Carmen s-a angajat ca badantă pentru o pensionară din Italia, pentru doar 2 euro/oră. IREAL cât plătea pentru chirie

Maltratată de soțul ei în Peru, Carmen a fost nevoită să fugă. „Nu mă plâng. Nu există răufăcători, ci oameni care au încercat să mă ajute”. Ea s-a angajat ca badantă pentru o pensionară din Italia, pentru doar 2 euro/oră. 

Timp de zece luni, femeia a dormit pe un pat improvizat într-un depozit plin cu moloz și unelte de lucru împreună cu fiul său și alți 30 de compatrioți peruani. Pentru aceste condiții ei plăteau lunar o „chirie” de 380 de euro pe lună. În tot acest timp, Carmen era plătită pentru munca ei de îngrijitoare cu doar 2 euro pe oră.

Cu toate acestea, obișnuită cu lupta, Carmen a văzut jumătatea plină a paharului. „Nu mă plâng. Nu există răufăcători, în povestea mea aici, în Italia, ci oameni care au încercat să ajute, cât au putut”, spune ea.

În Peru, soțul ei, un bărbat cu multe probleme psihice, a maltratat-o atât pe ea, cât și pe copilul lor: tânăra de 30 de ani încă are o cicatrice pe față, în timp ce micuțul are arsuri pe tot corpul. Bătăile frecvente și riscul ca fiul ei să fie răpit au forțat-o să fugă: în septembrie, Carmen a venit la Milano. A cerut azil și a primit recent permisul de ședere, scrie Corriere della Sera.

„Nopțile în depozit au fost groaznice, iar prețurile de-a dreptul rușinoase, dar omul care ne-a „subînchiriat” acel local ne-a oferit o alternativă la stradă. Până la urmă, el însuși nu trăiește în condiții mai bune, dimpotrivă…”, spune peruana, care îi găsește scuze bărbatului.

Procedează la fel și cu bătrâna pe care o îngrijește și care o plătește cu doar doi euro pe oră. „Ne-a salvat cumva viața pentru că e singurul loc de muncă pe care l-am găsit, fără acte. Îi mulțumesc: este o bătrână drăguță, trăiește și ea în condiții precare. Chiar nu cred că poate plăti mai mult”.

Cum au ajuns pe străzi

În luna iunie, proprietarul de drept al depozitului a descoperit „subînchirierea” abuzivă și a chemat forțele de ordine pentru a evacua cele 30 de persoane care dormeau acolo. Carmen și fiul său, Marcos, au ajuns pe drumuri.

Chiar în aceeași perioadă, însă, bătrâna pe care o îngrijește și-a rupt piciorul. În aceste condiții, a rugat-o pe Carmen să doarmă cu ea o perioadă în singurul spațiu liber din casa ei: dulapul. Acolo a pus o saltea, puținele lucruri ale femeii și jucăriile copilului. Carmen vede în asta un gram de noroc, chiar dacă pentru o perioadă scurtă de timp.

Pe 28 iunie, a primit permisul de ședere și puțin după aceea, bătrâna și-a scos ghipsul; nu mai avea nevoie de îngrijiri 24 de ore din 24 și astfel Carmen și fiul ei au fost trimiși din nou în stradă, în timp ce UVI (Unione Volontari per l’Infanzia), organizația non-profit care îi sprijină și care l-a primit pe băiat într-un fel de spațiu de joacă pentru câteva ore pe zi, se străduia să ceară ajutorul instituțiilor.

„Pentru solicitanții de azil, responsabilul pentru primirea în Centrele de primire este Prefectura; când se acordă o formă de protecție, aceasta trimite refugiații în centrele Sai, care sunt adăposturi sau mici centre gestionate de primării, dar finanțate tot de stat. Sunt aproximativ 500 în Milano”, au explicat cei de la Primăria orașului Milano.

În așteptarea unei cercetări legale mai detaliate a documentelor care va fi realizată în perioada următoare, după două nopți petrecute pe străzi, de marți, 18 iulie, mama și fiul sunt găzduiți într-un cămin din centrul orașului, unde pot sta în intervalul orar 20:00 – 08:00.

„Sper să găsesc un loc de muncă bine plătit și sper ca eu și fiul meu să primim un loc mai bun unde să locuim, dar deja acesta este valoros. În viață, recunoștința este o valoare și ne ajută să mergem înainte”, a declarat peruana.

Sursa foto: Facebook