Expertul în energie Dumitru Chisăliță a explicat care sunt posibilitățile ca OMV Petrom să nu achite taxa de solidaritate stabilită de statul român, prin preluarea în legislația națională a normelor europene. Specialistul a susținut că Grupul OMV Petrom nu poate scăpa de plata acestei contribuții, dacă, în februarie, când vor fi publicate datele financiare, se va constata că se încadrează în categoria contribuabililor obligați să achite taxa de solidaritate.
OMV Petrom, cea mai mare companie integrată de energie din sud-estul Europei, a anunţat joi, într-o informare către Bursa de Valori București, că se aşteaptă să nu plătească taxa de solidaritate pentru anul fiscal 2022, impusă prin OUG 186 publicată în 29 decembrie 2022, după ce autoritățile române au transpus regulamentul decis la nivel european. Oficialii OMV Petrom argumentează că Grupul are „sub 75% din cifra de afaceri din sectoarele definite: extracţia ţiţeiului, extracţia gazelor naturale, extracţia huilei şi fabricarea produselor obţinute din rafinarea petrolului”.
Potrivit unor calcule ale Guvernului, din această suprataxă stabilită prin OUG 186/2022, bugetul de stat ar putea câștiga aproximativ un miliard de euro în 2023. Ministerul de Finanțe ar urma să deschidă un cont special pentru colectarea acestor sume.
Grupul OMV Petrom a precizat că rezultatele financiare preliminare aferente anului 2023 şi trimestrului IV 2022 vor fi publicate pe 2 februarie 2023.
„Nefiind publicate datele pe trimestrul IV, pur și simplu trebuie să luăm de bună la momentul de față această declarație cum că nu există niciuna din cele cinci categorii de potențiale zone de suprataxare sau, ca să folosim un termen mai corect, de contribuție de solidaritate cu caracter temporar, așa cum vorbește Regulamentul 1854/2022 al Uniunii Europene. Nu pot să comentez sub nicio formă dacă se încadrează sau nu, pentru că nu există aceste date publice”, a spus Dumitru Chisăliță.
Expertul în energie a explicat că orice companie din România care a avut supraprofit calculat conform dispozițiilor legale, fie că este OMV Petrom sau un alt producător, trebuie să plătească acestă contribuție de solidaritate.
„Pornind de la faptul că această analiză și această declarație sunt corecte și cifrele arată că cifra de afaceri nu este compusă în proporție din 75% dintr-una dintre cele cinci sectoare care sunt supuse acestei contribuții de solidaritate – extracţia ţiţeiului, extracţia gazelor naturale, extracţia huilei, fabricarea produselor de cocserie și fabricarea produselor obţinute prin rafinarea petrolului –, trebuie să spunem că, până la urmă, și OMV, și orice altă companie, și orice altă entitate din România trebuie să respecte legislația din România.
În România, OUG 186/2022 spune că se vor supraimpozita sau va exista această contribuție de solidaritate pentru acele companii care au avut în 2022 și urmează si aibă în 2023, practic, un supraprofit care se calculează ca o medie a ultimilor trei ani și în același timp industria respectivă se încadrează în situația în care 75% din cifra de afaceri a fost produsă în extracţia ţiţeiului, extracţia gazelor naturale, extracţia huilei, fabricarea produselor de cocserie și fabricarea produselor obținute prin rafinarea petrolului.
Or, în situația în care oricare dintre companiile din România nu se încadrează în această categorie stabilită de lege, atunci într-adevăr nu i se aplică acest Regulament 1854/2022 și nu trebuie să plătească astfel contribuția de solidaritate”, a precizat Dumitru Chisăliță, președintele Asociație Energia Inteligentă.
Întrebat dacă posibilitatea ca Grupul OMV Petrom să nu se încadreze printre contribuabilii care au obligația să achite taxa de solidaritate nu putea fi estimată de oficialii români, pe baza datelor existente, atunci când au decis această cotă și baza de calcul, pentru a atrage bani la buget, expertul în energie a spus că, în momentul în care sunt toate datele, se poate face acest calcul.
”Deci, este nevoie de aceste date, care nu sunt publice în momentul de față. În același timp, sunt două elemente pe care trebuie să ale avem în vedere. În primul și primul rând, acești 75% – componenta cifrei de afaceri pe cele cinci sectoare definite – derivă din Regulament european 1854/2022, până la urmă s-a preluat în OUG 186/2022 acestă abordare. Noi am venit doar cu niște elemente lămuritoare pe anumite zone, față de acest regulament, care are caracter obligatoriu în România”, a explicat expertul în energie.
În același context, Dumitru Chisăliță a ținut să sublinieze că nu este adeptul suprataxării drept soluție a numeroaselor probleme din domeniul energiei din România.
”Sunt de părere că orice supraprofituri care se produc conjunctural trebuie să determine și o parte de reîntoarcere a acestor contribuții către acea societate care a generat supraprofiturile. Din punctul meu de vedere, abordări de genul acesta țin de normalitatea lucrurilor. Dar, în același timp, eu, personal, mai ales în zona energiei, nu sunt adeptul taxelor.
România are o mare problemă energetică în momentul de față și în următorii zeci de ani de acum încolo. Din punctul meu de vedere, cea mai mare problemă este să-și rezolve niște mari discrepanțe între cerere și ofertă care există pe piața din România. Atunci, politicile publice în domeniul energiei, din punctul meu de vedere, nu ar trebui să fie așa cum, din păcate, sunt în România, îndreptate spre taxare, ar trebui să fie îndreptate spre investiții”, consideră specialistul.
„Dacă aș fi fost cu această lege în față, eu nu aș fi luat bani decât în situații excepționale, doar dacă respectivele companii nu ar fi investit 100% din supraprofiturile acestea în zonele de interes pentru România”, a mai spus Dumitru Chisăliță, enumerând dezvoltarea capacităților de producere a energiei electrice și dezvoltarea capacităților de producere a energiei termice.
În plus, în ceea ce privește rafinăriile, România, care a avut prima rafinărie din lume și care are trei rafinării și încă două închise, este în „situația jenantă”, spune specialistul, în care nu produce anumite tipuri de biocombustibil.
„Suntem în situația jenantă în care exportăm uleiuri alimentare uzate și le reimportăm ca biocombustibil la prețuri de zece ori mai mari. Or, ar fi fost o metodă ideală, în momentul în care aveam Regulament, să spunem: «Domnilor, dacă toate supraprofiturile, nu peste 60%, peste 80 – 90%, nu vor fi direcționate în zona de dezvoltare viitoare a României – să spunem biocombustibil pentru rafinare -, o să vă iau acești bani». Dar, primul element nu este să iau bani, ci să asigur că la anul, peste doi ani, peste zece ani vor exista consumatori care să beneficieze de acest supraprofit care este astăzi”, susține Dumitru Chisăliță.
Specialistul a subliniat că experiența a dovedit că acești bani nu se regăsesc în dezvoltare.
Noi supraimpozităm sectorul gazelor naturale din 2013 și toți acei bani s-au evaporat, au dispărut. Nu zic că au fost furați, ci au fost cheltuiți pe diverse elemente non energetice. Or, mă tem să și banii ăștia vor avea aceeași soartă.
Și atunci, dacă aș fi foarte corect, din perspectiva unui cetățean, ar fi: «Domnule, nu mai vreau să supraimpozităm și banii ăștia să ia anumite direcții, ci aș vrea ca eu să beneficiez la anul, peste zece ani. Asta ar fi un element. Dacă noi ne-am fi creat propriile rafinării, propria rețea de colectare a uleiurilor uzate, dacă ne-am fi creat propriul element pe această linie a biocombustibililor, asta înseamnă că începând de la anul sau peste doi ani, când ar fi funcționat, aș fi plătit mai puțin la prețul benzinei. Or, dacă mergem în continuare pe această situație de importator net pe biocombistibil, benzină, vom plăti tot mai mult. Or, acesta ar fi fost un motiv ideal să mă asigur că îmi voi putea reduce în viitor costurile pe un anumit sector”, a mai spus Dumitru Chisăliță.
Dacă în cazul Romgaz, cel de-al doilea mare producător care ar putea fi vizat de taxa de solidaritate, Dumitru Chisăliță a evitat să se pronunțe, până la publicarea datelor finale pe 2022, dacă se încadrează în prevederile OUG 186/2022, specialistul estimează să rafinăriile vor fi cu siguranță puse la plată.
„În cazul Romgaz, este greu de spus, există această posibilitate. Cine cred că se va încadra cu siguranță sunt rafinăriile, cele două rafinării private”, a explicat specialistul.
Faptul că OMV a anunțat că va plăti taxa în Austria ține probabil de mixul de producție din această țară, încadrându-se astfel în prevederile regulamentului, implicit a legislației naționale care l-a preluat.