Actorul Florin Zamfirescu – invitatul lui Adrian Artene în cadrul podcastului „ALTCEVA” – a povestit detalii deopotrivă frapante, dar și emoționante, despre tatăl său, un om despre care susține că era de-o imensă bunătate, dar care a avut mult de tras și de suferit din partea Securității din România. Marele actor devoalează și un episod din viața sa de elev, atunci când, securitatea i-a cerut în clasa a zecea să semneze un angajament de colaborator.
L-a salvat naivitatea pe care o pretexta uneori pentru a ieși din diverse situații grele, un episod pe care maestrul îl povestește fascinant, în stilul specific, cu umor, dar și cu revoltă, pentru ceea ce au însemnat acei acei și felul în care eticheta pusă tatălui său s-a răsfrânt, nu de puține ori, asupra carierei sale.
„Dosarul meu de la CNSAS nu mi l-a dat nimeni. Mi s-a spus, întâi că nu există și apoi mi s-a spus că sunt încă în activitate oamenii care te-au lucrat. O să-l iei mai încolo sau o să-l ia băiatul dumitale. Am semnat că nu voi avea niciun fel de reacție, dar măcar să-l știi sau să te uiți în ochii lui. În ce privește zona aceasta, eu am mari, mari, mari probleme.
M-au făcut membru de partid, fiindcă am intrat la facultate pe locul întâi, cu cea mai mare medie și am fost și șef de promoție. Eu am folosit naivitatea de foarte multe ori. Nu are rost să povestesc o altă poveste în care mi-am folosit naivitatea, atunci când au vrut să mă racoleze. Mi s-a propus în clasa a zecea.
Am cerut dosarul de colaborator. L-au găsit și l-au dat. Este un dosar cu șină, când îl deschizi este o singură pagină. Am o copie prin casă. Zice am făcut tentativă de recrutare a elevului cutare, la data de…, aveam 17 ani și elevul refuză să semneze. Le-am spus că îmi este frică să semnez și nu am semnat nimic. Eu eram mic, în clasa a X-a, dar îi auzeam cum vorbeau între ei acolo: ăsta-i tâmplit, ăsta-i tâmpit”, a povestit marele actor la podcastul ALTCEVA.
Florin Zamfirescu susține că tatăl său nu a putut fi arestat că avea 17 ani, dar a fost „încondeiat” ca simpatizant legionar. Peste ani, când actorul a a vut acces la dosarul de la CNSAS al părintelui său, citind ce scrie l-a apucat, de multe ori, râsul în hohote.
În toată această nebunie trăită – tatăl actorului era anual anchetat de securitate – își aminte de bunătatea părintelui său, de plăcerea lui de a cânta, dar și de credulitatea pe care recunoaște că o moștenește de la el.
„Tatăl meu a fost un proscris, pentru că, de la vârsta de 25 de ani până în ’89, el a fost anual anchetat de securitate. (…) Eu nu am pătimit, dar în dosarul tatei, că am fost la CNSAS și îl am, scrie așa că el era simpatizant legionar, că nu putea fi membru, fiindcă avea 17 ani – nu împlinise 18 în anii rebeliunii, în 41. Rebeliunea a desființat legionarii.
Se făcuse membru de partid, a intrat și el acolo. Era de-o credulitate la care eu îi semăn. L-a pârât un nepot. Tata cânta frumos și cânta în coruri legionare. A știu de acest denunț.L-au dat afară din partid. Unchii mei amândoi au fost arestați, au făcut pușcărie. Nu pentru că aveau ceva cu legionarii, ci pentru că erau profesori, aveau niște averi, moștenire de la bunicul.
Tata nu a putut fi arestat că avea 17 ani, dar a fost încondeiat ca simpatizant legionar. Ciudățeania este că, în dosarul lui la CNSAS , care a durat – adică anchetele și interviurile – până în 89 și în dosar el evoluează. Adică, din simpatizant legionar peste zece ani era fost legionar și după 70 încolo, tatăl meu a fost șef de cuib. Când am luat dosarul de la CNSAS și am răsfoit în birou, m-a apucat râsul în hohote.”
Florin Gheorghe Zamfirescu s-a născut pe 12 aprilie 1949 în Călimănești (Vâlcea) într-o familie în care toți adorau literatura și artele în general, tatăl său fiind învățător și directorul Casei de cultură din Călimanești.
Din copilărie a visat să devină actor, iar la 6 ani a luat primul premiu de recitator. De atunci nu s-a mai desprins de scenă, facând din această meserie o pasiune.