INTERVIU | Actrița Loredana Cosovanu, despre iubire: ”Lasă lucrurile să se întâmple și miracolul se înfăptuiește”

Mai sunt doar câteva ore și – la Teatrul Excelsior – actorii își vor spune povestea pe scenă. Am stat de vorbă, chiar în cabina actorilor, cu Loredana Cosovanu. A intrat deja în ”pielea” personajelor pe care urmează să le întruchipeze. Este fragilă dar, în același timp, plină de energie și putere interioară.

O nouă stagiune la Teatrul Excelsior se transformă, firește, și într-o nouă provocare pentru actori. Lumea teatrului, în continuă mișcare, este una cu totul aparte, iar despre această poveste extraordinar de frumoasă nu poate vorbi, firește, decât o actriță care trăiește din plin fiecare moment și fiecare replică.

Reporter: Loredana Cosovanu, ce a adus noua stagiune pentru tine, aici, la Teatrul Excelsior? Am văzut că ați început în forță…

Loredana Cosovanu: E adevărat! Am avut parte de un început proaspăt, plin de candoare și de realism magic. Tocmai am avut premiera la ”Aproape”, de John Cariani, în regia lui Eugen Gyemant. Este o bucurie să joc în acest spectacol împreună cu colegii mei. Trebuie să spun că suntem o echipă foarte unită, suntem prieteni buni… Și pe scenă, și în afara ei. Ne ajutăm, ne sfătuim unul pe celălalt și creștem împreună…Cât?! Publicul o să hotărască.

Reporter: Și dacă vorbim despre ”Aproape”,  să amintim despre ipostazele inocenței. Cum vezi, înțelegi, simți personajele pe care le interpretezi în ”Aproape”? Ginnette, dragostea adolescentină… Rhonda, feminitatea refuzată… Chelnerița Aliena, iubirea ca un dar…

Loredana Cosovanu: Ipostazele inocenței, ce frumos sună, mă bucur că așa le-ai perceput! Eu m-am ferit să dau o vârstă concretă personajelor din ”Aproape” deoarece mi se pare că poți să te trezești în situațiile respective în orice moment al vieții. La urma urmei, este vorba despre iubire, sentiment care poate apărea oricând în viețile noastre. Ce facem cu acest sentiment ține de nevoile fiecăruia, de circumstanțele în care apare și de cum îl înțelegem. Dacă e să vorbim despre vârste, putem zice că, da, unei persoane adulte îi va fi mai ușor să fie stăpână pe situație, având o experiență în spate și o maturitate emoțională.

Eu zic că nu e o regulă. Începutul de statuie datorat fiorilor iubirii nu are vârsta propice apariției. Bineînțeles, în interpretarea mea, personajul Ginnette este cu siguranță adolescentă în ochii privitorului… Cred ca ajută mult și fizicul meu (n.red. – râde ștrengărește). Hai să îți zic din matematica personajului, din jurnalul meu personal.

Ginnette este o femeie îndrăgostită care nu știe cum să-și exprime sentimentele. Este timidă dar, cumva, reușește să își depășească frica, eu mi-am imaginat că își dă un ultimatum: ”Astăzi o fac, îi mărturisesc”. Cu stângăcie reușește să se confeseze lui Pete, însă reacția lui este una neașteptată, iar relația lor, care nici măcar nu căpătase statut de cuplu, își schimbă traiectoria.

”Și miracolul se înfăptuiește”

Reporter: Cine este Aliena?

Loredana Cosovanu:  Al doilea personaj pe care îl interpretez în ”Aproape” este Aliena, o femeie singură, relaxată, surprinsă la locul de muncă, nu își propune să încheie seara diferit față de cum a început-o, însă, dintr-un motiv magic, în această seară  se trezește că vânează ”porumbei” și asta îi deschide calea către iubire.

Uite, vorbind acum despre ambele personaje și scenele în care se desfășoară, mi se pare că sunt dovada clară a principiului Wu Wei. Un principiu taoist care presupune efort fără efort. Acțiune în non-acțiune.

Dacă, în prima scenă, cei doi îndrăgostiți – neștiind cum să-și exprime iubirea – caută moduri în care să o facă și caută, și nu găsesc, și caută din nou, și se forțează, și greșesc, și mai caută puțin, și tot așa, încât atunci când reușesc să exprime ceva, mesajul iese transformat, modificat, în opusul a ceea ce este de fapt. Ca atunci când nu poți dormi și te chinui, și te enervezi, și te întorci de pe o parte pe alta, și mintea îți este încordată, și te tot gândești că mâine ai treabă, și o sa fii obosit, dar de fapt tot ceea ce faci este opusul somnului, care înseamnă relaxare.

Așa și în scena noastră. Personajele caută atât de mult încât ajung să forțeze sentimentele, pe când iubirea se simte. Și apoi se întâmplă. Ceea ce se întâmplă în următoarea scenă cu personajul Aliena. Ea merge cu flow-ul. Lasă lucrurile să se întâmple. Și miracolul se înfăptuiește”

Loredana Cosovanu

”Rhonda, acest personaj delicios”

Reporter: Ce ne poți spune despre Rhonda? 

Loredana Cosovanu: Rhonda, acest personaj delicios… Așa cum ai zis și tu, simbolul feminității refuzate. Dacă ai ști câte femei au venit la mine după spectacol sau mi-au scris că se regăsesc în Rhonda…și trebuie să recunosc că și eu am fost Rhonda. Și din când în când mai sunt.  Poate că nu e neapărat feminitate refuzată. Poate că e doar nedescoperită.

Eu mi-am imaginat că Rhonda și-a petrecut toată viața în cercuri de băieți, m-am gândit că poate a fost copil orfan – să se înțeleagă că asta nu există în scriptul textului -, nu a avut ca exemplu o persoană feminină în apropiere. Nimeni nu s-a apropiat vreodată de ea cu scopul de a o seduce, iar dacă, cumva, s-a întâmplat asta, Rhonda nu a înțeles ce se întâmplă, având noțiuni foarte vagi despre ce înseamnă o relație, a te îndrăgosti, a iubi.

Dacă e să facem o paralelă cu timpul și lumea în care trăim, putem zice că multe femei din ziua de azi își asumă partea masculină mult mai ușor decât înainte, iar asta se datorează faptului că tot cerem drepturi egale cu bărbații. Și uite că aproape le-am obținut! Iar Rhonda e una din femeile pentru care drepturile alea au fost cerute”

Loredana Cosovanu

Reporter: Câteva cuvinte despre drumul tău ca actriță… Îți aduci aminte sigur de primul personaj pe care l-ai interpretat după ce ai terminat facultatea. Ce a urmat?

Loredana Cosovanu: Ahhh, drumul meu ca actriță… Mi se pare că a fost atât de lung și totuși atât de scurt! Da, îmi aduc aminte de primul rol după terminarea facultății. Am fost o norocoasă și am jucat Hermia, în ”Visul unei nopți de vară”, la Teatrul Național ”Vasile Alecsandri” din Iași, în regia lui Radu Afrim. Îmi aduc aminte că acel spectacol putea să fie un performance care se putea desfășura pe perioada întregii zile, păcat că a trebuit să se taie din el.

Mi-a plăcut mult să lucrez cu echipa teatrului din Iași, cu moldovenii mei dragi, îi iubesc! Din păcate, a trebuit să mă despart de Moldova, având prea puține opțiuni pentru a se desfășura artistic un proaspăt absolvent de teatru. Așa că am venit în București, unde alături de câțiva colegi de la facultatea din Iași, am înființat trupa de teatru independent Frilensăr și câțiva ani m-am dezvoltat alături de ei. Apoi am venit la Teatrul EXCELSIOR și iată-mă Ginnette, Aliena și Rhonda!

Reporter: Roluri în spectacolele pentru copii, roluri în spectacolele pentru adolescenți și pentru maturi. Există o diferență în viziune, în interpretare?

Loredana Cosovanu: Depinde de viziunea regizorală și de tema propusă odată cu textul, povestea. Uite, alături de colegii mei de la Frilensăr am făcut un spectacol dedicat atât copiilor, cât și adulților. Un spectacol adaptare după ”Capra cu trei iezi”. E o poveste pentru copii (zice lumea), ei bine, noi am făcut în așa fel încât să fie fifty-fifty.

La «Mălăieș în călcăieș (povești urbane)», noi am îmbinat perfect tonul de poveste, ca să captăm atenția copiilor, cu concluziile pe care doar un adult are capacitatea să le tragă. Am adăugat un joc actoricesc viu, am lăsat spațiu de improvizație și, ca să vezi, în final toți aveam sufletele de copii scoase la suprafață. Ăsta da catharsis!”

Loredana Cosovanu

Reporter: Întâlniri teatrale care te-au marcat…

Loredana Cosovanu: Eu sunt o persoana ușor de marcat, hehe! Toate întâlnirile m-au marcat!

”Mormăi textul în metrou, fac fețe…”

Reporter: Cum se îmbină teatrul cu viața personală? Cine ești în viața de toate zilele?

Loredana Cosovanu: Aș vrea să zic că ușor, dar nu e tot timpul așa. Cel puțin când se apropie o premieră. Devin workaholică, plec de la teatru, dar mintea tot la spectacol îmi este, mormăi textul în metrou, fac fețe, se uită ciudat lumea la mine… Dar când reușesc să mă relaxez, îmi scot bicicleta în parc, prietenul la film, creierul la o lectură.

Dacă am vacanță mai mare, ador să mă duc la părinții mei, la Botoșani. Ei au acolo o grădina și o curte unde îmi place să îmi fac simțită prezența. Mă relaxează udatul grădinii, culesul castraveților și pusul lor la murat, căutarea de zmeură, strânsul ouălor din cuibare, vorbitul cu găinile, plimbările lungi cu cățeii…. salutare mama, salutare tata, vă iubesc! Sănătate lu’ bunica!

Reporter: Și, în sfârșit, descrie-mi, te rog, cum ar arăta pentru tine o zi perfectă.

Loredana Cosovanu: O combinație echilibrată între toate cele menționate mai sus.

CITEȘTE ȘI:

• INTERVIU EXCLUSIV | Monica Stan, regizoarea filmului „Imaculat”, propus pentru o nominalizare la Oscar: ”Nu mi-am dorit să fac un film despre o clinică de dezintoxicare, ci despre lumea prin care trecem cu toții. Cred că multe fete au empatizat cu inabilitatea Dariei de a spune nu”
• INTERVIU | Alina Grigore, regizoarea filmului „Crai Nou”, câștigător al Festivalului de la San Sebastian în 2021: „Este foarte important ca un actor să aibă libertate. Nu aș pune pe nimeni niciodată într-o situație inconfortabilă, de dragul actului creativ”
• INTERVIU | Ofelia Popii: „Mi-a plăcut să joc în filmul «Om Câine», tânjesc după momente din astea. Este mai greu în filme decât în teatru, nu am suficientă experiență pentru a fi creativă la capacitatea maximă, dar îmi plac enorm amândouă”