Un simbol al culturii românești, soprana Hariclea Darclée, supranumită „privighetoarea Carpaților”, va fi omagiată la Milano. Soprana este cunoscută în arta lirică mondială pentru interpretarea în premieră absolută a rolului titular din spectacolul „Tosca”, de Giacomo Puccini, pus în scenă de Leopoldo Mugnone.
Se întâmpla pe 14 ianuarie 1900, la Teatrul Costanzi de la Roma. Giacomo Puccini a considerat-o pe Hariclea Darclée singura interpretă care poate întruchipa perfect rolul Floriei în „Tosca” şi, la cererea ei, a adăugat aria” Vissi d’arte, vissi d’amore”.
Pe e altă parte, Teatro alla Scala din Milano este scena pe care artista născută la Brăila în 1860 a interpretat numeroase roluri, începând de la vârsta de 30 de ani, când a debutat în rolul Chimenei din opera „Cid” de Jules Massenet, pe 26 decembrie 1890.
Acesta este motivul pentru care Consiliul Primăriei Municipiului Milano în cadrul proiectului “Milano è Memoria” a răspuns favorabil inițiativei venite din partea Centrului Cultural Italo Român, privind amplasarea unei plăci comemorative în capitala lombardă, în amintirea marii soprane Hariclea Darclée (1860-1939), care și-a trăit o bună parte din viață în Italia.
Placa memorială va fi aşezată pe fațada clădirii din Via Cernaia numărul 2 din Milano, locuință situată în vechiul cartier Brera (astăzi găzuind sediul unei instituții private), unde marea soprană a locuit timp de aproape două decenii. O perioadă bună de timp a locuit acolo și fiul ei, Ion Hartulari Darclée, viitor compozitor, care a frecventat prestigiosul institut Pietro Longone, situat atunci în via Fatebenefratelli, școală unde studiau copiii unor familii înstărite din Milano.
Hariclea Darclée a dominat scena lirică mondială vreme de trei decenii, la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, iar despre titlul de “cea mai mare soprană a lumii timp de 25 de ani” menționează „Enciclopedia dello Spettacolo”.
Născută într-o familie aristocratică de origini grecești, Hariclea Darclée a studiat muzica și canto la Viena. De aici s-a îndreptat, în 1886, spre Paris, unde, în ciuda multor dificultăți financiare, a început să ia lecții de canto cu Edmond Duvernois, profesor la Conservator. La Paris a fost remarcată de Charles Gounod, care i-a oferit rolul Margueritei din opera sa „Faust”, cu care a debutat pe scena operei în anul 1888.
Tot compozitorul Gounod a fost cel care i-a sugerat să își schimbe numele din Haricli în Darclée. În anul următor, ea avea să o înlocuiască pe celebra soprană Adelina Patti în rolul Julietei din opera „Romeo și Julieta” de Gounod. Acesta a fost un moment de vârf în cariera Hariclea Darclée, care a cucerit publicul și a devenit favorita multor mari compozitori ai vremii.
După Paris, viața marii soprane va fi legată de cea a Italiei, în special de Teatro alla Scala din Milano. A devenit cunoscută apoi în întreaga lume, impunându-se pe principalele scene din Berlin, Florenţa, Roma, Buenos Aires, Lisabona, Monte Carlo, New York și Moscova. Multe dintre partiturile care au devenit celebre, au fost special compuse pentru vocea sa excepţională: „Condor” de Antonio Gomes (21 februarie 1891, Teatro alla Scala din Milano; „Wally” de Alfredo Catalani (20 ianuarie 1892, Teatro alla Scala); „I Rantzau” de Pietro Mascagni (10 noiembrie 1892 la Teatro della Pergola din Florența); „Iris” de Pietro Mascagni (22 novembre 1898, Teatrul Costanzi di Roma).
În 1918, la apogeul carierei sale muzicale, marea soprană s-a retras de pe scenă. Avea 58 de ani și probabil ultimul ei spectacol a fost în rolul Julietei din opera „Romeo și Julieta” la Opera din Milano. Alte surse vorbesc despre un spectacol al ei la Teatrul Pergola din Florența.
Din păcate, nu s-au păstrat înregistrări ale sopranei: matricele înregistrărilor realizate pentru Casa de discuri Fonotipia din Milano, între 1903 și 1905 au fost distruse într-un bombardament din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Au rămas însă mărturiile sonore a două cântece românești: „Cântecul fluierașului”, de George Stephănescu, pe o poezie a poetului Vasile Alecsandri (1821-1890) și „Vai mândruță dragi ne avem („Frumoasa mea cât de mult ne iubim”, de Tiberiu Brediceanu, cu acompaniament de pian, care poate fi ascultat și online.
În istoria muzicii, Hariclea D s-a impus în primul rând prin impactul avut asupra compozitorilor contemporani, aşa-zişii verişti din generaţia postverdiană, potrivit unui comunicat al Centrului Cultural Italo-Român din Milano. Faptul că 45% dintre operele din repertoriul ei sunt originale, demonstrează poziția singulară pe care artista o ocupă în istoria muzicii, dar și influența sa decisivă.
Spre sfârșitul vieții sale, ea s-a reîntors definitiv în România, cu intenţia de a preda la Conservator. Își dorise foarte mult să înfiinţeze o şcoală românească de canto.
A murit la 10 ianuarie 1939, la Bucureşti, fiind înmormântată la cimitirul Bellu.
CITEȘTE ȘI: 25 de românce care au schimbat lumea
8 personalități artistice născute în România, care au cunoscut succesul în străinătate
Foto: Asociația pentru Muzică, Artă și Cultură