Copilul de astăzi are toate „șansele” să devină adultul fără dinți de mâine, deoarece, potrivit statisticilor, peste 33% dintre părinți nu-și duc copiii la dentist, fiind cel mai mare procent înregistrat în ultimii patru ani. Statul român este și el părtaș în a le „fura” zâmbetele copiilor. La nivelul bugetului întregii Case de Asigurări, 0,33% se duce către toată zona stomatologică, ceea ce înseamnă că nevoile dentare ale celor mici rămân întotdeauna fără acoperire.
Medicul Ionuț Leahu – stomatolog cu competență în Implantologie Orală și Master în Implantologie Orală și Parodontologie – spune, într-un interviu pentru Gândul, că scenariul în care copiii sunt privați de către părinți de vizita la stomatolog devine, mai mult cu fiecare zi, un adevărat dezastru național. Urmările unor astfel de decizii se vor vedea în timp, atunci când copilul de astăzi va fi adultul cu multe probleme, greu de remediat, în zona dentară.
Ionuț Leahu susține că statul ar trebui să oblige părinții să meargă cu copiii la stomatolog, iar pentru asta este nevoie de mai multe voci avizate care să susțină acest drept al copiilor.
Și infrastructura stomatologică din România, mai ales în zonele rurale, are nevoie urgentă de o nouă strategie și de o schimbare de mentalitate, crede medicul Ionuț Leahu. Un prim pas în bine ar fi autorizarea cabinetelor mobile, care se pot deplasa dintr-o localitate și în alta pentru a-i ajuta pe oameni să-și rezolve problemele dentare.
Reporter: Ce se întâmplă cu copiii? Pentru că, într-o familie în care adultul este străin de pastă, de periuță și de controale stomatologice, copilul nu are prea multe șanse să facă altfel.
Ionuț Leahu: Aici este, cu adevărat, un dezastru național, dar este un punct în care doar statul poate să aibă un impact, cu un program național țintit și finanțat special. Nu din bugetul Casei de Asigurări, ci trebuie un program din alte fonduri ale Ministerului Sănătății, în care să transforme puțin într-o obligativitate să-ți aduci copilul la stomatolog.
Ce fonduri sunt alocate de stat pentru tratamentul stomatologic al unui copil?
La nivelul bugetului întregii Case se Asigurări, 0,33% se duce către toată stomatologia, nu doar pentru copii. Niciodată nu o să ajungă banii. Banii din fondurile de la Casă nu vor fi de ajuns și tocmai de asta trebuie creat un fond special. Din studiile noastre, acum, o treime din familiile cu copii din România nu și-au dus niciodată copilul la stomatolog.
Vorbim de niște probleme uriașe. Adică, din start, avem o generație întreagă de copii pe care îi condamnăm. Și cred că datoria noastră ca părinți este să-i facem copilului în așa fel viața încât să plece în viață cu alegeri. Nu să-i îngustăm alegerile, prin faptul că nu are dinți în gură.
Bugetul necesar nu este unul atât de mare, cu 300 de lei pe an pentru fiecare copil, poți să-i schimbi viața.
Poți să faci un program special cu care înregimentezi toate cabinetele de stomatologie din România în care să ai și statistica lor. Adică, să le ceri să bage într-o bază de date ce copil a văzut, ce problemă are, ce i-ai făcut pe zona stomatologică. Asta ne-ar da o imagine în timp real cu ceea ce întâmplă în țara noastră. Totul poate fi legat de dinți!
Sună tare bine ce spuneți, dar de ce nu se întâmplă asta?
Nu se întâmplă pentru că nu suntem suficienți cei care vorbim despre asta. Nu am văzut până acuma un protest în Piața Victoriei organizat pentru că nu facem destule pentru dinții copiilor.
Afecțiunile dentare evoluează de multe ori lent, în liniște. De la dinți, mori extrem, extrem de greu și atunci nu este o chestie care să facă știri. Corpul nostru știe, genetic, cum să gestioneze un dinte stricat, adică avem imunitate și de cele mai multe ori ne facem treaba. Doar că rezultatul este că rămân fără dinți.
Sunt copii care fac carii la dinții de lapte și, într-un an-doi, au gura măcinată de carii. Și aceea sunt copii care nu se alimentează normal, pentru că, atunci când vor să mănânce, îi doare și, fiind și atât de mici, nici nu pot să explice ce se întâmplă cu ei.
Ce se întâmplă în mediul rural? Există programe de finanțare pentru zonele rurale, din start mult mai defavorizate?
50% din industrie este în București. În mediul rural, fără finanțare, fără programe speciale de finanțare, niciun stomatolog nu se poate duce să trăiască acolo. Pentru că, dacă nu câștigi suficienți bani, nu poți să ai dotările necesare și atunci faci un fel de stomatologie de subzistență.
Soluția este simplă. O dată, sunt programele în care ne-am implicat și noi, adică sprijinim o caravană de cabinete mobile. Mai exact, se merge cu cabinetul mobil și nu doar că sunt consultați, dar sunt și tratați. Este însă o picătură într-un ocean.
Nu are de ce medicul stomatolog să fie blocat într-un sătuc sau într-o comună când se poate face un tur. Adică, ai un cabinet mobil și acoperi cinci sate sau chiar mai multe. Practic, el să funcționeze ca un business, pentru că asta înseamnă să trăiești într-o economie de piață și în capitalism. Trebuie doar cineva care să zică: Hai să rezolvăm și infrastructura stomatologică.
Aveți o voce directă către Ministerul Sănătății? Vă cere cineva părea, vă consultă cineva, știe că existați?
Sunt destul de implicat în organizația PALMED – patronată de Furnizorii Serviciilor Medicale din România- și acolo avem o voce direct către Minister. Cred că am discutat până acum cu vreo opt miniștri și cu vreo patru președinți de Casă (Casa de Asigurări de Sănătate – n.red.). Lucrurile încep să se miște, adică, la anu, se va dubla bugetul pe stomatologie, nu o să mai fie 1.800 de lei, o să fie aproape 4.000 de lei bugetul pe medic.
O altă schimbare în bine, apropo de cabinetele mobile, este că acum se pot autoriza, pentru că legislația nu era făcută acum câțiva ani ca să poți să autorizezi un cabinet mobil.
Apoi, felul în care pregătim viitorii specialiști, iarăși o mare reușită, pentru că, dacă ești rezident la o universitate din România, poți să apelezi prin universitate să primești pregătire și într-o clinică privată. Deja, primii noștri rezidenți trebuie să dea examenul anul ăsta.
O treime (33,7%) dintre părinți nu au fost vreodată cu copiii la stomatolog, în creștere cu 5% față de anul trecut, fiind cel mai mare procent înregistrat în ultimii patru ani, potrivit celui mai recent studiu de piață anual Kantar, reprezentativ pentru piața de stomatologie.
„Rezultatele analizei din acest an relevă cifre îngrijorătoare, în special în privința copiilor pe care vedem că de la an la an tot mai mulți părinți nu îi aduc la dentist, majoritatea din cauza lipsei banilor, deși conform Legii 95/2006, copiii sunt asigurați gratuit în sistemul sanitar românesc.
Este timpul să ne unim – medici, autorități, părinți – și să găsim împreună o soluție pentru această epidemie de probleme dentare netratate. Studiile ne arată că neglijarea sănătății dentare de la o vârstă fragedă are efecte devastatoare pentru sănătatea generală și aduce probleme de creștere”, spune dr.Ionuț Leahu, CEO și fondator al Clinicilor Dentare Dr. Leahu.
Reprezentanții Casei Naționale de Asigurări de Sănătate au declarat că, în 2020, din totalul cheltuielilor pentru asistența medicală din România, din Fondul unic de asigurări sociale de sănătate, medicina dentară a reprezentat doar 0,33%, ramură pe care au numit-o “Cenușăreasa asistenței medicale”, au precizat autorii studiului Kantar, realizat în ianuarie 2022.
Mai mult, subfinanțarea cronică a sistemului de sănătate dentară se vede și în clasamentele europene: România este pe ultimul loc în Europa la incidența cariilor dentare, care afectează 99% din populație.
Rezultatele studiului Kantar arată și că un sfert dintre români nu consideră că au afecțiuni stomatologice. Același studiu indică o creștere semnificativă a românilor care au venit anul acesta la dentist cu probleme acute, abcese și infecții. În topul afecțiunilor din cauza cărora pacienții s-au programat la stomatolog anul trecut rămân cariile, tartrul și îngălbenirea dinților, iar solicitarea radiografiilor a crescut ca procent în 2021 (peste 40%).
Rezultatele studiului Kantar mai arată că motivele principale pentru care românii nu se programează la medicul dentist sunt autodiagnosticarea – prin care se identifică o lipsă a problemelor stomatologice (69%), dar și lipsa resurselor (35% spun că nu au bani; 20% susțin că nu au timp să meargă la stomatolog). Scade, în schimb, procentul celor care se tem de stomatolog.