Prima pagină » Emisiuni » VIDEO. Ana Maria Păunescu, amintiri triste legate de moartea lui Adrian Păunescu: „Mi-am dorit foarte mult să dispar. Apoi, în 2016, s-a născut Alexandra, chiar de ziua tatei”

VIDEO. Ana Maria Păunescu, amintiri triste legate de moartea lui Adrian Păunescu: „Mi-am dorit foarte mult să dispar. Apoi, în 2016, s-a născut Alexandra, chiar de ziua tatei”

Marcel Ciolacu și-a depus DEMISIA din funcția de...

Dan Vîlceanu cere demisia întregii conduceri de la...

PNL pregătește DEBARCAREA generalului Nicolae Ciucă....

Zeci de artiști, prieteni și fani și-au luat ADIO...

Otilia Serescu

Publicat: 17/11/2022, 15:39

Actualizat: 17/11/2022, 17:09

Fiica cea mică a lui Adrian Păunescu, Ana Maria Păunescu, a fost invitata lui Marius Tucă, la podcast-ul „Viața mea e un roman”. Ea a povestit că atunci când tatăl ei a murit că și-a dorit „foarte mult să dispară”, însă, treptat, și-a revenit, iar miracolul a venit după șase ani, când fetița ei s-a născut în aceeași zi în care a venit pe lume marele poet român.

Ana Maria Păunescu i-a destăinuit lui Marius Tucă modul în care s-a simțit când tatăl ei a murit, în anul 2010.

„A fost o lume dărâmată în jurul meu. Nu am crezut că se poate întâmpla așa ceva vreodată. Nu mi-am pus problema. El mai zicea, cum zic toți părinții: „Lasă că vedeți voi”. Am vorbit într-o seară despre prietenii lui adevărați, pentru că era conștient că nu sunt mulți. În inconștiența mea, am scris un articol despre prieteniile care se moștenesc, în 2010.

El nu intervenea decât dacă era o greșeală mare. Am și acum manuscrisul. Am încheiat: „Păcat că prieteniile nu se moștenesc”. El mi-a tăiat această ultimă frază, probabil cu speranța că măcar câteva dintre prieteniile la care el ținea cel mai mult se vor moșteni”, a povestit fiica lui Adrian Păunescu.

Ea s-a destăinuit la podcastul „Viața mea e un roman” și a spus că, la șase ani de la moartea tatălui ei, a venit pe lume fiica ei, chiar pe 20 iulie, în aceeași zi în care s-a născut și Adrian Păunescu.

„Eu mi-am dorit foarte mult, în 2010, să dispar, din moment ce nu mai am lumea mea în jur. Dar uite că de pe o zi pe alta, am supraviețuit. În 2016 am avut norocul să se nască Alexandra, chiar de ziua tatei. Ea este o minune în viața mea. E născută în aceeași zi cu tata, întâmplător. De acolo, am început să trăiesc din altă postură.