EXCLUSIV | Piața muncii, de la fenomenul ”munca, viața mea” la ”marea demisioneală”. Specialist în resurse umane: „Eram ca un alcoolist care voia să se lase de alcool în barul cu băuturi”

„Hustle culture”, „the great resignation” și „quiet quitting” sunt cele trei trenduri globale care au schimbat – la mai bine de doi ani de când a izbucnit pandemia – percepția angajaților cu privire la piața muncii. Așadar, încotro se-ndreaptă piața joburilor din România? Criza care ne pândește ne va reîntoarce la „hustle culture”, mai exact la mentalitatea munca mea, viața mea? Marea demisioneală se va înăbuși sau va triumfa „quiet quitting”, un concept care-i învață pe oameni să pună limită între granița vieții personale și viața profesională?

Andra Pintican, fondator al Școlii de Resurse Umane – și una dintre persoanele care au experimentat multe dintre practicile care aduc un angajat în pragul burnout-ului, atunci când lucra în sectorul de recrutare, în multinaționale – a explicat pentru Gândul de ce pandemia a schimbat pentru întotdeauna dinamica de pe piața muncii, respectiv relația angajat-angajator.

„«Hustle culture» , în traducere liberă, înseamnă că eu, ca individ, sunt egal cu munca mea. Este formula care ne-a condus viețile până înainte de pandemie. O cultură a muncii în care trebuie să demonstrezi că ești bun, că poți să faci cât mai multe sacrificii ca să meriți o promovare sau o mărire de salariu.

Vine apoi «the great resignation», care reprezintă extrema «hustle culture.» Pe principiul «nu mai pot, așa că plec». Asta s-a întâmplat după pandemie, au fost demisii în masă în toată lumea. A fost îngrijorător pentru angajatori, deoarece ne-am învățat că un om o să stea la un job care nu-i place, dacă job-ul cu pricina plătește facturile. Or, marea demisioneală a dat, pentru multă lume, cu virgulă.

Și în sfârșit – «quiet quitting»- un nou trend global pe piața muncii, respectiv o alternativă mai sănătoasă pentru viața, munca și familia ta. Fenomenul presupune că îmi repoziționez factorul «muncă» în prioritățile vieții. Așadar, munca nu mai este prioritatea numărul unu. Quiet quitting presupune că voi da jobului meu 100%… dar atât. Este un concept despre munca aceea cu limite sănătoase. Să înțelegem că jobul este una din ariile vieții noastre, dar nu este viața noastră, așa cum aveam tendința să credem până acum”, explică Andra Pintican.

„Eram pe sistemul «dacă mă opresc din muncă, mor»”

Acum doi ani, fondatoarea Școlii de HR a renunţat la agitaţia urbană şi s-a mutat într-un sat de lângă Vâlcea, unde a deschis „Serenity”, un camping experenţial, care îi ajută pe oameni să înțeleagă valențele muncii, dar și cum să nu ajungă la burnout, indiferent de jobul pe care îl au și de tentațiile financiare, în detrimentul vieții personale.

Andra Pintican a consiliat, de-a lungul carierei sale, peste 5.000 de persoane, iar pe Linkedin – acolo unde are o comunitate de 50.000 de oameni – promovează principii și standarde sănătoase de muncă, învățându-i în același timp pe oameni cum trebuie să lupte și ce legi trebuie să cunoască pentru a nu le fi încălcate drepturile în câmpul muncii.

„Recunosc, eu eram pe sistemul «dacă mă opresc din muncă, mor». Nimeream în companii care exploatau la maximum chestia asta. Acum doi ani, am zis: «Gata, până aici, viața mea se schimbă total și voi face tot ce pot să mă asigur că alții nu mai trec prin ceea ce am trecut eu». Eram ca un alcoolist care voia să se lase de alcool în barul cu băuturi. Pentru că mă atrăgea, mereu mă ispitea câte un nou proiect și voiam să fac, să arăt că pot.

Într-o zi, am decis să plec, și așa am deschis Școala de HR, cu gândul de a crea o comunitate în care tinerii care vor să vină în meseria asta, să poată să umple golul acela dintre teorie și practică, pentru că de aici pleacă multă frustrare, atât pentru angajatori, cât și pentru angajați. Din octombrie, o să predau și la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, un curs de Resurse Umane. Mă bucur că fac asta pentru că mă gândesc că, poate, în felul acesta, reprezentanții facultăților vor înțelege cât de importantă este conexiunea cu mediul privat”, a mai spus Andra Pintican.

„Meseriile se duc în direcții pe care nici nu le visam”

Fondatorul Școlii de Resurse Umane susține că trăim o perioadă în care multe joburi au dispărut, iar altele sunt pe cale de dispariție. Andra Pintican mărturisește că acest fenomen a apărut nu doar pentru că tehnologia a luat locul resursei umane, ci și pentru că, în zilele noastre, nu mai există școli de meserii care să scoată profesioniști în domenii de care ar fi în continuare nevoie pe piața muncii.

Expertul în HR spune că este momentul să înțelegem că, dacă, mediul privat nu vine să susțină educația, în câțiva ani, foarte multe business-uri vor muri. Ea recunoaște că este nevoie, ca de aer, de o colaborare cât mai rapidă între mediul privat și cel de stat.

„Țin minte un moment în care recrutam un sculer matrițer și îi numărai pe degete câți mai erau în țară. Nu mai zic cât de greu ne este să găsim un instalator, un electrician. Tinerii nu mai au atracție pentru astfel de meserii, pentru că, de, toată lumea vrea să fie CEO sau, mă rog, să lucreze în joburi creative. Și chiar dacă am avea tineri dispuși să facă aceste joburi, nu avem un sistem care să-i susțină să-și urmeze calea profesională. Ar trebui găsite niște modalități de a crea, mai ales în mediu rural, niște sisteme de suport părinți-copii, împreună cu școala și cu primărie. 

Fiecare avem un dar al nostru, doar că trăim într-o cultură care nu doar că nu ne lasă să-l explorăm, dar nu ne lasă să descoperim că-l avem. Și, cumva, mă întorc la ceea ce gândesc, și anume că este musai ca mediul de stat și mediul privat să colaboreze. Mai mult, în această abundență de business-uri care există pe piață, inovația va  face diferența. Și nu văd pe nimeni să investească în inovație, să-și pregătească oamenii pentru a gândi creativ și inovativ. Meseriile se duc în niște direcții pe care nici nu le visam”, a adăugat Andra Pintican.