Un nou studiu arheologic a descoperit alte dovezi ale prădătorilor de vârf despre care se spune că au „dominat” Pământul, cu 40 de milioane de ani înaintea dinozaurilor, „ca fiind cei mai mari și însetați de sânge” din acea epocă.
Un craniu aproape complet de Pampaphoneus biccai, cu o vechime estimată de 265 de milioane de ani, a fost găsit sub formă de fosilă în regiunea rurală din sudul orașului brazilian São Gabriel.
„Acest animal era o fiară cu aspect fioros și trebuie să fi produs o groază teribilă față de orice i-ar fi stat în cale. Descoperirea este cheia pentru a oferi o privire asupra structurii comunitare a ecosistemelor terestre, chiar înainte de cea mai mare extincție în masă din toate timpurile”, a precizat Stephanie E. Pierce, unul dintre oamenii de știință implicați în proiect și co-autor al unei lucrări publicate de Universitatea Harvard în parteneriat cu alte organizații.
Acesta a fost al doilea craniu al speciei respective, care a fost găsit în America de Sud.
„Găsirea unui nou craniu Pampaphoneus, după atât de mult timp, a fost extrem de importantă pentru înmulțirea cunoștințelor noastre despre animal, care anterior era dificil de diferențiat de rudele sale din Rusia”, a spus autorul principal, Mateus A. Costa Santos.
Se știa că bestia se plimba în regiunea pe care o cunoaștem acum sub numele de Rusia.
Pampaphoneus biccai a fost o parte a familiei therapsid – care au fost predecesori antici ai mamiferelor – cunoscute sub numele de dinocefalieni.
Ei „au trăit chiar înainte de cel mai mare eveniment de extincție din istoria Pământului, care a eliminat 86% din toate speciile de animale din întreaga lume”, potrivit unui comunicat de presă, care anunță finalizarea studiului, citat de nypost.com.
Pentru neanderthalienii moderni, care obișnuiau să trăiacă sub stânci, evenimentul de extincție a fost cauzat de un asteroid la scară majoră, care a lovit Peninsula Yucatan din Mexic, acum 66 de milioane de ani.
„Înainte de evenimentul de extincție, dinocefalienii erau unul dintre grupurile majore de animale terestre mari, care s-au dezvoltat pe uscat”, a adăugat anunțul, amintind de creaturile de dimensiune „medie până la mare” – care ar fi putut avea peste 3 metri lungime și o greutate de aproximativ 400 de kilograme.
„Pampaphoneus a jucat același rol ecologic ca pisicile mari moderne. A fost cel mai mare prădător terestru despre care știm din Permian, în America de Sud. Animalul avea canini mari, ascuțiți, adaptați pentru capturarea pradei. Dentiția și arhitectura sa craniană sugerează că mușcătura sa a fost suficient de puternică pentru a mesteca oase, la fel ca hienele moderne”, a spus autorul principal al studiului, Felipe Pinheiro.
Acești dinozauri predecesori erau cunoscuți în special pentru că au „oase craniene groase”. O astfel de compoziție a inspirat numele lung „dinocefalian”, care se traduce prin „cap teribil”, în limba greacă.