În orice oraș civilizat, dezvoltarea imobiliară reprezintă un aspect foarte important. Fie că ne referim la componenta vizuală, fie că avem în vedere stimularea investițiilor, toate au un impact direct asupra bunăstării cetățenilor. De ce? Din simplul motiv, că, dacă există investiții, ele se traduc – în plan direct – în venituri la bugetul local. Fie că avem în vedere taxele și impozitele pe proprietăți, fie că ne referim la taxele plătite direct bugetului local sau fie că avem în vedere veniturile indirecte ca urmare a turismului și serviciilor conexe. Toate au un impact direct asupra cetățenilor.
În București, trăim o altfel de realitate. O realitate care, parcă, demonstrează faptul că ne petrecem viața într-un oraș închis. Un oraș în care sectorul construcțiilor și, implicit, al tranzacțiilor imobiliare este pus în așteptare. Evident, se naște întrebarea legitimă dacă Bucureștiul este o capitală închisă pentru dezvoltările imobiliare. În ultimii 2 ani, dezvoltarea pieței imobiliare a fost ”înghețată”. Un fel de nimeni… nimic. Posibil ca dezvoltatorii imobiliari să fi abandonat acest segment? Foarte puțin probabil.
Cea mai solidă explicație ține de modul bizar și lipsit de orice viziune pe care autoritatea publică locală a înțeles să „reglementeze” acest domeniu. Un mod bizar ce a pus pe butuci domeniul construcțiilor. În mod direct și fără nicio avertizare prealabilă. Concomitent, această decizie sau șir de decizii au afectat și domeniile conexe. Spuneam fără o avertizare prealabilă. Adică, fără posibilitatea ca investitorii să fie anunțați de faptul că, pentru o perioadă, urmează să se reglementeze mai bine, mai european, mai… cum vreți să îi spuneți, domeniul în care activează.
Oare autoritatea publică locală s-a trezit peste noapte că schimbă regulile în timpul jocului? Nici vorbă. Cel care s-a trezit peste noapte cu o idee lipsită de orice rațiune a fost el. El, Nicușor Dan, care ce visează noaptea, pune în aplicare ziua. Fără a se gândi nici la implicațiile economice și nici la nemulțumirea pe care o cauzează.
Prin urmare, Nicușor Dan – având pesemne, vreun coșmar – a dorit, din răsputeri, să îl implementeze. În modul acela unic al lui în care prima oară face și, apoi, identifică vinovați imaginari. Revenind, Planul Urbanistic General al Municipiului București (PUG) a fost aprobat în anul 2000, cu o valabilitate de 10 ani.
În anul 2010, PUG-ul a expirat, fiind resuscitat, în mod artificial, prin intervenția Guvernului și Parlamentului. Contractul pentru actualizarea PUG a fost încheiat abia în anul 2013, însă lucrarea nu este terminată nici acum. Cauza acestei întârzieri? Lipsa plăților PMB către Universitatea de Arhitectură și Urbanism ”Ioan Mincu”. În 2022, plățile au fost făcute. Dar, în luna septembrie 2020, Nicușor Dan a ”omis” să emită ordinul pentru începerea următoarei etape a lucrării de proiectare.
Este drept că PUG-ul din 2000 a fost elaborat în grabă și nici măcar nu a implicat o prognoză de dezvoltare. Urmarea? Zone semnificative ale Bucureștiului au rămas nereglementate. Au fost alese soluții menite a debloca situația, PUZ-uri și PUD-uri. Acesta este trecutul. Trecut cu bune și rele. Însă, prezentul este mult mai negru. În prezent, în anul de grație 2022 – ce semnifică al doilea an de mandat (de coșmar) al lui Nicușor Dan – nu se poate construi nici un gard și nici un zgârie nori fără PUZ sau PUD. Singurul lucru care se poate face este renovarea clădirilor existente.
Mai mult, pe ordinea de zi a Consiliului General al Municipiului București, începând cu fatidica zi în care Nicușor Dan a devenit primar general și apa caldă a fost transformată în rece, nu a mai figurat niciun proiect de PUZ. Bonusul? Nu au mai fost emise nici avizele necesare elaborării unor noi documentații PUZ, cu toate că, la nivelul Comisiei Tehnice de Urbanism și Amenajarea Teritoriului București (CTATU) se discută numeroase proiecte.
Concret, nu numai că au fost blocate cele peste 60 de proiecte PUZ ce aveau avizul arhitectului șef, iar procedura de transparență decizională fusese finalizată, dar au fost oprite și toate proiectele ce se aflau în curs de avizare. Adică, din dorința lui Nicușor Dan, totul a fost pus pe stop. Din nou, nimeni… nimic. Bucureștiul, asemenea lui Nicușor Dan, a intrat în… adormire. De fapt, într-un somn greu, aproape de comă. Însă, o comă indusă.
În încercările disperate ale lui Nicușor Dan de a-și cosmetiza propria incompetență se aduc în discuții subiecte de tip corupție. Poate că este așa, poate că nu. Nu am căderea de a mă pronunța. O au autoritățile competente ale Statului. Însă, pare de domeniul filmelor de groază să închizi o Capitală Europeană motivând că există corupție. Dacă există corupție, atunci să se sesizeze autoritățile competente. Într-un mod instituțional și transparent. Și nu să se rezume la declarații și afirmații lipsite de logică și la o retorică politicianistă.
Efectele deciziilor iraționale ale lui Nicușor Dan au implicații în domeniul social, economic, bugetelor locale, infrastructurii de transport, al protejării patrimoniului cultural, al reabilitării energetice. Și lista poate continua. Mai grav este faptul că Nicușor Dan cunoaște toate aceste aspecte. Însă alege, într-un mod cinic, să ignore realitatea și să pedepsească cetățenii. Să pedepsească și comunitatea pe care, în urma jurământului depus, a fost mandatat să o protejeze. Atât din punct de vedere social, cât și din punct de vedere moral.
Dar realitatea celor doi ani negri de mandat ai lui Nicușor Dan ne arată că și promisiunile din campanie au fost precum apa caldă… rece. Iar viziunea sa administrativă nu există. A făcut ce știe el mai bine. A generat haos și a închis Bucureștiul.
#NueNicusor
Citește și: