Liderul noului partid comunist român, care, an de an, organizează comemorarea soților Nicolae și Elena Ceaușescu, la mormintele acestora din Cimitirul Ghencea, este un fost taximetrist în vârstă de 67 de ani, care, în mod paradoxal, înainte de 1989, nici măcar nu a fost primit în rândurile PCR. După Revoluție, Petre Ignatencu a încercat să readucă la viață vechiul PCR și a strâns în jurul său câteva zeci de vârstnici nostalgici, care nu lipsesc niciodată, în data de 25 decembrie, de la mormântul celui pe care îl consideră, în continuare, „cel mai iubit fiu al poporului”.
La 30 de ani de la Revoluție, în București funcționează, discret, ceea ce se numește Partidul Comunist Român- Secolul XXI. Liderul organizației este Petre Ignatencu, poate cel mai mare susținător în viață al valorilor marxiste, din România. Pe Ignatencu l-am găsit într-un imobil cu etaj situat în zona Unirii, în spatele Patriarhiei Române.
Clădirea este una veche, cu un singur etaj. La intrarea în sediu se află un hol îngust și o scară în formă de spirală. La etaj, în capătul holului lung, este o cameră destul de încăpătoare, unde, în jurul portretelor soților Ceaușescu, sunt agățate chipurile unor personalității din perioada comunistă și, bineînțeles, steagul roșu, cu secera și ciocanul.
Pentru ca atmosfera generală să se apropie cât mai fidel de vremurile pe care cei mai mulți dintre români le consideră de tristă amintire, în încăpere mai există și televizor vechi, cu tub, iar pe mobilă sunt așezate mileuri.
Noul șef PCR a povestit, pentru Gândul, că avea 34 de ani la momentul căderii comunismului. Până atunci, dacă majoritatea membrilor PCR doreau numai să evite unele neplăceri, tânărul Ignatencu, care chiar era un comunist fanatic, nu fusese primit în partid, din motive pe care, însă, evită să le discute.
După Revoluție, acesta a înființat noul PCR, pe care, ani la rând, a încercat, fără succes, să-l aducă în legalitate, în condițiile în care, alături de alte partide extremiste, comunismul este interzis ca formă de organizare politică.
Pentru că Petre Ignatencu s-a lovit mereu de interzicerea vechiul Partid Comunist Român, acesta a găsit, până la urmă, o formulă care, în anul 2016, a fost acceptată de instanță. Noul „Ceaușescu” a organizat partidul după schema fostului PCR și a reînființat până și fostul „organ de presă” al partidului, Scânteia.
Ca și înainte de Revoluție, din noul Scânteia nu lipsesc textele în care tovarășul Nicolae Ceaușescu este elogiat, dar nici articolele propagandistice, în care se vorbește despre superioritatea soluțiilor economice comuniste în fața celor capitaliste. Petre Ignatencu însuși consideră că omul se naște comunist, deoarece „părinții nu concurează în conceperea unui copil, ci este, mai degrabă, o înțelegere de comun acord între cei doi”.
Acesta a reușit să adune în jurul său în aproape 50 de persoane care îi împărtășesc ideile și care sunt, de altfel și membrii activi ai noului PCR.
Majoritatea sunt oameni trecuți de 60 de ani, dar, printre aceștia, sunt și câțiva simpatizanți care au trăit doar în primii ani de viață sub regimul opresiv comunist, între care o femeie ajunsă acum la 40 de ani.
Cei vârstnici, care susțin cu tărie că „era mai bine pe timpul lui Ceaușescu”, invocă, în principal, siguranța locurilor de muncă din perioada de dinainte de 1989 și faptul „că toată lumea avea casă, toată lumea avea bani și toată lumea își permitea să meargă, în concediu, la mare și la munte”.
În plus, oamenii invocă și așa-numitele „realizări ale socialismului”, printre care se numără construirea metroului în București, dar și modernizarea întregii țări, în general.
Totodată, susținătorii „tovarășului” Petre Ignatencu reclamă distrugerea cu rea-credință a industriei și vânzarea bogățiilor naturale ale țării, către străini.
Aceștia sunt oamenii care, an de an, îl însoțesc pe lider, în 25 decembrie, la mormintele soților Nicolae și Elena Ceaușescu, unde depun coroane de flori.
Comuniștii citesc discursuri, îi închină ode „celui mai iubit fiu al poporului” evitând, în același timp, s-o amestece pe Elena Ceaușescu, pe care o consideră vinovată de o serie de decizii greșite, care, în cele din urmă, au dus la căderea regimului. Din cauza orientării sale politice, Ignatencu se simte nedreptățit, spunând că “în momentul în care ești comunist, dispari”. ”Drepturile cetățeanului merg, în România, până la a fi comunist”.