Dezordinea din viața celor ordonați

Urmărim, vrem nu vrem, de ceva vreme, ce se întâmplă în Curtea Regală a Marii Britanii. Cine se mai ceartă cu cine, care sunt ultimele dezvăluiri făcute de fiul cel mic, ce mai zice nora – actriță americană venită să-și joace rolul vieții, din dragoste, pentru dragoste, cu dragoste. E dulceață multă în gesturile ei, parcă prea multă. E hărmălaie mare în Palate, urmează încoronarea lui Charles, unii își amintesc, cu această ocazie, de regretata Diana, de suferințele ei, îi plâng drama de a fi fost lipsită de respect și de dragoste în propria casă, îi înțeleg derapajele, motivându-le în fel și chip. Apoi, moartea…

Moartea șterge orice defect. Moartea ne face să redevenim curați. Ca la-nceputul vieții, la reînceputul vieții. Alții, privind povestea din unghiuri diametral opuse, se gândesc la drama bărbatului, la greutatea de a trăi, de la începutul vieții, într-o familie cu multe așteptări, într-un culcuș înghețat de semnul monarhiei.

Încep să analizeze, mai mult la cald, decât la rece, iubirea greu de îndeplinit dintre el și actuala soție, piedicile puse de vremuri, de bunici, de părinți, de norme, de destin. Vin la rând cei mai tineri, următorii regi. Bârfe minuscule, divorțuri inventate, amantlâcuri, copii care, mici fiind, nu respectă protocolul regal și scot limba când văd un aparat de fotografiat. Curg șiruri de cerneală, curg bârfe nesfârșite. În viața lor, a acelora care ar trebui să-i învețe pe ceilalți ce e ordinea, e oricum numai ordine, nu.

În viața ordonaților din România nu e mai multă pace. Deși mizele sunt mult mai mici și nivelul comentariilor scade și el, până sub preș, mult sub preș…

Președintele țării pleacă în vizite de stat în destinații în care, întâmplător, are timp să facă și multă plajă, dă niște declarații în cuvinte scurte, ușor de înțeles (chiar și când nu e nimic inteligibil în ce spune), mai ridică din sprânceană, din dispreț pentru educația precară a jurnaliștilor care mai au curaj să întrebe, să ceară și punctul de pe i, mai întoarce spatele și trântește pardesiul, timpul trece, mandatul merge înainte.

Primul ministru nici nu știi exact dacă mai e în funcție sau nu, mereu apar întrebări pentru dumnealui, niciodată nu se aud la volum mare răspunsurile, opoziția se ocupă cu multe (nu știu exact cu ce, dar așa i-ar fi trecut în fișa postului), numai cu opoziție – nu. Mai pică în arest câte un nume celebru, cu probleme minore, cum ne spun bancurile de pe rețele de socializare, ne mai distrag atenția de pe scena politică spre scena cătușelor. Zang, zang, cătușe multe, țară mare, posibilități de supraviețuire tot mai mici.

În școli nu se mai învață destulă limbă română, matematica parcă se face doar de la 1 la 2, cât să numărăm nu salarii, nu pensii, nu alocații, ci pașii bebelușilor prin casele friguroase prin care, întâmplător, în funcție de norocul fiecăruia, trăim sau murim.

Dezordine mare prin viața celor ordonați! Așteptăm ceremonia de încoronare din Marea Britanie, așteptăm, cu teamă, vești despre Ucraina și Rusia și plecăm capul, trecând prin fața vreunei instituții de la București. Să nu-i deranjăm, că-s ocupați.

Citește și:

”Învierea nu e pentru noi”

Paște pe datorie

Pomelnicul din WhatsApp

Fănuș Neagu și Romulus Vulpescu

La mila norilor

Când ”acasă” nu-i acasă