EXCLUSIV | Românii care susțin decizia CEDO. Mihaela este căsătorită cu Sue în UK: „Aștept cu sufletul la gură să port pe pașaport numele soției mele”

Mihaela a spus „Da” când Sue a cerut-o în căsătorie, iar cununia civilă a fost oficiată în urmă cu patru ani, la casa de căsătorii din Manchester, Regatul Unit al Marii Britanii. Din acel moment, Mihaela are două nume: Atkinson, în datele legale, la contul bancar și pe contractul de închiriere al casei din Marea Britanie, și Vlad, în buletin, pașaport și pe toate actele oficiale pe teritoriul României.

„Aștept cu sufletul la gură să port pe pașaport numele soției mele”, a spus, pentru Gândul, românca stabilită în Marea Britanie, la scurt timp după ce prin decizia istorică a Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) s-a constatat că România încalcă articolul 8 din Convenție, privind dreptul la respectarea vieții private și de familie, în cazul cuplurilor formate din persoane de același sex.

Mihaela, stabilită cu soția sa, Sue, în Regatul Unit (UK) , a vrut să își facă povestea cunoscută, pentru a arăta ce înseamnă să fii parte a comunității LBGT din România, la fel cum au făcut-o la Gândul alte două familii asumate public formate din persoane de același sex, Florin și Victor, din București, invitați la GÂNDUL EXCLUSIV, și Cristina și Mihaela, din Timișoara, după decizia CEDO din 23 mai.

Judecătorii CEDO au decis atunci, în primă instanță, să admită plângerea Asociației ACCEPT împotriva statului român, susținută de avocata Iustina Ionescu, prin care autoritățile române sunt acuzate de încălcarea dreptului la respectarea vieții private și de familie în dosarul „Buhuceanu și alții vs. România”, constatând că România încalcă articolul 8 din Convenția privind drepturile omului.

Decizia istorică a CEDO obligă statul român, atunci când devine definitivă, să recunoască și să protejeze familiile formate din persoane de același sex. Autoritățile de la București au dreptul să atace această decizie la Marea Cameră a CEDO, în termen de trei luni. Rămâne de văzut dacă România va face acest demers, dat fiind că Marea Cameră a CEDO a hotărât, în ianuarie, în cauza „Fedotova și alții împotriva Federației Ruse”, că familiile formate din persoane de același sex trebuie recunoscute legal și protejate de toate statele din Consiliul Europei, implicit și de România.

Ce înseamnă să fii o familie gay în România

„Sunt o lesbiană din București, în vârstă de 52 de ani, căsătorită în Anglia, de patru ani. Aștept cu sufletul la gură să port pe pașaport numele soției mele, Sue, și în buletin”, a spus Mihaela, într-un mesaj trimis pentru Gândul, după ce a citit povestea Cristinei și a Mihaelei din Timișoara.

La fel ca ele, Mihaela și Sue sunt o familie cu acte de stare civilă emise în afara țării și nerecunoscute aici. Spre deosebire de ele, însă, care s-au căsătorit în Islanda, dar s-au întors în România, Mihaela a decis să își urmeze soția în țara ei natală. Pentru că Mihaela și Sue, conform legilor în vigoare în prezent, nu pot sta împreună în România mai mult de 90 de zile – termen după care un cetățean din afara Uniunii Europene trebuie să părăsească teritoriul României.

Soția are doar drept de vizită în România, precum o turistă, dacă vrem să stăm mai mult, nu se poate. Dacă eu ar trebui să vin în țară, pentru că mama mea e la pat, nu aș putea veni cu soția”, spune Mihaela.

Povestea lor de dragoste a început acum aproximativ cinci ani, în ianuarie 2018, după ce, cu câteva luni în urmă, Sue venise cu un contract de muncă în București. Între timp, actul de reședință a expirat, iar Regatul Unit al Marii Britanii a ieșit din Uniunea Europeană.

S-au căsătorit aproape un an și jumătate mai târziu, în casa de căsătorii din metropola Manchester, pe 27 aprilie 2019, cu câteva zile înainte ca Mihaela să împlinească 48 de ani, pe 3 mai.

„Așteptăm și noi să fie recunoscută și familia noastră în București, în România”, spune Mihaela.

Pentru Mihaela, nu este un simplu moft și își pune sufletul pe tavă atunci când explică de ce este marea sa dorință.

„Soția mea, Sue, a venit în București, România, cu contract de english native teacher (profesor nativ de limbă engleză – n.r.) pe o perioadă de trei ani, din octombrie 2017. Era o femeie la 55 de ani care și-a dorit o experiență de viață în altă țară decât cea natală”, povestește Mihaela.

S-au întâlnit într-un context aparte, în ianuarie 2018, când mai multe cunoștințe au insistat să iasă la o bere în primul bar gay deținut de un gay în București, deschis în decembrie 2017.

„Nu sunt genul care agață, dar cum nu mai fusesem de mult prin baruri – eu locuind la cea vreme în Corbeanca și, fiind petsitter, eram de obicei ocupată până la sfârșitul lunii ianuarie -, am observat-o într-un colț al barului, mi-a plăcut atitudinea ei și, când a ieșit la țigară, am ieșit și eu după ea și am intrat în vorba cu ea. Am făcut schimb de ID-uri pe Facebook și de aici a început marea noastră aventură. La data de 27 aprilie 2018, m-a cerut de logodnică, în aceeași locație unde ne-am cunoscut”, a povestit Mihaela.

Cererea în căsătorie, prima din acel bar, a fost filmată atunci și publicată pe contul de YouTube:

Asumarea identității sexuale, implicit anunțul despre căsătoria cu Sue, i-a adus Mihaelei o serie de neplăceri, care nu li se întâmplă oamenilor „normali”.

„Sunt freelancer, liber profesionistă în serviciile de petcare (îngrijirea animalelor de companie – n.r.), cazare canină și, de-a lungul anilor, am pierdut atât cliente, cât și bani când au aflat că sunt lesbiană și căsătorită, eu făcând public pe Facebook momentul oficierii căsătoriei noastre din 27 aprilie 2019”, spune Mihaela.

Spre deosebire de noile familii „tradiționale”, statul nu le-a acordat niciun drept.

„Din cauză că suntem lesbiene, soția nu a putut să își ia cele cinci zile libere pentru oficierea căsătoriei, cum au parte cuplurile heterosexuale, a trebui să ne aranjăm data căsătoriei în funcție de zilele de vacanță școlară, în cazul nostru cele legate de vacanță dinainte de Paște”, povestește Mihaela.

Nici când a vrut să își schimbe numele în buletin, în martie 2020, Mihaela nu a putut, astfel că pe teritoriul României are numele precedent, Vlad, care este și în pașaport. Dar nu aceasta consideră că a fost cea mai grea experiență de soție nerecunoscută de stat.

„Eu, la momentul căsătoriei aveam 48 de ani, iar când am fost internată în spital pentru o urâtă infecție urinară, fiind la menopauză, câteva asistente nu i-au dat voie să mă viziteze pentru că nu este membru de familie”, povestește ea.

Dacă se întâmplă ceva cu mine, casa mea din Corbeanca, conform legilor internaționale ale familiei LGBT, nu ajunge la soția mea, ci la mama mea, cu care nu sunt în relații decente”, spune Mihaela.

La fel, dacă soția ei de 60 de ani pățește ceva în timpul unei vizite în România, Mihaela nu poate lua o decizie în camera de garda în numele ei, conform legilor actuale.

Sper din tot sufletul să apară legi ale familiei și legislație pentru cuplurile și familiile LGBT, copiii născuți pe teritoriul României din familiile lesbiene sau gay, respectiv acoperire și recunoaștere a fiecărei căsătorii LGBT, indiferent când a fost făcută sau unde a fost făcută și cu posibilitate de schimbare a numelui de căsătoriei în baza certificatului de căsătorie, în actele de identitate, cât și pașaport”, a conchis Mihaela.

Ce a decis CCR în cazul Coman și Hamilton

Mihaela și soția ei, Sue, nu se numără printre cele 21 de cupluri care au semnat plângerea care a ajuns la CEDO în 2018, pentru că sunt deja un cuplu căsătorit, dar susțin demersul care, dacă decizia din primă cameră devine definitivă, ar duce la recunoașterea familiei lor, devenită oficială în Marea Britanie. Povestea lor seamănă cu celebrul caz Coman și Hamilton, care a ajuns la Curtea Constituțională a României.

Decizia CEDO cântărește mai mult în ceea ce privește impunerea unui demers legislativ, spre deosebire de decizia Curții Constituționale a României (CCR) din 2018, în cazul Coman și Hamilton, care, deși se referă la același drept al cuplurilor de același sex, nu poate duce la obligarea aleșilor să adopte un act normativ.

În urmă cu cinci ani, judecătorii constituționali au dezbătut excepția de neconstituționalitate invocată de Relu Adrian Coman, Robert Clabourn Hamilton și Asociația Accept, reclamanți într-o cauză în care solicită, printre altele, obligarea pârâților, Inspectoratul General pentru Imigrări și Ministerul Afacerilor Interne, să înceteze imediat discriminarea pe criteriul orientării sexuale, în aplicarea procedurilor cu privire la dreptul la liberă circulație în Uniunea Europeană, pentru Relu Adrian Coman și soțul său, Robert Clabourn Hamilton.

Conform documentului CCR, în motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii susțin că nerecunoașterea căsătoriilor între persoane de același sex, legal încheiate în străinătate, reprezintă o încălcare a dreptului la viață intimă, familială și privată, și o discriminare pe criteriul orientării sexuale.

„Reclamanții au construit împreună o viață intimă și de familie care a fost recunoscută legal de statul belgian. Mutarea în România nu poate schimba nici realitatea de fapt a vieții lor intime și de familie și nici realitatea juridică a căsătoriei lor legale în Belgia. Soții, însă, nu își pot continua, pe teritoriul României, relația lor de familie în condiții egale cu persoanele heterosexuale aflate în situații similare, întrucât reclamantul Robert Clauborn Hamilton este obligat, în acord cu practica Inspectoratului General pentru Imigrări, să părăsească teritoriul României, pe motiv că art. 277 din Codul civil interzice recunoașterea în România a căsătoriilor între persoane de același sex încheiate în străinătate.

Or, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, și relațiile stabilite într-un cuplu format din persoane de același sex sunt tot relații intime și de familie, ca și în cazul cuplurilor heterosexuale, astfel că nu există o justificare rezonabilă care să permită crearea unei diferențieri prin lege, inclusiv sub aspectul libertății de circulație a persoanei. Prin urmare, autorii excepției apreciază că reglementările interne vin în contradicție cu prevederile constituționale care apără viața intimă, de familie și privată, și cu cele care consacră egalitatea între cetățeni, și constituie o încălcare a art. 14, coroborat cu art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale”, potrivit actului CCR.

Astfel, judecătorii au admis excepția de neconstituționalitate și au constatat că dispozițiile art. 277 alin. (2) și (4) din Codul civil sunt constituționale în măsura în care permit acordarea dreptului de ședere pe teritoriul statului român, în condițiile stipulate de dreptul european, soților – cetățeni ai statelor membre ale Uniunii Europene și/sau cetățeni ai statelor terțe – din căsătoriile dintre persoane de același sex, încheiate sau contractate într-un stat membru al Uniunii Europene, se arată în Decizia CCR nr. 534/2018.