EXCLUSIV | ”Doar Rusia mai caută dominanță și este în apropierea României”. Cum vede un analist geopolitic transformarea alianțelor strategice globale

Invazia Rusiei în Ucraina, ajunsă în ziua 443, a însemnat și pentru România o schimbare de paradigmă și de mentalitate, ținând cont de faptul că se află în prima linie atât a războiului economic, cât și a celui militar. Analistul geopolitic Antonia Colibășanu susține, într-un interviu pentru Gândul, că România are nevoie, mai mult ca niciodată, să își întărească forțele pe două paliere importante, „prin construcția de infrastructură critică și creșterea capacităților de investiții la nivel național, dar și prin suportul informațional și educațional”. Expertul în geopolitică susține însă că dezinformarea rămâne marele pericol al lumii de astăzi.

Antonia Colibășanu consideră că mediul de afaceri și sectorul public trebuie să învețe să se coordoneze mai bine pentru a beneficia de oportunitățile oferite de conjunctura geopolitică actuală.

Din perspectivă economică, România se află într-o conjunctură favorabilă, aceea de stat de frontieră care atrage investiții, dar și în una complicată în același timp, întrucât Marea Neagră continuă să fie zonă de război, spune expertul în geopolitică.

Pe de altă parte, din perspectivă socio-politică, România intră în logica electorală, fiind posibil ca dezinformarea, sub multe aspecte, să se intensifice, susține Antonia Colibășanu.

Analistul subliniază că, în mijlocul acestor transformări și resetări la nivel mondial, „cea mai agresivă putere” care își dorește o schimbare strategică la nivel global, și deci și în plan regional, este Rusia. În acest context, România, pe frontiera de est a Europei, își înțelege menirea de ”apărător în fața unei Rusii agresive.”

„Doar Marea Neagră este zonă de război, militar și economic”

Reporter: Ce s-a schimbat, la mai bine de un an de când Rusia a atacat Ucraina, în geopolitica ecuației de pe scena marilor puteri și nu numai? Avem motive de îngrijorare sau mai găsim și câte un semn de optimism?

Antonia Colibășanu: Cel mai important aspect este faptul că Rusia a început un război economic mondial atunci când a invadat Ucraina și a blocat accesul acesteia la Marea Neagră. De asemenea, în timp ce războiul economic se desfășoară la nivel global, doar Marea Neagră este zonă de război, atât din punct de vedere militar, cât și economic, ceea ce ne implică direct, având în vedere poziția geografică a României.

Pentru noi, acest lucru înseamnă o schimbare de paradigmă, de mentalitate, având în vedere faptul că suntem în prima linie atât a războiului economic, cât și a războiului militar și deci avem nevoie să ne ranforsăm forțele pe cele două paliere, prin construcția de infrastructură critică și creșterea capacităților de investiții la nivel național, dar și prin suportul informațional, educațional necesar pentru a putea susține dezvoltarea socială concomitent cu creșterea acestui necesar de investiții.

„UE a dat dovadă că poate decide coordonat sancțiunile împotriva Rusiei”

Care este modul în care Uniunea Europeană își clădește puterea geopolitică în momentul de față?

Mai întâi, să ne amintim că ideea ca UE să devină „o putere geopolitică” este un obiectiv politic. Spun asta pentru că, din punct de vedere geopolitic, UE este o putere, era dinainte să-și propună acest lucru. Ca atare, problema Uniunii Europene este una de percepție – mai precis, leadership-ul politic UE consideră că nu este percepută de marele public ca putere politică, economică și militară comparabilă cu marile puteri ale lumii.

Ca atare, dacă întrebarea este dacă percepția asupra UE s-a modificat, având în vedere răspunsul Bruxelles-ului la invazia Rusiei în Ucraina, atunci cred că da.

UE a dat dovadă că poate decide coordonat în ceea ce privește sancțiunile împotriva Rusiei. Chiar dacă au fost divergențe care au încetinit procesul decizional și care au produs excepții, UE a rămas un front comun. Sigur, războiul nu s-a terminat și așa cum nu au lipsit provocările până acum, cu siguranță nu vor lipsi nici de acum încolo.

Provocările geoeconomice sunt legate de modul în care se transformă alianțele strategice la nivel global

Care sunt, din perspectiva analistului geopolitic Antonia Colibășanu, provocările geoeconomice ale lui 2023? Este România pregătită să le facă față? Ce lecții sunt de învățat și aplicat?

Regionalizarea comerțului și investițiile mondiale vin la pachet cu incertitudine și cu o reconfigurare a lanțurilor de aprovizionare globală.

Cred că România este într-o zonă a oportunităților în momentul de față. În primul rând, fiind un stat de frontieră, va trebui să-și dezvolte infrastructura socio-economică, în ideea creșterii rezilienței. În al doilea rând, poate deveni platformă pentru proiectele de investiție care privesc reconstrucția Ucrainei, având în vedere poziția geografică favorabilă.

Ambele oportunități privesc atât dezvoltări pe termen scurt, cât și pe termen lung, ca atare, cred că mediul de afaceri și sectorul public din România trebuie să învețe să se coordoneze mai bine, pentru a beneficia de oportunitățile oferite de conjunctura geopolitică actuală.

„Intrăm în logică electorală, este posibil ca dezinformarea să se intensifice”

Cum se vede astăzi România – după o pandemie, un război, o resetare a valorilor peste tot în lume, alte “zaruri” ale puterii –  din perspectiva geopoliticii?

Cred că România este într-o situație bună. Analiza geopolitică lucrează cu trei dimensiuni suprapuse societății: politică, economie și dimensiunea militară, de apărare.

Din perspectivă socio-politică, intrăm în logica electorală, având în același timp presiunea valurilor de dezinformare care privesc toate cele trei dimensiuni, dar care au efect în special în zona politică, deci este posibil ca dezinformarea (prin campanii mass-media, social media și nu numai) să se intensifice.

Din perspectivă economică, ne aflăm într-o conjunctură favorabilă – aceea de stat de frontieră care atrage investiții, dar și complicată, întrucât Marea Neagră continuă să fie zonă de război. Deci, este nevoie de coordonare și gândire strategică vizavi de crearea capabilităților de infrastructură și afaceri aferente poziției geografice.

Din perspectivă militară, creștem capabilitățile de apărare în același timp în care susținem dezvoltarea coordonării cu partenerii strategici regionali și cu Statele Unite ale Americii. Ca atare, vorbim de o întărire a capacității de apărare, care este (și trebuie să fie) duplicată de explicația războiului de la graniță, a caracteristicii hibride pe care acesta îl are și a efectelor pe care le poate produce asupra celorlalte dimensiuni geopolitice.

„Moscova își susține interesul de a influența, de a dilua rezistența, coeziunea societății românești”

Mi-a plăcut foarte mult o descriere din cartea dumneavoastră “Geopolitică și geoeconomie contemporană”: ”Geopolitica este o cheie de înțelegere a relațiilor internaționale. Pentru a descifra evenimentele actuale – fie că este vorba de conflicte, instabilitate politică, economică sau efectele unei pandemii – este de ajuns să aruncăm o privire asupra hărții. Alături de formele de relief, trebuie conștientizate straturile și substraturile societății, care alcătuiesc și prin care se modifică harta lumii, prin viteza evenimentelor”. Ce spune harta zilelor noastre?  De unde vine agresiunea?

Mulțumesc pentru acest citat. România, pe frontiera de est a Europei, își înțelege astăzi menirea de apărător în fața unei Rusii agresive. Societatea românească, tocmai pentru că se află în această zonă geografică, este, de asemenea, atacată, prin campanii de dezinformare care țintesc abilitățile cognitive, de discernământ, de înțelegere ale indivizilor. Având în vedere tensiunile din prezent, cred că sursa pericolelor sunt sursele de dezinformare, tocmai pentru că țintesc în capacitatea individului de a gândi pentru sine.

Cea mai agresivă putere, care își dorește o schimbare strategică la nivel global și deci și în plan regional, este Rusia. Ca sursă a dezinformărilor, creează temeri artificiale și susține pervertirea socială românească într-un aliat, chiar și indirect. Atacurile au încărcătură emoțională, fac apel la lianți culturali, la probleme socio-economice cu valență personală, țintind destabilizarea socio-politică a statului.

Odată realizat acest obiectiv, strategia națională și politicile care o susțin devin vulnerabile. Nu este o noutate, însă de la începutul războiului din Ucraina, există o intensificare a campaniilor de dezinformare în acest sens. Sigur, ele acompaniază și alte tipuri de atac, din zona economică și tehnologică. Prin aceste operațiuni, Moscova își susține, până la urmă, interesul de a influența, de a dilua rezistența, coeziunea societății românești în ceea ce o privește.

„Poziția geografică ne avantajează, România are potențial să-și crească puterea”

Reușește România să iasă din logica zonei-tampon și să intre în zona de politică mare, la masa deciziilor?

România nu este în logica zonei tampon. România nu este un stat format prin dezintegrarea URSS sau a altei puteri regionale. România este stat independent din 1877, ieșind de sub dominația otomană prin luptă, Apoi, în 1918, și-a reîntregit teritoriul și a recuperat Transilvania de la Imperiul Austro-Ungar tot prin luptă.

Astfel, România s-a aflat sub influența puterilor regionale, însă nu a fost dominată (și folosită) în logica în care sunt folosite statele tampon. Poziția geografică ne avantajează în sensul în care avem potențialul să ne creștem puterea și, prin acest lucru, dezvoltarea socio-economică.

Contextul istoric nu ne-a avantajat neapărat, în războaiele secolului XX, puterile europene au fost prea aproape și au căutat dominanță din cauza proximității geografice. Cred că lucrurile s-au schimbat acum. Doar una dintre forțele beligerante astăzi caută dominanță și se află în proximitatea României: Rusia.

Statele Unite nu sunt în apropierea geografică a zonei Mării Negre, caută să se retragă din teatrele militare ale lumii, tocmai pentru că își diluează strategia de dominanță.

Europa, înțeleasă ca Uniunea Europeană, a treia mare putere globală, ne cuprinde. Fiind parte integrantă, știm bine că nu căutăm dominanță și nici nu suntem, la nivelul UE, o forță politică și militară beligerantă.

„Problemele și maniera în care alegem să le rezolvăm definesc valorile europene”

Se vorbește foarte mult în ultima perioadă despre alinierea la valorile europene. Cât de mult contează în ecuația acestor valori factorul educație și cum arată țara noastră la acest capitol?

Încep prin a enunța un truism: educația nu se face doar în școală. Sistemul educațional național este mai complex decât ceea ce predau profesorii la ore, decât programa școlară sau aște elemente mai mult sau mai puțin administrative. Valorile țin de moralitatea, de aspirațiile pe care fiecare dintre noi le avem însuflețite de acasă, din comunitatea în care facem parte, cu care creștem și ne dezvoltăm în fiecare zi. Ca atare, „alinierea la valorile europene” este un proces prin care indivizii privesc problemele pe care le au, la nivel personal, ca parte a Europei din care fac parte.

Aceste probleme și maniera în care alegem fiecare dintre noi să le rezolvăm definesc valorile europene. Dacă prin actele sociale, adică prin existența și activitatea individului în comunitate, susținem libertatea de acțiune, de exprimare, diversitatea culturală, atunci acele valori vor continua să fie legate de sistemul democratic și valorile aferente acestuia.

Cu cât ne îndepărtăm de un comportament care să susțină acest lucru, cu atât valorile europene se schimbă. Nu în rău sau în bine, pentru că nu trăim într-o lume în alb și negru, ci, prin schimbare, apar nuanțe noi în înțelegerea apartenențelor noastre, inclusiv definiția personală a moralității, a bunei educații.

Astfel că țara noastră arată la fel ca și alte țări europene: în fiecare zi, prin ceea ce facem, ca cetățeni ai Europei, la fel ca alți cetățeni europeni, modificăm nuanțele prin care definim „valorile europene”, nu noi ne aliniem la ele, ci ele sunt definite de noi, în funcție de noi și credințele noastre, personalitatea noastră.

„Cheia rezolvării problemelor demografice este în economie”

Ce părere aveți despre demografia română, despre capacitatea acestui popor de a clădi? Suntem pe drumul cel bun sau nu?

Sunt optimistă de felul meu. Fiind parte din poporul român, cred că avem capacitatea să clădim, cu siguranță. Având în vedere istoria, avem argumente care să susțină reziliența culturii, capacității creative românești.

Acum, România are probleme similare cu cele ale statelor europene – îmbătrânirea populației, cu repercusiuni asupra resursei umane -, ulterioare fenomenului „brain-drain” din anii 2000. Rezolvarea problemelor demografice este complexă, dar cheia este, după mine, în economie. În condițiile în care structura economică oferă o perspectivă optimistă tinerilor, aceasta oferă și fundament pentru creșterea demografică.

Sigur, structura nu se clădește pe termen scurt, însă eu cred că există, chiar și în acest context tulburat – și poate chiar pentru că există oportunități de construcție economică -, o perspectivă optimistă.

CITEȘTE ȘI:

EXCLUSIV | Un an de război în Ucraina. Teroare, cruzime și disperare în 365 de zile care au resetat lumea. Fost comandant NATO: ”Este exclusă o negociere de pace, au scopuri antagonice”

EXCLUSIV | Analistul geopolitic Antonia Colibășanu: „Situațiile de criză vor spune cum va evolua puterea economică a Uniunii. Următoarea iarnă va testa reziliența economică a UE”

LIVE | Ziua 442 de război: Ucraina anunță că i-a ÎNDEPĂRTAT pe ruși din Bahmut, Kremlinul recunoaște că situația este „foarte dificilă”