EXCLUSIV | O fetiță mușcată de un câine fără stăpân a primit despăgubiri în instanță. Ce spun judecătorii despre cum trebuie gestionată problema maidanezilor

Motivarea unei decizii a instanței în cazul unei fetițe de 10 ani, mușcată de față, de o mână și de un picior de un câine fără stăpân pe care voia să îl hrănească, arată ce prevede legea despre responsabilul în cazul unui atac al maidanezilor și cum ar trebui gestionată problema animalelor abandonate, pentru a nu se ajunge la tragedii. 

Fetița în vârstă de 10 ani, din Mediaș, județul Sibiu, a fost mușcată de un câine maidanez în 6 iunie 2019, când a vrut să îl hrănească. Pe 21 ianuarie 2023, în București, Ana Oros, care alerga în zona Lacul Morii din Sectorul 6, a fost atacată și omorâtă de câini maidanezi.

• La trei luni după ce fetița a fost mușcată de câine, părinții ei au dat în judecată Primăria Mediaș și pe primar, cerând daune morale de peste 100.000 de euro în total. Dosarul a fost înregistrat în septembrie 2019 la Tribunalul Sibiu, iar prima decizie a venit după aproape doi ani, în septembrie 2021.
• Tribunalul Sibiu a considerat că nu este vina primarului pentru această situație, ci a Unității Administrativ Teritoriale Mediaș, care a fost obligată să plătească daune morale fetiței mușcate de câine și părinților ei. Instanța a explicat și ce prevede legea în cazul răspunderii pentru animalele fără stăpân.
• Daunele morale acordate de Tribunal au fost însă mult sub sumele cerute de părinții fetiței, așa că aceștia au contestat decizia la Curtea de Apel Alba Iulia.
• Judecata în dosarul de la Curtea de Apel Alba Iulia a început în martie 2022 și s-a soluționat după aproape șapte luni. În octombrie 2022, judecătorii au considerat că daunele morale acordate de Tribunal sunt prea mari, așa că a redus la aproape jumătate. Dosarul a ajuns acum la Înalta Curte de Casație și Justiție, care va decide definitiv cine plătește daune și care vor fi sumele cu care familia fetiței va fi despăgubită.

Fetița voia să îi dea câinelui sendvișul când a fost atacată

Fetița de 10 ani plecase singură de la școală, aflată în apropierea locuinței familiei, din Mediaș, iar când a ajuns aproape de casă, a vrut să hrănească un câine maidanez, care se stabilise acolo, cu mâncarea rămasă de la școală. În acel moment, câinele a atacat-o, mușcând-o de faţă, de mâna dreaptă şi de piciorul drept.

Detaliile cutremurătoare apar în motivarea deciziei date, la peste trei ani distanță de incident, de Curtea de Apel Alba Iulia, unde cazul a ajuns după ce a fost atacată sentința de la Tribunalul Sibiu.

Copilul a ţipat, a încercat să se apere şi a urinat, iar mama acesteia, auzind strigătele, a coborât în fugă din locuinţa părţilor, aflată la etajul 4 al blocului, însoţită de fratele minorei. A intervenit şi un vecin (martorul #### – fila 178-179), aflat în bucătăria locuinţei sale, alarmat de strigătele fetiţei, pentru a speria şi îndepărta câinele. Minora a fost găsită în faţa blocului, udă şi speriată, prezentând leziuni sângerânde la nas, mână şi piciorul drept”, au scris judecătorii în motivarea deciziei.

Conform documentului, în acel moment, mama l-a sunat pe tatăl fetei, iar acesta a sunat la numărul de urgenţă 112, chemând echipaje medicale, dar și echipe care să ridice câinele.

„La faţa locului, a sosit un echipaj de salvare, care a transportat minora şi părinții săi la Spitalul Municipal Mediaș, secţia UPU. La spital, s-a intervenit pentru suturarea chirurgicală a plăgii, a fost efectuată profilaxia vaccinării împotriva rabiei şi a fost recomandat controlul medical din 2 în 2 zile până la vindecare.

Conform certificatului medico-legal eliberat la data de 18.06.2019, leziunile produse minorei, ca urmare a mușcăturilor patrupedului în discuție, au necesitat pentru vindecare un număr de aproximativ 20-25 de zile .

În urma sesizării reclamantului, un echipaj de hingheri a ridicat câinele, reclamanții arătând că acest lucru s-a petrecut la aproximativ 2 săptămâni de la incident, iar martorul ###### Adalbert, la câteva zile”, au scris judecătorii în motivare.

Mai mult, instanța a reţinut că reclamanții susțin că, la momentul incidentului, mama fetei era însărcinată în luna a cincea, sarcină pe care a pierdut-o câteva zile mai târziu.

Cine sunt „stăpânii” câinilor lăsați pe stradă

Părinții fetiței au chemat în judecată, în septembrie 2019, administrația locală, respectiv Unitatea Administrativ-Teritorială și pe primarul municipiului Mediaș. Avocații lor au cerut instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâților, în solidar, la plata de daune morale în cuantum de 75.000 de euro, sume actualizate cu dobânda legală la data plății efective, pentru fetița lor mușcată de câini. Totodată, au solicitat să le acorde părinților fetiței daune morale de 30.000 de euro, pentru ”prejudiciul de afecțiune prin lezarea personalității afective”, ca urmare a incidentului din 6 iunie 2019.

După aproape doi ani de judecată, în 13 mai 2021, Tribunalul Sibiu a decis că nu primarul răspunde pentru aceste situații, ci Unitatea Administrativ Teritorială.

Tribunalul Sibiu a explicat în hotărârea dată că, fiind vorba de atacul unui câine fără stăpân, se aplică dispoziţiile art. 1, 2 şi 4 din OUG 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân.

Conform prevederior articolului 1 din OUG 155:

”(1) Consiliile locale, respectiv Consiliul General al Municipiului Bucureşti au obligaţia de a înfiinţa, în funcţie de necesităţi, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, servicii specializate pentru gestionarea câinilor fără stăpân.

(2) Serviciile specializate pentru gestionarea câinilor fără stăpân înfiinţate la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale vor gestiona baza de date organizată la nivelul acestora”.

Potrivit articolului 1 indice 1, expresia „câine fără stăpân” are următoarea semnificaţie: orice câine crescut, adăpostit, ţinut pe domeniul public, în locuri publice sau în spaţiile adiacente acestora, în afara proprietăţii stăpânului sau deţinătorului acestuia, necontrolat, nesupravegheat, liber, abandonat, inclusiv cei identificaţi prin microcipare sau alt mijloc alternativ de identificare, stabilit de către Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor.

Articolul 2 din OUG 155 prevede:

„(1) Consiliile locale, respectiv Consiliul General al Municipiului Bucureşti au obligaţia de a amenaja şi de a suplimenta din fonduri proprii în funcţie de necesităţi, în condiţiile prevăzute în anexa nr. 1, adăposturile publice pentru câinii fără stăpân.

(2) Consiliile locale, respectiv Consiliul General al Municipiului Bucureşti au obligaţia de a încadra în serviciile specializate pentru gestionarea câinilor fără stăpân cel puţin un tehnician veterinar pentru evidenţă şi supraveghere.

(3) Consiliile locale, respectiv Consiliul General al Municipiului Bucureşti au obligaţia de a asigura prin servicii specializate asistenţa medicală veterinară, efectuarea unor acţiuni sanitar-veterinare prevăzute de legislaţia sanitar-veterinară, precum şi identificarea şi înregistrarea câinilor fără stăpân exclusiv cu medicii veterinari de liberă practică, organizaţi în condiţiile legii”.

De asemenea, potrivit articolului 7 alin. (1) din OUG 55/2002, consiliile locale ale unităţilor administrativ-teritoriale sunt considerate proprietari ai câinilor fără stăpân şi ai câinilor care circulă liberi, fără însoţitor, în locuri publice, care nu au fost revendicaţi ori adoptaţi în condiţiile prevederilor legale şi au obligaţia de a captura şi escorta aceşti câini, prin intermediul personalului calificat.

Alineatul (2) al articolului 7 prevede că ”dispoziţiile din Codul civil privind răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale se aplică în mod corespunzător”.

Tribunalul a constatat că, prin toate aceste acte normative, nu se instituie obligaţii în sarcina Primarului unei unităţi administrativ teritoriale, ci Consiliul Local, ca organ deliberativ al unităţii administrativ teritoriale, este considerat de lege proprietar al tuturor câinilor fără stăpân aflaţi pe raza unităţii administrativ-teritoriale”, se arată în motivarea instanței.

Tribunalul Sibiu a obligat astfel, în 2021, Unitatea Administrativ Teritorială Mediaș la plata către reclamanți a echivalentului în lei la cursul BNR din data plății a sumei de 12.000 euro, cu titlu de daune morale pentru prejudiciul produs fetiței, precum şi a echivalentului în lei la cursul BNR din data plății a sumei de 5.000 euro, cu titlu de daune morale pentru prejudiciul produs părinților fetei, sume ce urmau a fi actualizate cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la data plății efective.

Totodată, Unitatea Administrativ Teritorială a fost obligată să le plătească părinților fetiței și 2.000 de lei, cheltuieli parțiale de judecată.

În plus, Unitatea Administrativ Teritorială a fost obligată la plata către stat a sumei de 1.783,45 lei, reprezentând contravaloarea ajutorului public judiciar acordat reclamanților în noiembrie 2019, în limita pretențiilor admise, diferența până la suma de 11.009 lei rămânând în sarcina statului, conform documentelor.

Litigiul nu s-a oprit aici, pentru că Unitatea Administrativ Teritorială Mediaș și părinții fetiței au declarat apel împotriva sentinţei civile pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosar.

Curtea de Apel Alba Iulia a schimbat în parte sentința atacată, numai sub aspectul cuantumului daunelor morale acordate reclamanților, pe care le-a stabilit la 7.000 de euro (echivalentul în lei la cursul BNR din data plăţii) pentru prejudiciul produs fetiței și la 3.000 euro (echivalentul în lei la cursul BNR din data plătii) pentru prejudiciul produs părinților.

Cheltuielile judiciare reprezentând taxa judiciară de timbru de la plata căreia au fost scutiți apelanții reclamanți prin încheierea din 4 mai 2022 au rămas în sarcina statului.

Reclamanții au fost însă obligați să plătească Unității Administrativ Teritoriale Mediaș suma de 3.000 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în apel.

Cum își argumentează instanța decizia

„În cadrul criteriilor orientative de apreciere a daunelor morale identificate inclusiv în doctrină, cele mai relevante au fost considerate a fi: gravitatea prejudiciului nepatrimonial, importanţa valorii lezate, durata în timp a consecinţelor vătămătoare sau perpetuarea acestora, natura suferinţelor şi intensitatea acestora, influenţa asupra vieţii personale, importanţa sau interiorizarea efectelor vătămătoare cu elemente subiective de percepţie, care pot duce la alterarea personalităţii persoanei prejudiciate, aspecte şi corelaţii legate de vârstă, sexul, statutul social al persoanei prejudiciate”, se arată în motivare.

„Despăgubirile reprezentate de daunele morale trebuie să fie rezonabile, aprecierea şi cuantificarea acestora să fie justă şi echitabilă, să corespundă prejudiciului moral real şi efectiv produs victimei şi suferit de aceasta, în aşa fel încât să nu se ajungă la o îmbogăţire fără just temei a celui îndreptăţit să pretindă şi să primească daune morale, dar nici să fie derizorii. Altfel spus, oricât de subiectiv ar fi caracterul prejudiciului moral, practica judiciară şi doctrina admit că repararea acestuia trebuie să ofere victimei o satisfacţie cu caracter compensatoriu, astfel încât dimensiunea reparării să fie dacă nu integrală, pe cât posibil suficientă şi proporţională cu prejudiciul suferit”, susține completul Curții de Apel.

Conform documentului, ”raportând toate aceste considerente teoretice la situaţia dedusă judecăţii, Curtea constată că suma de 12.000 euro acordată cu acest titlu de judecătorul fondului pentru prejudiciul produs minorei (…) este exagerată şi în cuantum ridicat față de practica instanțelor de judecată în materie. Astfel, din actele medicale depuse la dosar, respectiv certificatul medico-legal nr. (…)  fişa UPU, fişa tratament antirabic cu vaccin verorab, scrisoare medicală, fişă de evaluare psihologică, rezultă că leziunile din data de 6 iunie 2019 au necesitat 20-25 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, dacă nu survin complicații.

Contrar susținerilor reclamanților apelanți, din actele de la dosar nu rezultă că minora are nevoie de o nouă intervenție chirurgicală recomandată de medici sau examen psihologic de durată, fiind simple susțineri nesusținute probator, or, una din condițiile cerute pentru a se obține repararea prejudiciului este ca acesta să fie cert. Caracterul cert al prejudiciului presupune că acesta este sigur, atât în privința existenței, cât şi în privința posibilității de evaluare, ceea ce nu este cazul în speță, necesitatea unui noi intervenții chirurgicale nefiind dovedită în speță. Agresiunea câinelui nu s-a soldat cu pierderea vreunui simţ sau organ, nu a pus în pericol viața minorei şi nu există nicio probă că minora este lipsită în prezent de posibilitatea de a duce o viață normală, de a se bucura de copilărie şi de activitățile firești, astfel cum sugerează reclamanții. Dimpotrivă, din fișa de evaluare psihologică depusă la filele 23-24 dosar fond rezultă că minora, la o săptămână după incidentul din data de 06.06.2019, era liniștită, cooperantă, implicată în sarcinile cerute, fără agitație psihomotorie, stabilă emoțional, raţionament social prezent, conform vârstei, manifesta curiozitate şi bună dispoziție”, se arată în motivare.

Ținând cont de prejudiciul psihic şi fizic produs minorei, raportat la actele medicale de la dosar şi la declarațiile martorilor, Curtea apreciază că suma de .7000 euro asigură o justă şi echitabilă reparare a prejudiciului moral suferit, criticile formulate de apelantul pârât sub acest aspect fiind fondate. Nu poate fi acordată suma de 75.000 euro solicitată de reclamanta (…) cu titlul de daune morale, această sumă fiind exagerată şi în cuantum ridicat față de prejudiciul efectiv suferit și de practica instanțelor de judecată în materie.

Aşa cum s-a reţinut anterior, despăgubirile reprezentate de daunele morale trebuie să fie rezonabile, aprecierea şi cuantificarea acestora să fie justă şi echitabilă, să corespundă prejudiciului moral real şi efectiv produs victimei şi suferit de aceasta, în aşa fel încât să nu se ajungă la o îmbogăţire fără just temei a celui îndreptăţit să pretindă şi să primească daune morale, dar nici să fie derizorii. Referitor la suma de 5.000 de euro acordată de prima instanță pentru prejudiciul produs reclamanților (…), Curtea apreciază că și această sumă este în cuantum ridicat față de prejudiciul efectiv suferit, criticile apelantului pârât fiind fondate”, au mai scris judecătorii Curții de Apel Aba Iulia în motivarea deciziei.

„Este adevărat că suferința psihică cauzată reclamanților prin vătămarea fizică şi psihică a fiicei lor minore nu poate fi contestată, aceste aspecte reieșind de altfel și din declarațiile martorilor audiați în fața instanței de fond (f.177-179 dosar fond), însă Curtea apreciază că suma de 3.000 euro asigură o justă şi echitabilă reparare a prejudiciului moral suferit de reclamanți.

Din probele administrate în cauză, nu se poate reține că există o legătură de cauzalitate între pierderea sarcinii reclamantei (…) şi incidentul reclamant (f.184 dosar fond), criticile apelanților reclamanți ce privesc cuantumul prejudiciului fiind nefondate şi sub acest aspect. Şi criticile ce privesc cuantumul cheltuielilor de judecată sunt nefondate, în mod corect ținând cont instanța de fond la acordarea cheltuielilor de judecată de măsura în care acțiunea a fost admisă şi de prevederile art. 453 alin. 2 Cod procedură civilă”, au conchis judecătorii.

Decizia Curții de Apel Alba Iulia nu este definitivă, fiind atacată cu recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție. Dosarul, înregistrat în decembrie la ICCJ, urmează să fie repartizat unui complet de judecată și să se stabilească data începerii judecării.