ANALIZĂ | Traseul sinuos al dosarului Revoluției Române din 1989. Trei decenii, niciun vinovat și semne de întrebare rămase fără răspuns: ”Eroii nu au ideologie, merită adevărul!”

Un du-te vino obsedant între instanțe și parchete, timp de trei decenii, un adevărat joc de-a v-ați ascunselea în urma căruia dosarul Revoluției Române din decembrie 1989 nu are, încă, un punct final. Sute de morți, mii de răniți, iar la capitolul ”vinovați” nu există decât o singură cifră halucinantă – zero.

Gabriela Scutea, procurorul general al României, a anunțat că primul termen al dosarului la camera preliminară va avea loc, la instanţa supremă, în data de 27 ianuarie 2023.

În același timp, magistratul a precizat că va solicita judecătorilor instanței supreme să fie accelerată judecata acestui dosar prin acordarea unor termene mai scurte.

”Noi avem termen să răspundem la obiecțiunile formulate față de rechizitoriul remis și față de completarea urmăririi penale, până în 7 ianuarie. O vom face!

Ce vreau să subliniez cu privire la desfășurarea acestei judecăți… Ne stă în putere să adresăm solicitări Înaltei Curți în sensul ca, odată ce primul termen de judecată, după camera preliminară, este atins cu procedură îndeplinită, să se lucreze pe o procedură mult mai accelerată”, a declarat Gabriela Scutea (mai multe detalii AICI)

Nu scrie nicăieri că trebuie să se acorde termene de judecată peste o lună sau peste două luni, depinde de actele cauzei, cu posibilitatea acordării unor termene mai scurte și să se treacă la începerea judecății, în conformitate cu dispozițiile codului. (…) A fost restituit (n.red. – dosarul) pentru o mai bună descriere a stării de fapt – să sperăm că am făcut-o pentru a rezolva așteptările instanței. Apoi, pentru eliminarea anumitor probe considerate de către instanță că nu răspundeau echilibrului necesar pentru dreptul de apărare”.

Gabriela Scutea

”De la Ana la Caiafa”. Dosarul Revoluției, trei decenii pe rolul parchetelor

Gândul prezintă traseul parcurs de Dosarul Revoluției din anii ’90 și până la trimiterea în judecată:

• În anul 1997, odată cu venirea la putere a Convenţiei Democrate, au fost deschise trei mari dosare cu privire la Revoluţie: Dosarul „Timişoara” (în care au fost condamnaţi, mult mai târziu, generalii Stănculescu şi Chiţac), Dosarul „Cluj” şi Dosarul „Sibiu”.
• În 2004, Asociaţia „21 Decembrie 1989” a formulat o plângere pentru fapte imprescriptibile, precum genocidul. Procurorul militar Dan Voinea a reluat cercetările inclusiv împotriva lui Ion Iliescu, pe atunci preşedinte, la al treilea mandat.
• În 2007, la plângerea formulate de Asociaţia „21 Decembrie 1989” au fost conexate toate dosarele victimelor Revoluţiei din teritoriu, peste 8.000 de cauze. ”Cercetările erau destul de avansate: erau peste 40 de criminali puşi sub urmărire. Şi atunci a venit Curtea Constituțională şi a dat o decizie prin care a spus: dosarele în care sunt implicaţi militari şi civili nu mai sunt instrumentate de Secţia Parchetelor Militare, ci sunt trimise la Secţia Civilă. În acel moment, generalul Voinea a pus pixul jos şi nu a mai avut dreptul să lucreze în acest dosar”, își amintește Doru Mărieş.
• În 2009, urmare a schimbării competenţei de instrumentare a dosarului, Ion Iliescu şi alţi membri de frunte ai Frontului Salvării Naționale au fost scoşi de sub urmărire penală.
• ”Şi atunci, eu am intrat în greva foamei, am deschis acţiunea la CEDO, am luat dosarele şi le-am trimis (n.red. – la Strasbourg) ca să probăm marele număr de victime. În 2010, domnul Boc – ne place, nu ne place – împreună cu Traian Băsescu au desecretizat toate jurnalele de luptă ale Armatei şi în acest fel am obţinut proba crimei”, declara Doru Mărieş.
• În 2015, pe rolul CEDO s-au judecat în paralel Dosarul „Revoluţiei” şi cel al „Mineriadei din 13-15 iunie 1990”, iar Curtea a ajuns la concluzia că ele vizează crime împotriva umanităţii pe care statul român trebuie să le elucideze şi să îi tragă la răspundere pe cei vinovaţi.
• Urmarea imediată a deciziei CEDO a fost că Dosarul „Revoluţiei” a fost închis, iar cel al „Mineriadei” a fost deschis, în 2015, pe vremea procurorului general Tiberiu Niţu. Abia în perioada de interimat a lui Bogdan Licu s-a redeschis şi Dosarul „Revoluţiei” pentru faptele ulterioare datei de 22 decembrie 1989, vizaţi fiind Ion Iliescu şi oamenii lui din FSN, iar cercetările au fost continuate de procurori în mandatul procurorului general Augustin Lazăr.
• În primăvara anului 2019, cu puțin timp înainte să își încheie mandatul de procuror general, Augustin Lazăr anunța trimiterea în judecată a Dosarului Revoluției.
• În octombrie 2020, Curtea Supremă a exclus mai multe probe depuse de Parchetul Militar la dosar, printre care rapoartele întocmite de SRI și de Comisia parlamentară de anchetă a revoluției care a funcționat în anii 90. Instanța supremă a identificat mai multe probleme de legalitate în investigația procurorilor militari:

– Actele intitulate ”declaraţii”, care conţin relatările făcute de Gelu Voican Voiculescu şi Ion Iliescu în faţa Comisiei senatoriale;
– Rapoartele întocmite de Comisia senatorială privind evenimentele din decembrie 1989 şi documentele ce au stat la baza întocmirii acestora;
– Sinteza aspectelor ce rezultă din analizele efectuate de Parchetul Militar în perioada 1990-1994 în cauzele privind evenimentele din decembrie 1989;
– Punctul de vedere preliminar al SRI privind evenimentele din decembrie 1989;
– Documentarul privind Marele Stat Major din cadrul MApN;
– ”Cartea revoluţiei române. Decembrie 1989” – scrisă de Sergiu Nicolaescu;
– documentele de arhivă ale Statului Major General privind evenimentele din decembrie 1989 cu referire la acţiunile întreprinse de Direcţia de Cercetare a Armatei pentru perioada 17-31 decembrie 1989.

• Pe 21 mai 2021, judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) a decis restituirea dosarului la Secția Parchetelor Militare (SPM).

Dosarul intern al Revoluţiei din 1989, declasificat de SRI

În data de 22 decembrie, Eduard Hellvig, directorul Serviciului Român de Informații (SRI), a anunțat desecretizarea dosarului intern al Revoluției Române din 1989. Acest dosar declasificat a făcut parte din investigațiile Comisiei „Decembrie 1989” – instituită în anul 1991 la nivelul Senatului, cu scopul de a cerceta evenimentele care au avut loc în Bucureşti şi în ţară, în perioada 1- 31 decembrie 1989.

”Astăzi, SRI face încă un pas pentru a sprijini sau pentru a impulsiona acest demers național. Am desecretizat și publicat pe site-ul SRI toate documentele pe care instituția noastră le mai avea în păstrare cu privire la Revoluția din 1989. Sper că, prin acest demers, orice frântură suplimentară de informație adusă la lumină va putea contribui la scrierea istoriei.

Un semn că statul român trebuie să se scuture și să condamne cu adevărat, în sens juridic deplin, comunismul. Și nu doar comunismul, pentru că și fosta Securitate a avut o contribuție importantă la reprimarea sângeroasă a manifestanților anticomuniști din decembrie 1989”, a declarat Eduard Helvig. (informații detaliate AICI)

”Eroii pe care îi comemorăm astăzi, 22 decembrie, merită adevărul. Pentru că ei nu au luptat pentru idei abstracte sau pentru diferitele linii politice. În fapt, eroii nu au ideologie. Dar au avut idealuri, iar unul dintre ele era adevărul. Tineri, civili sau militari, oameni nevinovați care au pierit în sângeroasele zile ale lui Decembrie 1989 sunt sigur că s-au regăsit în același Rai al oamenilor buni”

Eduard Hellvig

Dosarul Fond Documentar Comisia ”Decembrie 1989” conţine 13 volume

Dosarul Fond Documentar Comisia ”Decembrie 1989” – poate fi accesat şi descărcat AICI – conţine treisprezece volume și a fost creat în urma corespondenței cu Comisia ”Decembrie 1989” a Senatului României în 1991 și 1992, toate numele fiind însă anonimizate.

• Volumul 1 – corespondență cu Comisia şi copii după documente elaborate de unitățile centrale din decembrie 1989;
• Volumul 2 – copii după documente elaborate de unități județene din decembrie 1989;
• Volumul 3 – copii după documente elaborate de unitățile județene din decembrie 1989;
• Volumul 4 – corespondență cu Procuratura României şi Comisia „Decembrie 1989”;
• Volumul 5 – corespondență cu Comisia „Decembrie 1989” privind comunicările către Televiziunea Română în ziua de 22 decembrie 1989 şi în zilele următoare transmise de unitățile fostului DSS;
• Volumul 6 – documente referitoare la casete video, audio şi material fotografic realizate de fostele unități DSS;
• Volumul 7 – documente referitoare la datele pe care le deținea fosta unitate specială „R” (comunicații şi interceptări radio);
• Volumul 8 – documente întocmite de SRI referitoare la activitatea cadrelor fostului DSS, care în perioada 15-22 decembrie 1989 au efectuat misiuni;
• Volumul 9 – situații numerice ale cadrelor din unitățile centrale şi teritoriale ale fostului DSS, situație privind cadrele militare din fostul DSS decedate sau rănite în timpul Revoluției, precum şi copii după documente întocmite în decembrie 1989;
• Volumul 10 – copii după documente întocmite de unitățile fostului DSS;
• Volumul 11 – copii după documente întocmite de unitățile fostului DSS;
• Volumul 12 – copii după documente întocmite de unitățile fostului DSS;
• Volumul 13 – copii după documente întocmite de unitățile fostului DSS.

”Inculpatul Ion Iliescu, în calitate de şef de stat şi de guvern, a indus în eroare opinia publică în mod constant, repetat, sistematic”

Fostul președinte Ion Iliescu este acuzat, în acest dosar, că ar fi indus în eroare opinia publică prin apariţiile sale televizate şi emiterea de comunicate, cu consecința amplificării psihozei generalizate a terorismului, în perioada 22-30 decembrie 1989.

Alături de Ion Iliescu sunt trimiși în judecată și fostul viceprim-ministru Gelu Voican Voiculescu și generalul (rtr.) Iosif Rus, fost șef al Aviației Militare.

”Inculpatul Ion Iliescu, în calitate de şef de stat şi de guvern, preşedinte al CFSN şi al Consiliului Militar Superior, cu intenţie, urmărind obținerea legitimității populare, menținerea și consolidarea puterii politice deținute începând cu ziua de 22 decembrie 1989, orele 16.00, a indus în eroare opinia publică în mod constant, repetat, sistematic. (…)

Și-a asumat, în intervalul 22-30 decembrie 1989, operațiunea sistematică de inducere în eroare a opiniei publice exercitată de cadrele militare cu funcții de conducere ale MApN”, a transmis Ministerul Public. (Alte informații – AICI)

… generarea și amplificarea psihozei generalizate a terorismului, psihoză cauzatoare de numeroase situaţii de foc fratricid generalizat și astfel, în intervalul 22-30 decembrie 1989 au survenit 857 decese, 2382 răniri de persoane, 585 privări grave de libertate cu încălcarea regulilor generale de drept internaţional şi 409 cazuri de suferinţe mari. Aceleași fapte ale inculpatului Ion Iliescu au generat, pentru intervalul 22 decembrie, orele 16.00-30 decembrie 1989, o stare de pericol iminent și grav pentru existenţa unei părţi însemnate a populaţiei civile, de pe întregul teritoriu al României”

Ministerul Public

Procurorii militari au susținut că gruparea din jurul lui Ion Iliescu ”a acţionat abil şi eficient în preluarea puterii politice şi militare în decembrie 1989”, întreaga forţă militară a României – MApN, Ministerul de Interne – Departamentul Securităţii Statului, dat şi Gărzile Patriotice, începând cu data de 22 decembrie 1989, punându-se la dispoziția Consiliului Frontului Salvării Naţionale (CFSN) şi conducerii acestuia.

”Din acelaşi moment, grupul de decizie politico-militară al CFSN, format din Ion Iliescu, Silviu Brucan, general-locotenent Victor Atanasie Stănculescu, general-maior (r) Nicolae Militaru (reactivat ulterior, înaintat în grad militar şi numit ministru al Apărării) şi Gelu Voican Voiculescu, a luat deciziile importante cu caracter politic şi militar, urmărind accederea la puterea politică a unui grup preconstituit şi legitimarea politică în faţa poporului român”, precizau procurorii.

”Aceste conduite au avut drept consecințe generarea și amplificarea unei psihoze generalizate a terorismului”

Gelu Voican Voiculescu, ”în calitate de factor decizional politico-militar al CFSN (organism care și-a subordonat Consiliul Militar Superior), cu intenţie, urmărind menținerea și consolidarea puterii politice obținute, dar și legitimarea în fața opiniei publice,  începând cu ziua de 22 decembrie 1989, orele 16.00, a indus în eroare opinia publică în mod sistematic prin apariţiile sale televizate şi emiterea de comunicate (mecanism de exercitare a puterii de stat)”, au mai precizat reprezentanții Ministerului Public.

• Și-a asumat, în intervalul 22 – 30 decembrie 1989, operațiunea sistematică de inducere în eroare a opiniei publice exercitată de cadrele militare cu funcții de conducere ale MApN.
• Aceste conduite au avut drept consecințe generarea și amplificarea unei psihoze generalizate a terorismului, psihoză cauzatoare de numeroase situaţii de foc fratricid generalizat și astfel, în intervalul 22 decembrie, orele 16.00 -30 decembrie 1989 au survenit 857 decese, 2382 răniri de persoane, 585 privări grave de libertate cu încălcarea regulilor generale de drept internaţional şi 409 cazuri de suferinţe mari.
• Aceleași fapte ale inculpatului Gelu Voican Voiculescu au generat, pentru intervalul 22 decembrie, orele 16.00-30 decembrie 1989 o stare de pericol iminent și grav pentru existenţa unei părţi însemnate a populaţiei  civile, de pe întregul teritoriu al României.

”O stare de pericol iminent și grav pentru existenţa unei părţi însemnate a populaţiei  civile”

Generalul (în retragere) Iosif Rus este acuzat că, ”în calitate de comandant al Aviaţiei Militare, cu intenţie, în intervalul 22 decembrie, orele 16.00 – 30 decembrie 1989, a exercitat prin ordinele sale militare, date în mod sistematic, operațiunea de inducere în eroare a opiniei publice”.

• Aceste conduite au avut drept consecințe întreținerea și amplificarea psihozei generalizate a terorismului, psihoză cauzatoare de numeroase situaţii de foc fratricid generalizat și astfel au survenit 857 decese, 2382 răniri de persoane, 585 privări grave de libertate cu încălcarea regulilor generale de drept internaţional şi 409 cazuri de suferinţe mari.
• Aceleași fapte ale inculpatului Iosif Rus au generat, pentru intervalul 22 decembrie, orele 16.00-30 decembrie 1989 o stare de pericol iminent și grav pentru existenţa unei părţi însemnate a populaţiei  civile, de pe întregul teritoriu al României”, informează Ministerul Public într-un comunicat.

În rechizitoriul întocmit de către procurorii Secției Parchetelor Militare (SPM), evenimentele din decembrie 1989 sunt împărţite în două perioade în funcţie de momentul fugii dictatorului Nicolae Ceauşescu, cu elicopterul, de pe clădirea Comitetului Central: prima perioadă, între 14 şi 22 decembrie 1989, este cea a unei revoluţii autentice, iar cea de-a doua este ulterioară datei de 22 decembrie, care ar echivala cu ”o contrarevoluţie sub comanda FSN-MApN”.

Șeful Secției Parchetelor Militare: ”S-a ridicat de pe scaun, a trântit violent mapa pe care o avea și ne-a apostrofat”

Colonelul magistrat Cătălin Pițu, șeful Secției Parchetelor Militare, a oferit – în timpul unui interviu acordat Gândul – informații în exclusivitate despre modul în care s-au comportat, în timpul audierilor, Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu și Iosif Rus.

Dacă Ion Iliescu a avut un ”comportament elegant”, numai că nu a vrut să dea declarații, Gelu Voican Voiculescu s-a enervat, la un moment dat, iar generalul în retragere Iosif Rus, cu toate că a dat declarații, nu și-a recunoscut vinovăția și ”nu și-a asumat nicio responsabilitate vizavi de uciderea celor 48 de elevi militari și civili de la Otopeni”.

”Fostul președinte Iliescu a avut un comportament elegant, în ciuda faptului că nu a vrut să dea declarații. S-a prevalat de dreptul la tăcere, însă discuții interesante, informale, cu dânsul au existat. La rândul său, fostul șef al Aviației Militare, generalul Iosif Rus, s-a comportat foarte decent, a dat declarații, dar nu și-a recunoscut vinovăția. Nu și-a asumat nicio responsabilitate vizavi de uciderea celor 48 de elevi militari și civili de la Otopeni.

Pe de altă parte, Gelu Voican Voiculescu, deși în general s-a comportat bine, a avut o ieșire nervoasă, în sensul că s-a ridicat de pe scaun, a trântit violent mapa pe care o avea și ne-a apostrofat, pe mine și pe colegul meu cu care audiam, reproșându-ne că ne permitem să îi punem întrebări pe care le considera jignitoare și îl acuzăm de săvârșirea unor infracțiuni. A fost singura ieșire nervoasă de acest fel, ulterior căreia domnul Voican Voiculescu și-a cerut scuze.

El este, în opinia mea, ca profil, un personaj extrem de interesant. Și da, toate audierile au fost filmate, inclusiv momentul irascibilității domnului Voican”, declara, în anul 2021, colonelul magistrat Cătălin Pițu, șeful Secției Parchetelor Militare, pentru Gândul. (interviul integral AICI).

”Trădătorul Milea” | Ceaușescu: ”Care este hotărât să lupte şi care nu?”

Pe data de 22 decembrie, generalul Vasile Milea (ministru al Apărării Naționale) s-a sinucis. Atunci a avut loc ultima ședință a Comitetului Politic Executiv al PCR, convocată pentru ora 10.00.

Nicolae Ceaușescu, președintele Republicii Socialiste România, i-a întrebat pe membrii CPEx dacă sunt hotărâți să lupte sau nu.

”Generalul Milea a plecat de la mine și după două minute am fost informat că s-a împușcat. Având în vedere și comportarea sa în toată această perioadă, reiese că el, de fapt, a sabotat aplicarea măsurilor și a lucrat în strânsă legătură cu străinii. Acest lucru reiese clar.

S-a creat o situație gravă. În Capitală, nu au aplicat nicio măsură, nu au aplicat dispozițiile date. Și reiese că tot ce am discutat noi, pentru Capitală, a fost folosit pentru a putea să se organizeze în alte părți. Sigur, acum nu este timp să facem discuții. Vreau să-i întreb pe cei prezenți aici, din Comitetul Politic Executiv, care este hotărât să lupte și care nu? (…) Cine nu se angajează sau nu s-a angajat față de alții să spună. Că nu se poate merge mai departe așa!”, a afirmat Nicolae Ceaușescu, conform stenogramei ședinței.

Cum răspunsul a fost pozitiv, Ceaușescu a cerut acordul pentru declararea stării de necesitate în țară. „Să declarăm imediat starea de necesitate în întreaga țară. Aceasta este conform Constituției și este dreptul președintelui. Nu trebuie să convocăm Consiliul de Stat. Sunteți de acord?”, a întrebat Ceaușescu.

Nu a întâmpinat niciun refuz, iar la întrebarea lui Paul Niculescu Mizil – de ce nu s-a simțit ”activitatea noastră la fabrici”? -, Nicolae Ceaușescu a răspuns că de vină au fost ”trădătorul Milea” și alți ”trădători”.

”Trădătorul Milea este de vină și probabil mai sunt și alții. Trădătorul Milea a plecat de aici și s-a sinucis. I-am spus să se ducă să dea ordin să aducă unitățile militare și el s-a sinucis.

A intrat în sala de comandament și s-a sinucis și atunci reiese clar că tot timpul a sabotat și, de fapt, a acționat împotrivă, a făcut tot ce se cunoaște. Noi am hotărât că împotriva intereselor țării nu există înțelegere”, spunea Nicolae Ceaușescu.

Nu peste mult timp, manifestanții luau cu asalt clădirea Comitetului Central, forțându-i pe soții Ceaușescu să se retragă pe acoperiș și să fugă cu elicopterul, iar România a întors o nouă filă a istoriei.

Dan Iosif: ”Ne-am împușcat între noi ca proștii”

Dan Iosif avea 39 de ani la Revoluție, a fost unul dintre liderii manifestanților din 21 decembrie 1989, a intrat printre primii în sediul fostului Comitet Central.

S-a scris foarte mult despre Dan Iosif în presa postdecembristă. A existat, de altfel, și suspiciunea că ar fi plecat din sediul Comitetului Central cu un sac plin cu valuta găsită în birouri, numai că această acuzație nu a fost, niciodată, probată.  Dan Iosif a ajuns, după 1989, senator, consilier de stat, deputat PSD în legislatura 2004-2008. A decedat în 2007, la Novosibirsk, în Rusia, acolo unde plecase pentru a se trata de cancer pulmonar. Avea 57 de ani.

“Deci, în noaptea de 22 decembrie a început coșmarul și au început întrebările până azi: cine a tras în noi după 22? Ceea ce vreau să vă spun, și mă doare sufletul că trebuie să spun, dar ne-am împușcat între noi ca proștii. Excesul de zel a creat victime nenumărate și vă spune un om care s-a aflat în cele mai fierbinți puncte în acele zile”, declara Dan Iosif.

Dan Iosif a mai dezvăluit că ”se trăgea ca la nuntă”, iar generalul Gușă și Dumitru Mazilu ar fi dat ordin să se tragă în tot ce mișcă prin clădirea Comitetului Central.

”Este drept că aici am fost manipulați și mă întreb oare cum a fost posibil ca generalul Gușă cu Dumitru Mazilu să dea ordin «stingeți lumina și trageți în tot ce mișcă în clădire», și cine mișca în clădire? Noi! (..) Când cineva era rănit, din toate părțile se trăgea ca la nuntă! (..)

În schimb, cel care a tras din Direcția a V-a în biroul Elenei Ceaușescu a tras un singur glonț incendiar de calibru mare și a dat foc biroului unde noi depusesem armamentul și muniția. (..) Pe post s-a dat: noi am luptat, am cucerit puterea, ce să facem cu ea, cui o dăm, Armatei? – și aici se rupe banda”, a declarat Dan Iosif, în anul 1994, în fața Comisiei senatoriale conduse de Valentin Gabrielescu.

Citește și:

• EXCLUSIV | Declarația-unicat a lui Dan Iosif. Cum s-a format baricada de la Inter și cum a fost desenată harta României Mari cu sângele de pe caldarâm: „Gen.Milea se plimba cu mâinile la spate, ca un Ceapaev român!” (I)
• EXCLUSIV | Cutremurătoarea declarație-unicat a lui Dan Iosif:  “Am făcut din revoluția asta superbă o latrină”. În 1989, ordinul generalului Militaru dat în CC: Pe civilii ăștia, dă-i în p… mea, împușcați-i pe toți!” (II)