”Din pulberea iubirii” – Arii și romanțe | O carte monumentală a unei iubiri legendare

Pe coperta de catifea turcoaz a unui ,,ceaslov” impunător și consistent putem citi inscripțiile marcate cu litere cursive aurii: Asociația Culturală Regal dˈArt/ EUGEN DOGA ,,Din pulberea iubirii”, Arii și romanțe pe versuri de Mihai Eminescu și Veronica Micle, putem admira strălucirea a două medalii aurii purtând efigiile celor doi protagoniști ai acestui volum, dar și ai acestei istorii a vieții noastre literare.

Volumul se deschide cu un pergament cu irizări de străvechime ilustră pe care citim următorul motto – ,,Ce e amorul? E un lung/ Prilej pentru durere,/ Căci mii de lacrimi nu-i ajung/ Și tot mai multe cere”, urmat de semnătura olografă eminesciană.

Pagina următoare relevă grafic aceste chipuri legendare, creionate sugestiv de către plasticiana Constanța Abălașei Donosă.

POLITICĂ Ambasadorul României în Austria, Emil Hurezeanu, REFUZĂ propunerea de a candida la Preşedinţie: „Nu port pălării mai mari decât îmi permite capul”

21:43

TRAGEDIE Un avion de mici dimensiuni, cu 10 persoane la bord, s-a PRĂBUȘIT peste mai multe magazine din centrul unui oraş turistic din Brazilia

21:16

După o pagină enumerativă a tuturor contributorilor la realizarea acestui op deosebit, conceput și coordonat de doamna Lili Bobu, ne întâmpină în pragul cărții chipul nobil și luminos al celebrului compozitor Eugen Doga, realizat de  Romulus Harda, ce prefigurează un text introductiv consistent semnat de ilustrul compozitor, în care acesta își mărturisește sincer avatarurile accederii către scrierile celor doi poeți îndrăgostiți și, nu în ultimul rând, surpriza pe care i-au produs-o versurile semnate de Veronica Micle, care „par să fie scrise special pentru muzică”.

Printre multe alte lucruri inedite, aceste mărturisiri introductive  ale marelui compozitor povestesc cuceritor despre ,,Academia Emil Loteanu”, adică despre pătrunderea sa în taina și minunea limbii române cu ajutorul dragului său prieten, limbă în care apoi avea să se simtă acasă.

Prefața semnată de acad. Mihai Cimpoi adâncește calea de înțelegere a acestei comuniuni literare

Prefața semnată de acad. Mihai Cimpoi adâncește calea de înțelegere a acestei comuniuni literare, existențiale, dar, iată, prin intuiția genială a lui Eugen Doga, și muzicală.

Intrarea în structura de bază a acestui ceaslov  impunător se face printr-un desen sugestiv semnat de Ligia Macovei, după care paginile se succed una după alta, conținând zeci de poezii semnate de Mihai Eminescu și de Veronica Micle, transbordate în regnul muzical prin transpunerea pe note a acestora, realizată fără contenire și oboseală de geniul muzical al vremii noastre, Eugen Doga.

Interiorul acestei cărți de patrimoniu este presărat cu lucrări grafice co-rezonante conținutului, semnate de mari nume consacrate ale genului, Nicolae Grigorescu, Ligia Macovei, Sabin Bălașa, Viorel Lăzărescu, Ghenadie Tâciuc, Ion Daghi, Dumitru Brodetsky, Doru Cristian Deliu, Mihai Cătrună, Constanța Abălașei Donosă, Nicolae Spirescu, Romulus Harda  și alții.

Spre a le sublinia importanța, printre paginile alb-sidefate, apar și o serie de pagini aurii pe care strălucesc câteva manuscrise ale poemelor și ale scrisorilor celor doi îndrăgostiți, de natură a ne apropia sufletește de marea și înalta lor iubire ce avea să se adauge, peste vreme, marilor exemple celebre ale frumoaselor iubiri literar-culturale ale lumii.

Marea carte adună într-un ,,Destin în Do major” concepute de autoarea întregului construct, Lili Bobu, conținutul unei biografii, firește cu precădere creativ, a marelui compozitor, în care acesta își mărturisește gândurile, dar și etapele devenirii existențiale și artistice, precum și multele trofee ale recunoașterii dobândite în anii vieții sale.

Sub titlul de „Ecouri co-rezonante”, se adună laolaltă  numeroase citate și rostiri ale celor care l-au cunoscut și l-au apreciat, dintre care nu s-ar putea selecta doar unele, căci toate laolaltă înalță  un imn de prețuire  unui geniu cu care vremea noastră a fost binecuvântată.

Către finalul cărții, sub titlul ,,Misiunea noastră este să fim fericiți”, se desfășoară un interviu provocat de doamna Lili Bobu, în care, iscusitele întrebări despre natura inspirației, ispita scrisului literar, iubirea de mamă, îmbolnăvirea de „eminescianită”, posibilele dezamăgiri, despre mesajul către univers și încă multe ispitiri inspirate au adus la suprafață răspunsuri edificatoare și  proverbiale. Citez doar un răspuns exclamat: ,,Strigătul meu: îmbătați-vă din dragoste de viață, de lumină, de oameni buni și frumoși! Purtați în sinele vostru dorul dragostei! Misiunea noastră este să fim fericiți!”

”Maestrul Eugen Doga a înaintat în compasiunea și prețuirea lui pentru cei doi mari îndrăgostiți legendari”

Din  postfața semnată de mine, citez doar o veche convingere – ,,Eugen Doga este unul dintre acei mari basarabeni pe care, cred de multă vreme, Dumnezeul neamului nostru i-a izvodit în vremea de acum ca să apere românitatea la fruntarele ei cele mai expuse primejdiei.”

La finalul volumului sunt atașate un plic poștal ocazional (reproduceri ale artiștilor plastici Romulus Harda și Constanța Abălașei Donosă), o carte poștală ilustrată (reproducerea lucrării de artă realizată de artistul Iurie Brașoveanu) și marca poștală din emisiunea (15 ianuarie 2021) „Ziua Culturii Naționale. 150 de ani de la prima serbare a românilor de pretutindeni”.

Dincolo de cele scrise în această carte monumentală, maestrul Eugen Doga a înaintat în compasiunea și prețuirea lui pentru cei doi mari îndrăgostiți legendari și cu nimic mai prejos decât marile iubiri ale lumii, asumându-și o înduioșătoare  postură, neaoș românească și anume, intenția de-a se erija în ,,nașul de cununie” al celor doi mari îndrăgostiți, intenție pe care a susținut-o și prin spectacolul pe care l-a performat pe scenele teatrale din Botoșani și Iași, mărturisind că dorește ca ei să-și unească destinele în eternitate, sub binecuvântarea sa în această calitate.

Prin această carte monumentală, ca și prin spectacolele pe care le-a conceput tot ea, Lili Bobu își confirmă mereu harul creator de artă și cultură temeinică și dăinuitoare.

Autor

Lucia Olaru Nenati