Cine ar fi crezut că mirosul de transpirație are putea avea un efect benefic asupra psihicului?
Savanții au ajuns la concluzia că mirosul de transpirație al celor din jur ar putea fi folositor în terapia împotriva anxietății.
Mirosul poate stârni amintiri din cele mai puternice. De exemplu, sugarii au un puternic simț al mirosului, cu o preferință pentru mamă și laptele ei matern.
Ca urmare, pierderea capacității de a simți mirosul celorlalți, cu ar fi partenerul de viață și copiii, poate duce la depresie și izolare.
Savanții din Suedia consideră că, nici mai mult, nici mai puțin, mirosul corporal al altor persoane ar putea fi benefic în terapia împotriva anxietății sociale.
Au fost invocate anumite teste efectuate pe voluntari, ale căror rezultate vor fi făcute publice în cadrul unei conferințe medicale care se va desășura săptămâna aceasta la Paris.
S-a folosit în experimente transpirația din zona axilei. Bănuiala lor este că mirosul activează căile cerebrale legate de emoții, oferind un efect de calm, dar este mult prea prematur să spună dacă au dreptate.
Mirosul ar putea comunica starea noastră emoțională, fericită sau neliniștită și chiar să provoace reacții asemănătoare la alte persoane care îl simt.
Voluntarii au donat „sudoarea de la subraț” din momentul în care se uitau la un film horror sau la o comedie.
Apoi, 48 de femei cu anxietate socială au fost de acord să miroasă unele din aceste mostre, alături de o terapie denumită „mindfulness”, în cadrul căreia oamenii sunt încurajați să se concentreze pe aici și acum, în loc să cocheteze cu sentimente și gânduri negative.
Unele dintre doamne au primit mirosuri corporale autentice pentru a le mirosi, în timp ce altele au primit aer curat. Cele care au fost expuse la transpirație au avut rezultate mai bune la terapie.
Cercetătorul principal, Elisa Vigna, de la Institutul Karolinska din Stockholm, a declarat că transpirația produsă în timp ce o persoană era fericită a avut efect similar ca și în cazul unei persoane care a fost speriată de un film.
Este posibil să existe ceva în privința semnalelor de chimioterapie umană din sudoare, care afectează răspunsul la tratament, a precizat aceasta, potrivit BBC.