Cum explică Daniel Morar neînțelegerile cu Kovesi: „A înțeles să semneze acele protocoale cu Serviciile de Informații. Nu puteam accepta ca altcineva, în afară de procurori și de judecători, să facă justiție”

Daniel Morar, fost șef al Direcției Naționale Anticorupție (DNA) și judecător al Curții Constituționale (CCR), și-a lansat duminică, la Editura Humanitas, în cadrul Târgului de carte Gaudeamus, volumul „Putea să fie altcumva O istorie subiectivă a justiției după 1990.” Cartea scrisă de el, aproape 700 de pagini, reprezintă o radiografie a celor  32 de ani de activitate pe care i-a petrecut în peisajul justiției din România, prin prisma funcțiilor pe care le-a ocupat de-a lungul timpului. „Nu spun că sunt împăcat cu tot ce am făcut, dar, în cea mai mare parte, cred că am făcut lucrurile corect”, mărturisește fostul șef al DNA. 

Autorul a vorbit, în cadrul lansării, despre secvențele de realitate – neștiute și inaccesibile publicului de rând –  din culisele justiției din România la care s-a oprit în cartea sa. Daniel Morar a explicat, cu această ocazie, și cauza neînțelegerilor pe care le-a avut cu Codruța Kovesi – la acea vreme, procuror general al României –  dar și cum au decurs discuțiile cu Florian Coldea, pe atunci, adjunct al SRI.

Totodată, fostul șef al DNA a vorbit și despre anii când a dat totul pentru meseria sa – recunoscând că avea impresia că munca de a face dreptate se rezuma la el – culminând ulterior, după vreo 15 ani, cu sentimentul că nu se mai regăsește în ceea ceea ce face, când simțea că parcursese aproape toate treptele carierei de procuror.

Dosarul „Caltaboșul”, lupta anticorupție în contextul scandalului pe OUG 13, experiențele sale din postura de judecător al CCR, acolo unde mărturisește că s-a simțit complet liber, activitatea DNA de astăzi – sunt alte câteva subiecte abordate duminică, la lansarea cărții sale.

Ce spune Morar despre Kovesi: “Eu nu puteam accepta ca altcineva, în afară de procurori și judecători, să facă justiție”  

“Eu nu consider că sunt critic cu Codruța Kovesi. A fost procurorul meu general timp de șase ani. Pentru mine, a fost un procuror general comod, în sensul că nu s-a implicat, în sens negativ, în anchetele procurorilor anticorupție. Totul a mers în regulă.

Am explicat în această carte că toate neînțelegerile au apărut în momentul în care ea a înțeles să semneze acele protocoale cu Serviciile de Informații. Era o atitudine total opusă atitudinii mele. Eu încercam să-i țin cât mai departe de anchete pe cei din SRI, procurorul general al României a semnat acest protocol.

În parte, le-am respectat acel protocol, adică ceea ce însemna anumite informări între noi și Serviciile de Informații. În mare parte, ce înseamnă anchetele penale nu le-am respectat. Aici a intervenit o diferență de opinie, dar era o diferență de opinie între doi șefi de parchete.

Restul, sigur că da, aș putea să spun că am suferit alături de colegii mei care au rămas în DNA și care ulterior au fost siliți să plece. Unii dintre ei, au fost siliți să plece fiind dați afară. Au câștigat apoi procesele în instanță și s-au întors în DNA doar pentru a pleca. Mi s-a părut că s-a deteriorat atmosfera.”

„Eu am scris în termeni critici despre atitudinea unui procuror-șef al DNA de după mine. Am libertatea să fac acest lucru”

„Nu sunt critic cu ea, eu nu am criticat-o pe Codruța Kovesi, eu am scris în termeni critici despre atitudinea unui procuror-șef al DNA de după mine. Am libertatea să fac acest lucru. Am spus părțile bune ale Codruței Kovesi, a început foarte bine la DNA, a avut anchete mari care s-a dovedit că s-au finalizat cu condamnări.

Dar a avut această parte pe care eu nu o puteam accepta, ca altcineva în afară de procurori și judecători, să facă justiție. Vrând-nevrând, m-am întâlnit apoi cu actele procurorilor conduși de Codruța Kovesi, erau procurori care au fost conduși și de mine și, din postura de judecător al CCR, pe unele dintre ele le-am cenzurat.”

“Timp de 15 ani am fost extrem de prins de ceea ce aveam de făcut, aveam impresia că munca de a face dreptate se rezumă la mine” 

“Anul 1990 a fost anul în care eu mi-am început cariera de procuror-magistrat. Cartea aceasta nu este una de dezvăluiri, nu am intenționat niciodată să fie așa și aș fi vrut să fie mai mult decât atât, chiar dacă în paginile ei sunt secvențe de realitate, care nu erau, până acum, accesibile publicului larg. (…)

Am părăsit procuratura după 23 de ani. Au fost ani în care nu aș fi putut să fac această muncă fără pasiune, fără dragoste. Era toată viața noastră. Timp de 15 ani am fost extrem de prins de ceea ce aveam de făcut. Aveam impresia că munca de a face dreptate se rezumă la mine. 

Am iubit această muncă aproape 15 ani, până când n-am mai iubit-o, undeva prin 2004-2005, după ce parcursesem aproape toate treptele carierei de procuror. Dintr-o dată, fără un motiv anume, am simțit că nu am am ce să fac acolo, că nu mă mai regăsesc, că nu mare era niciun fel de pasiune în munca mea.”

“Nu poate nici un om politic, nici un om de afaceri, nimeni să strice atâtea dosare cât pot să instrumenteze procurorii”

 “Până la urmă, să știți că lupta anticorupție depinde de oamenii politici și în măsură în care vrem noi, ca magistrați, să depindă. Evident că, fără ei, procurorii nu pot să facă mare lucru pentru că pot distruge legile, pot distruge instituții, pot numi oameni care nu sunt în stare să facă anticorupție sau, cel puțin, nu la nivelul ăsta.

Dar, în condițiile în care oamenii politici îți dau libertatea , o anumită libertate, de aici începe munca procurorului și inteligența lui. Dar mie nu-mi prea vine să cred, în acest moment, pe baza experienței mele, că oamenii politici le impun procurorilor, totuși, să nu facă anchete. Am trecut aproape 25 de ani prin procuratură, din anii de început, la care nu exista CSM la care să ne plângem până în anii 2012, am avut tangențe cu fel de fel de oameni.

Procurorul are o teribil de mare libertate în a instrumenta cazuri. Nu poate nici un om politic, nici un om de afaceri, nimeni să strice atâtea dosare cât pot să instrumenteze procurorii. De aceea, fără să mă pronunț de ceea ce se întâmplă în acest moment pe lupta împotriva marii corupții, pot să spun că, așa cum vedem, procurorii au legi, au mijloace logistice, au bani, prin urmare nimic nu justifică să nu facă dosare mari.”

“Când am fost procuror m-am simțit liber, când am fost judecător al CCR m-am simțit complet liber”

 “Exigențele unui judecător constituțional sunt altele. În această funcție, nu poți să fii partizan, ca de altfel în nicio altă funcție a statului, dar aici cu atât mai mult. Când am fost procuror m-am simțit liber, când am fost judecător al CCR m-am simțit complet liber.

Până la urmă, lumea ne judecă, ne va judeca în continuare, nu vreau să spun că sunt împăcat cu tot ce am făcut, dar, în cea mai mare parte, cred că am făcut lucrurile corect.”

 “Procurorii sunt inteligenți, nu trebuie să cerceteze parlamentarii pentru faptul că legiferează”

“Lupta anticorupție nu avea nimic cu OUG 13, cu actul de legiferare în sine. Am trecut în toți acești ani prin atâtea piedici, din anul ’90, cât am fost procuror-șef al DNA. Toate sunt surmontabile, iar procurorii sunt inteligenți, nu trebuie să cerceteze parlamentarii pentru faptul că legiferează. Ei trebuie să cerceteze pentru infracțiunile pe care le comit ei în activitatea de zi cu zi.”

“Nu m-am gândit niciodată că ceea ce a făcut Florian Coldea a fost un șantaj, a fost o discuție”

 “Eu sper ca lucrurile să se păstreze în limitele unei cărți. Este o carte pe care o scrie un magistrat ca urmare a activității lui de 32 de ani. Îmi cer scuze, dar trebuie să precizez puțin. Nu m-am gândit niciodată că, ceea ce a făcut Florian Coldea, a fost un șantaj. A fost o discuție. Fiecare poate să-i spună cum vrea.

A fost o discuție între doi oameni care conduceam instituții. Se știe în carte, i-am spus să-și vadă de treabă, el că a sugerat, că nu a sugerat, nu contează atât de mult. Iar oamenii politici nu m-au sunat atât de mult. Sunt câteva episoade pe care le-am relatat în carte și nu trebuie să le înmulțim că nu sunt mult mai multe decât atât.” 

D.Morar despre dosarul „Caltaboșul”: „Aveam nevoie pentru opinia publică să demonstrăm că există corupție în România”

“În legătură cu acel celebru dosar, dosarul Caltaboșul, am spus că știu cum au ajuns la presă acele informații, că nu avea CSM cum să afle vreodată cum au ajuns la presă și era o chestie pe care noi ne-am asumat-o.

Era o perioadă extrem de grea, trecuseră câțiva ani buni de când am preluat mandatul și eram criticați încontinuu, spunându-ni-se că, da, există acum dosare mari de corupție pe care noi le-am trimis în instanță, dar nu se vede absolut nimic. Adică, judecătorii nu ne dau dreptate. Și de aici și până la a ne spune că suntem ineficienți era doar un pas.

Aveam nevoie pentru opinia publică să demonstrăm că există corupție în România, că până la urmă toată lumea vorbea de corupție, dar de la noi, de la procurori, firesc, se aștepta  s-o și dovedim. Am sărit o etapă. Până la urmă, așa cum am scris în carte, nu a fost un act deontologic, nu mă mândresc cu asta, dar l-am considerat atunci, îl consider și acum, absolut necesar.”

Daniel Morar și-a încheiat mandatul la DNA în 2012

• Daniel Morar (n. 1966, Luduş) este absolvent al Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca.
• Între 1990, anul absolvirii, şi 1992 lucrează ca procuror stagiar la Procuratura Locală din Târgu-Mureş. În 1992 promovează examenul de capacitate al procurorilor stagiari, clasându-se al treilea din patruzeci şi şapte de participanţi, şi este repartizat la Procuratura Locală din Cluj-Napoca, unde rămâne până în 1994.
• În perioada 1994-1997 este procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, iar din 1997 până în 1998, procuror la Secţia de urmărire penală de pe lângă Curtea de Apel Cluj.
• Între 1 ianuarie 1999 şi 25 iulie 2002 este procuror şef la Secţia de urmărire penală a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj. În această perioadă este delegat la Secţia de anticorupţie, urmărire penală şi criminalistică din Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, pentru finalizarea anchetelor în dosarele Gabriel Bivolaru şi Viorel Burzo.
• În 2002 obţine diploma „Meritul judiciar” clasa a IV-a pentru rezultate profesionale meritorii. Între 26 iulie 2002 şi 12 august 2005 continuă să lucreze ca procuror la Secţia de urmărire penală a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.
• Prin Decretul 849 din 11 august 2005, este numit, cu începere din 12 august 2005, în funcţia de procuror-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie. În octombrie 2012 îşi încheie mandatul la DNA şi este numit cu titlu interimar la şefia Parchetului General. (Sursă informații Humanitas)

CITEȘTE ȘI: 

Fostul șef al DNA, dezvăluiri-„bombă” despre Codruța Kovesi: „Este lipsită de onestitate profesională!” + A vrut să-l pună sub acuzare pe Coldea

Daniel Morar, despre primarul care l-a băgat la închisoare pe Niculae Bădălău: „Nu înțelegea de ce îl vreau arestat”