, alături de fiul lor, iar profesorul doctor Marinescu se descrie drept un ”angajat cu salariul minim pe economie”.
”Nu știu dacă am cucerit-o, dar ea m-a cucerit, îi datorez tot, chiar și faptul că am ajuns la vârsta la care sunt. Pentru că are grijă de mine, se documentează și spune: ”Uite, mai trebuie să faci asta, mai trebuie să faci asta… Soția m-a disciplinat, mi-a oferit nu ceea ce vreau eu, ci ceea ce trebuie. Și este foarte strictă din punctul ăsta de vedere”, spune profesorul.
Bogdan Marinescu povestește cu emoție și despre mentorul său, profesorul doctor Panait Sârbu, cu care a ajuns să lucreze în Maternitatea Giulești, unde a rămas în toți anii carierei sale de peste jumătate de secol.
”În primul rând, aspectul chirurgical. Era de o meticulozitate cu totul deosebită. Avea niște mâini, un deget cât două de-ale mele. De-abia atingea cu ele… Din punct de vedere chirurgical, avea o acuratețe și o disciplină în timpul operației cu totul și cu totul deosebite. Îți dădea senzația de lentoare, dar – dacă te uitai la ceas – vedeai că în trei sferturi de oră a terminat operația. Asta unu.
Iar doi… Era ca un biblioraft. Când îl întrebai ceva, începea să descarce sertarul. Nu ăla din stânga, nu ăla din dreapta, exact cel care trebuia. În logica lucrurilor, până când termina de spus, pricepeai despre ce este vorba.
Ținea foarte mult la disciplina de serviciu și îmi aduc aminte – stând atunci în Colentina – că mai întârziam. El, la șapte jumătate punct era la raportul de gardă. Veneam și eu la fără douăzeci și cinci. La un moment dat, se uită la mine, se uita peste ochelari, și zicea: «Măi, nu mai întârzia, că am emoții că ai pățit ceva». Și mă pune dracu`: «Dom` profesor, faptul că vin de dimineață și nu plec mai devreme de cinci după-amiază din spital chiar nu se vede?» Se uită la mine: «Programul tău e 7:30 – 12:30. Restul ține de pasiunea profesională și aia pe mine nu mă interesează!»”, povestește medicul Bogdan Marinescu.
Doctorul Bogdan Marinescu a dezvăluit, în interviul acordat Gândul, și cine a fost promotorul fertilizări in vitro în România, relația specială pe care a avut-o cu acest coleg, doctor de excepție, și ajutorul pe care acesta i l-a dat la începutul “aventurii” la Spitalul Clinic de Obstetrică și Ginecologie ”Panait Sârbu”, unde a fost manager timp de 27 de ani.
Medicul a explicat și de ce specialitatea obstetrică-ginecologie a fost cea mai oprimată în anii regimului comunist și cum s-a ajuns la măsurile aberante privind contracepția. Dar Bogdan Marinescu nu privește doar în trecut. Spune că va fi posibilă în România și o operație de transplant de uter, cunoscând și cine o va face, la un moment dat.
Interviul integral poate fi urmărit pe canalul de YouTube GÂNDUL