O informație-bombă poate arunca în aer piața produselor petroliere din România, iar în scenariu apar două companii de forță – KazMunayGas și Lukoil -, embargoul impus Federației Ruse în urma invadării Ucrainei, dar și ”frăția” dintre regimul Putin și regimul președintelui kazah Kassym-Jomart Tokayev.
Gândul a dezvăluit, în exclusivitate, că proprietarii Rompetrol – kazahii de la KazMunayGas – intenționează să cumpere activele Lukoil în România, ceea ce i-ar transforma într-un jucător dominant pe piața autohtonă, putând ajunge chiar în faza în care să dicteze ”prețul pieței”.
Dar o astfel de tranzacție – mai multe informații AICI – ridică numeroase semne de întrebare, petrolul din Rusia fiind sub embargou, din cauza conflictului din Ucraina, iar ”manevrele” prin care regimul lui Vladimir Putin încearcă să obțină sume uriașe de bani pentru a-și susține ”mașinăria de război” sunt ”cosmetizate” pe mai multe paliere.
Deja, kazahii de la KazMunayGas sunt acuzați că au descoperit o ”portiță” prin care pot aduce petrol din Rusia pentru a-l rafina în România, în ciuda embargoului, după ce a luat decizia ”suspectă” de a schimba denumirea țițeiului pe care îl rafinează la Midia.
”În actele comerciale pentru vânzarea ţiţeiului kazah (certificatul de origine a mărfii), care este livrat prin conducta Atyrau – Samara şi încărcat în porturile ruseşti, se va menţiona denumirea de ţiţei „KEBCO” (Kazakh Export Blend Crude Oil). Acest lucru este necesar pentru diferenţierea pe piaţă a ţiţeiului de origine kazahă”, s-a precizat pe site-ul KazMunayGas International.
Pentru încălcarea convențiilor internaționale, România riscă la acest moment sanțiuni uriașe.
La momentul actual, scenariul are câteva puncte de reper esențiale:
”Pionii” trimiși ”la sacrificiu” de Vladimir Putin sunt țări din fostul spațiu sovietic, iar rolul Kazahstan este de-a dreptul uriaș.
Sintagma ”Frăția Rusia-Kazahstan” nu este lipsită de acoperire, iar compania kazahă GazMunayGas poate juca un rol esențial în evitarea embargoului impus de Uniunea Europeană. Preluarea – chiar și ”aparentă” – a companiei Lukoil a reprezentat, în contextul geopolitic și economic actual, o lovitură de proporții și o victorie pentru Rusia lui Putin, în ultimă instanță.
Fost stat-membru al Uniunii Sovietice, Kazahstanul – o țară cu o suprafață mai mare decât Europa de Vest și cu resurse naturale incredibile la capitolul uraniu, petrol, gaze naturale, cărbune, cupru, zinc, mangan, fier, aur – și-a declarat independența pe data de 16 decembrie 1991, fiind ultima dintre Republicile Sovietice care s-a declarat independentă.
Dar ”cordonul ombilical” nu a fost tăiat, iar relațiile cu Federația Rusă au fost și sunt la un nivel excelent, nu numai în ceea ce privește economia, ci și politica dusă în capitala Kazahstanului de președintele Tokayev.
Mai mult, la data de 14.11.1991 a luat ființă Uniunii Statelor Suverane confederativă (USS) – formată din state ex-Sovietice care și-au dorit păstrarea influenței și protecției rusești:
Este adevărat, regimul Tokayev nu a aprobat invazia rusă în Ucraina, preferând să păstreze o verticalitate surprinzătoare pentru mulți analiști. Ziua Armatei Sovietice – 9 mai – a fost anulată, este interzisă propaganda rusă pe teritoriul Kazahstanului, iar unele voci au susținut chiar că această țară ar fi trimis armament Ucrainei.
Dincolo de astfel de manifestări de orgoliu național care i-ar putea crea sau i-au creat unele frustrări lui Putin, kazahii pot juca pe cartea petrolului și, prin KazMunayGas, ar putea constitui o ”cârjă” menită a spijini, totuși, Rusia. Rusia lui Putin are nevoie de sume uriașe de bani pentru a continua războiul din Ucraina, iar petrolul rusesc este modalitatea ideală prin care pot fi obținuți banii.
Și, dacă nu se mai poate ”la vedere”, atunci există ”culisele” afacerilor, acolo unde KazMunay Gas pare pregătită să ”înșface” Lukoil și să rafineze, în continuare, petrolul rusesc.
”Frăția Rusia-Kazahstan” a fost demonstrată, o dată, în plus, în luna ianuarie a anului 2022. În baza acordurilor USS, Kazakhstanul a solicitat și utilizat trupele rusești pentru menținerea puterii actualei conduceri, care a rămas, practic, îndatorată și aservită suplimentar protectoratului rusesc, pentru care susținerea canalelor de încălcare a embargoului și sancțiunilor UE are maximă importanță.
Atunci, în Kazahstanul condus de președintele Kassym-Jomart Tokayev au avut loc revolte masive, fiind declarată starea de urgență. Aceste revolte și proteste sociale ar fi putut duce chiar la schimbarea regimului pro-rus din Kazahstan, dar Rusia a trimis trupe și tehnică militară care au păstrat la putere regimul Tokayev, generând sute de morți și răniți.
Ulterior, trupele rusești au fost retrase, ulterior,și trimise pentru invadarea Ucrainei. Interesant este că revoltele din Kazahstan au fost generate, în mare parte, potrivit analiștilor, chiar de scumpirile nejustificate ale produselor petroliere de pe piață internă.
Pe măsură ce protestele au escaladat, președintele Tokayev a făcut apel la Organizația Tratatului de Securitate Colectivă (CSTO), condusă de Rusia, pentru sprijin. Organizația include Rusia, Kazahstan, Belarus, Tadjikistan și Armenia, iar Moscova, firește, este cea care are ultimul cuvânt în orice decizie.
Astfel, circa 2.500 de soldați au ajuns în Kazahstan. CSTO a transmis, la momentul respectiv, că trupele au doar rolul de a menține pacea și de a apăra instituțiile de stat și cele militare.
La rândul său, președintele Kassym-Jomart Tokayev a declarat că manifestațiile au fost organizate de ”teroriştii” pregătiţi în străinătate și, în plină criză națională, a anunțat că operaţiunile vor continua până când ”militanţii vor fi complet eliminaţi”.
”Țara era în pericol de a ceda teroriștilor controlul asupra celui mai mare oraș al său, Almaty. Dacă am fi pierdut Almaty, atunci am fi putut pierde întreaga țară. Riscul a fost deosebit de mare, având în vedere că Comitetul de Securitate Națională al Kazahstanului, o agenție cheie împotriva terorismului, nu a reușit să identifice în timp util o amenințare critică la adresa securității naționale”, a declarat președintele Kazahstanului pe data de 11 ianuarie 2022.
Dacă, pe de o parte, regimul președintelui Tokayev dorește să demonstreze că nu joacă ”dublu” și nu ridică Rusiei mingi la fileu, la sfârșitul lunii februarie a apărut și informația potrivit căruia există tatonări Kazahstan-Rusia pentru ca gazul rusesc să poată ajunge, pe noi ”căi de tranzit”, în… China.
Astfel, exporturile de gaz din Rusia ar găsi o altă cale de a crește considerabil, ceea ce se traduce automat prin sume uriașe de bani pentru ”mașina de război” a Moscovei.
“Kazahstanul a propus (companiei ruse) Gazprom să analizeze noi căi de tranzit pentru gazul rusesc spre China, ţinând cont de aprovizionarea cu gaz a pieţei interne”, a declarat pentru AFP un purtător al companiei kazahe Qazaqgaz.
Rusia și-a consolidat relaţiile energetice cu Kazahstanul şi Uzbekistanul, cele două puteri economice din Asia Centrală semnând ”foi de parcurs” cu Gazprom. În urma unor astfel de acorduri, gigantul Gazprom poate utiliza infrastructuri care au fost construite chiar în perioada URSS.
Având în vedere războiul din Ucraina, aplicarea embargoului UE asupra produselor petroliere rusești pune România într-o situație foarte complicată, care trebuie gestionată astfel încât dependența de țările aflate sub influența Rusiei să fie minimizată, iar Kazahstan face parte din categoria țărilor cu risc, aflate sub tutela Rusiei.
Potrivit surselor Gândul, compania kazahă KayMunaz Gas ”încearcă să aplice strategiile specifice zonei ex-sovietice și în România, încă de la preluarea Rompetrol, în anul 2007, prin politici comerciale și fiscale care nu sunt conforme cu legislația UE, fapte investigate și de anchetele DIICOT”.
În episodul următor al acestui serial care analizează un scenariu terifiant în urma căruia România ar putea avea de suferit pentru încălcarea legislației UE în ceea ce privește embargoul impus Rusiei, Gândul va prezenta și ”metodele” prin care compania KazMunayGas încearcă, de mai mult timp, să scape de problemele penale cu care se confruntă, dar și de plata datoriilor/prejudiciilor cauzate României.
Citește și:
Cine a sabotat gazoductul Nord Stream? 4 TEORII și semne de întrebare fără răspuns