Continuă lupta dintre fostul președinte Traian Băsescu și Regia Autonomă Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat (RAAPPS), după ce judecătorii Curții de Apel București au admis excepția necompetenței materiale și au declinat competența de soluționare către Judecătoria Sectorului 1. Dosarul a fost deja înregistrat la noua instanță, urmând ca judecata să înceapă în februarie.
Traian Băsescu a fost obligat să părăsească vila de protocol din strada Gogol în care locuia, după ce Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) a menținut decizia instanței de fond și a stabilit, definitiv, că acesta a fost colaborator al Securității.
Nemulțumit, fostul președinte a anunțat că se va adresa Curții Europene a Drepturilor Omului, afirmând că ”documentele folosite sunt de la contrainformații militare și nu de la Securitate”, însă a lansat și acuzații grave conform cărora pierderea vilei de protocol este urmarea unui atac concertat care a pornit chiar din Parlament.
Gândul prezintă, în exclusivitate, argumentele aduse de fostul președinte în fața judecătorilor Curții de Apel București (CAB), acesta solicitând anularea Notificării 2237/28.03.2022 a RAAPPS, care prevedea ca locuința de protocol în care locuia Traian Băsescu să fie eliberată în termen de 60 de zile.
”La data de 23.03.2022, ICCJ s-a pronunțat definitiv în Dosarul nr. 3160/2/2019, în sensul respingerii recursului formulat de dl. Traian Băsescu împotriva Hotărârii nr. 471/20.09.2019, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția Contencios Administrativ și Fiscal, în sensul că a fost admisă acțiunea formulată de Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității și a fost constatată calitatea de colaborator al securității a fostului șef de stat.
Potrivit art. 1 alin. (3) din Legea nr. 406/2001: «Nu beneficiază de prevederile prezentei legi persoana căreia i-a încetat calitatea de şef al statului român ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni pentru care a fost condamnată definitiv sau ca urmare a demiterii din funcţie prin referendum şi nici persoana despre care s-a constatat definitiv că a avut calitatea de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia»”, a transmis RAAPPS pe data de 28 martie 2022.
Persoanele beneficiare de prevederile Legii nr. 406/2001 îşi pierd drepturile acordate de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a constatat definitiv că a avut calitatea de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia și, în consecință, contractul de folosință a locuinței încetează. În aceste condiții, atât titularul cât și membrii familiei acestuia au obligația de a elibera locuinţa în termen de 60 de zile de la încetare”
RAAPPS
Fostul președinte a susținut că s-a transformat într-o ”țintă”, iar Legea 243/2001, adoptată de Parlament, ar fi fost una cu ”dedicație” – sancţionarea sa prin eliminarea din categoria foştilor şefi de stat care beneficiază de drepturile prevăzute în Legea nr. 406/2001 – aducând ca argumente extrase din stenogramele discuțiilor purtate în Camera Deputaților.
”Din stenograma şedinţei Camerei Deputaţilor din 7 septembrie 2021 rezultă că la dezbaterile asupra propunerii legislative a luat cuvântul un singur deputat, acesta făcând următoarea declaraţie în plenul Camerei Deputaţilor: «Ne exprimăm regretul că acest proiect legislativ nu a apărut mai repede în societatea românească și îi urăm la mulţi ani cu executare lui Traian Băsescu».
La votul final asupra propunerii legislative, preşedintele de şedinţă al Camerei Deputaţilor a anunţat rezultatul votului şi s-a adresat unui deputat, după cum urmează: «Pe legea pentru domnul Traian Băsescu e în regulă, domnule (…), nu? Aici e în regulă».
Ansamblul stenogramelor şi discursurilor parlamentare anterior precizate nu poate contura decât următoarea imagine clară: «Legea pentru domnul Băsescu» configurează un mecanism sancţionatoriu menit a înlătura şi elimina dreptul la locuinţa de protocol şi celelalte beneficii prevăzute de Legea nr. 406/2001 pentru subsemnatul (n.red. – Traian Băsescu). În plus, este evident că nu poate reprezenta o simplă coincidenţă aceea a faptului că Legea nr. 243/2022 a fost adoptată şi promulgată la un interval redus de timp după pronunţarea unei hotărâri, în primă instanţă, prin care subsemnatului i-a fost atribuită calitatea de colaborator al Securităţii”, se arată în motivarea instanței de judecată.
Dreptul la locuinţa de protocol, odată stabilit în conformitate cu Legea nr. 406/2001, decurge din calitatea de fost şef al statului român şi reprezintă un angajament al statului, acceptat de beneficiar şi, ca în cazul angajamentelor civile, el nu poate fi modificat unilateral printr-o lege ulterioară care să stabilească condiţii de încetare neavute în vedere la momentul naşterii raportului juridic. O soluţie contrară ar însemna ca legea să se aplice retroactiv asupra unei situaţii consolidate, reprezentând un drept câştigat care se va stinge de o manieră nepermisă, prin încălcarea Constituţiei şi a principiilor reglementate de Codul Civil cu privire la aplicarea legii în timp”
Extras din motivarea instanței
În anul 2022, Traian Băsescu a chemat în judecată RAAPPS, solicitând:
Traian Băsescu a precizat că a îndeplinit funcţia de preşedinte al României în două mandate succesive, în perioada 21 decembrie 2004 – 21 decembrie 2014.
Ulterior încetării mandatului de preşedinte, Traian Băsescu a beneficiat de prevederile Legii nr. 406/2001 privind acordarea unor drepturi persoanelor care au avut calitatea de şef al statului român, ”printre care este prevăzut şi acela privind folosinţa gratuită şi cu titlu viager a unei locuinţe de protocol şi a unui spaţiu pentru organizarea cabinetului de lucru, încadrat cu un post de consilier şi un post de secretar, ambele atribuite cu destinaţia de reşedinţă (art. 2 lit. a) din Legea 406/2001)”, se menționează în motivarea instanței de judecată din care Gândul prezintă extrase, în exclusivitate.
Numai că – în data de 29 mai 2019, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) a înregistrat pe rolul CAB ”o acţiune în constatarea calităţii de colaborator al fostei Securităţi” a lui Traian Băsescu, iar Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat definitiv în data de 23 martie 2022.
În fața judecătorilor CAB, Traian Băsescu a specificat că ”a încheiat cu RAAPPS un contract de folosinţă a unui imobil aflat în proprietatea publică a statului român”, respectiv imobilul din strada Gogol, ”prin acest contract realizându-se individualizarea imobilului de protocol, cu toate că dreptul propriu-zis decurgea ex lege, din prevederile Legii nr. 406/2001”.
Articolul 2 al respectivei legi precizează că persoanele care au avut calitatea de şef al statului român beneficiază pe durata vieţii de următoarele drepturi:
Prin Notificarea nr. 2237/28.03.2022, RAAPPS l-a informat pe Traian Băsescu cu privire la încetarea contractului de folosinţă a locuinţei, iar acesta a susținut că ”dreptul acordat de Legea nr. 406/2001 de a folosi o locuinţă de protocol s-a stins ca urmare a manifestării de voinţă a pârâtei”, respectiv RAAPPS.
Notificarea nr. 2237/28.03.2022 este un act adoptat în regim de putere publică, iar nu un act emis în regim de drept comun. Sunt întrunite şi celelalte condiţii pentru calificarea acesteia ca fiind un act administrativ, respectiv: notificarea este un act unilateral, emis în regim de putere publică (astfel cum am arătat anterior), care produce efecte juridice în sensul în care dă naştere, modifică sau stinge drepturi şi obligaţii (în cauză se stinge dreptul subscrisului de a folosi o locuinţă de protocol). În aceste condiţii, este evident că Notificarea nr. 2237/28.03.2022 este supusă controlului de legalitate exercitat de instanţele judecătoreşti de contencios administrative”
Extras din motivarea instanței de judecată
Traian Băsescu a precizat că notificarea pe care a primit-o de la RAAPPS este ”nemotivată în fapt” și a avut ca rezultat pierderea unui drept pe care îl avea: ”Este necesar ca actul administrativ să dezvolte cu claritate toate motivele care au condus la emiterea sa”.
În același timp, fostul președinte a considerat că RAAPPS nu a explicat modalitatea prin care a ajuns la concluzia că ”persoanele beneficiare de prevederile Legii nr. 406/2001 îşi pierd drepturile acordate de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a constatat că au avut calitatea de lucrător al Securităţii sau colaborator al acesteia şi, în consecinţă, contractul de folosinţă a locuinţei încetează”.
”… acest articol este aplicabil exclusiv în ipoteza existenţei unei condamnări definitive la o pedeapsă privativă de libertate, în condiţiile în care nicio altă prevedere din cuprinsul Legii nr. 406/2001 nu cuprinde o prevedere similară celei anterior citate, aplicabilă în ipoteza constatării calităţii de colaborator al Securităţii, iar Notificarea nr. 2237/28.03.2022 nu oferă explicaţii suplimentare pe acest aspect, rezultă cu evidenţă că aceasta este nemotivată”, se mai arată în motivarea judecătorilor CAB.
În ceea ce privește contractual încheiat între Traian Băsescu și RAAPPS, fostul președinte a precizat că ”nicăieri în cuprinsul contractului de folosinţă a imobilului nu se face nicio menţiune cu privire la o altă modalitate de încetare a contractului”, ceea ce înseamnă că ”acesta îşi produce efectele pe toată durata vieţii beneficiarului”. Există o excepție, iar ea este legată doar de situația ”în care beneficiarul este condamnat la o pedeapsă privativă de libertate, caz în care contractul încetează de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare”.
Contractul este supus dispoziţiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat, în tot ceea ce priveşte încheierea, interpretarea, efectele, executarea şi încetarea sa, chiar în măsura în care o nouă modalitate de încetare a contractului ar fi fost reglementată de lege ulterior încheierii contractului, RAAPPS nici nu ar fi putut să o aplice. Mai afirmă (n.red – Traian Băsescu) că legea nouă nu poate institui o cauză de încetare a unui raport juridic născut sub legea veche. Aplicarea retroactivă este nelegală”
Extras din motivarea instanței
Traian Băsescu a invocat, în fața judecătorilor CAB, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 243/2021, spunând că Notificarea nr. 2237/28.03.2022 a fost emisă în absenţa efectuării testului de necesitate şi de proporţionalitate reglementat de art. 9 din OUG nr. 57/2019 privind Codul administrativ”.
Totodată, fostul șef de stat a menționat că ”nicăieri în cuprinsul notificării atacate, emitentul (RAAPPS) nu arată în concret care sunt interesele implicate, care este impactul notificării asupra acestor interese, care este raţionamentul în considerarea căruia emitentul a apreciat că se impune emiterea actului în detrimentul intereselor vreuneia dintre părţile implicate, care este interesul public identificat şi avut în vedere în procesul de evaluare”.
Pe de altă parte, reprezentanții RAAPPS au formulat o întâmpinare în care au solicitat:
Potrivit reprezentanților RAAPPS, cererea de chemare în judecată formulată de Traian Băsescu are doar ”aparent ca obiect anularea notificărilor nr. 2237/28.03.2022 și nr. 3190/10.05.2022, însă acesta este pur formal”.
”Aceste două înscrisuri nu dau naştere, nu modifică și nu sting drepturi și obligaţii, indiferent de natura lor juridică – civile, administrative. Anularea celor doua înscrisuri nu conduce la redobândirea drepturilor prevăzute de art. 2 din Legea nr. 406/2001, care au încetat prin rămânerea definitivă a Sentinţei din 20 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Asupra fondului cererii, pârâta (n.red. – RAAPPS) arată că cele două înscrisuri au natura juridică a unor acte civile, prin intermediul cărora Regia a informat pe reclamant (n.red. – Traian Băsescu) de apariţia unei situaţii juridice noi care face ca să se stingă drepturile de care acesta, în calitate de fost şef al statului beneficia, în puterea unei legi speciale”, se mai arată în motivarea instanței de judecată.
Judecătorii Curții de Apel București au decis că acest litigiu între fostul președinte Traian Băsescu și RAAPPS este ”de competența instanțelor civile”, urmând a fi aplicate regulile Codului de Procedură Civilă.
”Deşi drepturile care intră în conţinutul raportului juridic născut prin încheierea contractului au caracter patrimonial, astfel că cererea are un obiect evaluabil în bani (…), există o imposibilitate vădită de evaluare a obiectului cererii. Dreptul pretins nu poate fi cuantificat deoarece nu există repere temporale obiective (neputând fi cunoscut momentul soluţionării definitive a prezentei acţiuni în anulare sau durata exactă a contractului, acesta fiind încheiat iniţial cu titlu viager).
Prin urmare, constatând această imposibilitate, Curtea apreciază că valoarea obiectului cererii poate fi reţinută ca fiind 0 la acest moment, astfel că se situează sub valoarea de 200.000 lei; prin urmare, judecătoria este competentă să soluţioneze prezentul litigiu, în condiţiile art. 94 lit. k) din Codul de procedură civilă.
Pentru motivele expuse (…) instanţa va admite excepţia necompetenţei materiale şi va declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti”, s-a mai precizat în motivarea instanței de judecată, din care Gândul a prezentat extrase, în exclusivitate.
Dosarul a ajuns la Judecătoria Sectorului 1, la începutul lunii decebrie 2022, și are primul termen de judecată pe 16 februarie.
CITEȘTE ȘI: