Ce să nu-i spui niciodată COPILULUI tău. Cele mai „nocive” 20 de replici

Relația părinte-copil este influențată de barierele mentale, transmise din generație în generație, care rămân puternice, chiar și în zilele noastre.

Autoritatea părintelui în fața copilului poate căpăta aspecte negative. Copilul este văzut drept un subordonat, care primește comenzi de la părinții săi, pe care trebuie să le execute, scrie tikaboo.ro.

Altfel, va fi pedepsit. Mai mult, copilul devine principalul „vinovat” pentru suferința părintelui, în anumite situații.

Iată cele mai des întâlnite 20 de replici care îl afectează pe copilul tău

1. Eu te-am făcut, eu te omor

2. Eu sunt adultul, tu să mă asculți pe mine

3. Unde dau eu, crește

4. Nu știu ce-o să fie de capul tău

5. Nu ești în stare de nimic bun

6. Lasă plânsul sau îți dau eu motiv de plâns

7. Dispari din fața mea/ Dispari să nu te văd în ochi

8. Tu n-ai habar câte sacrificii am făcut eu pentru tine

9. Taci, că râde lumea/ Taci, că mă faci de râs

10. Dacă nu te miști mai repede, te las aici și plec

11. Dacă nu încetezi acum, te dau la țigani

12. Îmi fac numai nervi cu tine

13. Din cauza ta am să mă îmbolnăvesc

14. O să mă ai pe conștiință

15. Îți dau una de o să mă ții minte

16. Îți rup urechile

17. Să-ți fie rușine pentru tot ce ai făcut

18. Lasă că nu mai vezi tu…

19. Moș Crăciun nu vine la copiii obraznici

20. L-ai văzut pe X? De ce nu poți fi și tu ca el?

Copilul tău va fi afectat de aceste replici tăioase

Copilul începe să creadă că este o sursă de probleme, care îngreunează viața părinților săi și pentru asta merită să fie pedepsit.

Dacă un copil este speriat, amenințat, intimidat, lovit, terorizat psihic, devalorizat, ridiculizat, etichetat negativ, comparat cu alții sau se țipă la el, acesta va construi un comportament bazat pe teamă și va avea o stimă de sine foarte scăzută.

Va încerca mereu să își mulțumească părintele, deși nu îi va folosi la nimic, deoarece nu va reuși să se exprime liber, așa cum și-ar dori. Viața copilului este opera părinților, spun psihologii.

La polul opus, copilul are nevoie de cuvinte de încurajare și recunoștință. Astfel, el va reuși să:

– Să capete sentimentul că este în siguranță
– Să știe că nu e responsabil pentru suferințele părinților
– Să primească dragoste necondiționat din partea lor
– Să conteze ce vrea
– Să fie ascultat și încurajat
– Să fie curios și să fie lăsat să exploreze, în condiții de siguranță
– Să i se aducă în evidență lucrurile bune, să i se cultive o gândire pozitivă
– Să existe empatie
– Să lucreze cu părinții pentru a rezolva punctele slabe
– Să își considere părinții cei mai buni prieteni