În condițiile în care mai marii oficiali ai Uniunii Europene, de la Charles Michel, la Ursula von der Leyen sau Roberta Metsola, au îndemnat Austria public să ridice veto-ul dat României și Bulgariei privind aderarea la spațiul Schengen, Karl Nehammer se încăpățânează și acuză că este victima unei nefuncționalități a spațiului de liberă circulație.
În acest context, Politico a realizat o analiză în care dezvăluie miturile din discursul politic al cancelariei de la Viena, care o descriu într-o victimă la nivelul UE, în timp ce Austria insistă să refuze României un drept consfințit atât în Tratatul Uniunii Europene, cât și în Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene.
România și Bulgaria au îndeplinit criteriile tehnice de aderare. Acum se împiedică de veto-ul Austriei în Consiliul de miniștri ai Justiției și Afaceri Interne (JAI), un organism european interguvernamental. Următorul Consiliu JAI, care este unul informal, are loc la finalul lunii, pe 28 septembrie, urmat de alte două în luna octombrie, respectiv decembrie.
Un alt atu în fața Austriei este și închiderea oficială a Mecanismului de Cooperare și Verificare pentru țara noastră și vecinii bulgari. (detalii AICI)
Deși Austria aclamă devotament pentru idealurile occidentale, în realitate, cancelarul Nehammer caută în liniște modalități de a continua să profite de pe urma relațiilor de prietenie ale țării cu Moscova, titrează Politico.
În acest sens, publicația americană atrage atenția asupra dependenței tot mai vizibilă a Austriei față de gazele rusești, pe care o numește o „ipocrizie” din partea Vienei.
Gazele naturale rusești reprezintă aproximativ 55% din consumul total al Austriei. Deși acesta este în scădere, de la 80% la începutul anului 2022, Austria, spre deosebire de majoritatea țărilor UE, rămâne dependentă de Rusia, spune Politico.
Fostul ministru de externe al României, Titus Corlățean a declarat recent pentru Gândul că există serioase semne de întrebare în ceea ce privește corectitudinea cancelarului Nehammer și a partidului de guvernământ și atrage atenția asupra faptului că Austria „a devenit un hub rusesc”. Corlățean găsește, astfel, un alt tip de explicație pentru votul negativ al Austriei pe Schengen
Austria a devenit, nu de azi-ieri, dar acum, în timpul războiului de agresiune rus împotriva Ucraina, un hub rusesc, de o manieră foarte clară și aș spune aproape public asumată, pe contacte politice, de schimburi economice care au crescut substanțial în ultimul an între Austria și Rusia și pe elemente care ne fac să credem că există și contacte pe zona de intelligence. Mi se pare foarte grav ca în interiorul familiei europene să avem un jucător care poate să întrețină relații privilegiate, în condițiile în care toată lumea occidentală democratică a condamnat ferm acțiunea rusă de agresiune împotriva Ucrainei”, a precizat Titus Corlățean pentru Gândul. (detalii AICI)
La începutul acestei luni, reprezentantul UE în Austria, Martin Selmayr, a ajuns în vizorul tabloidelor și al guvernului pentru că a spus adevărul incomod pe care cancelaria de la Viena nu voia să îl vadă. Oficialul UE vorbea de „bani pătați cu sânge” dați de milioanele de cetățeni austrieci Rusiei, odată cu factura la gaz. (detalii AICI)
Acest lucru mă surprinde, pentru că banii pătați cu sânge sunt trimiși în Rusia în fiecare zi cu factura de gaz, a spus Selmayr.
Imediat după aceste declarații, Comisia Europenă a decis să îl cheme pe Selmayr la Bruxelles pentru a răspunde pentru declarațiile sale. Un purtător de cuvânt al Executivului UE a caracterizat comentariile oficialului drept „nu doar inutile, ci și inadecvate”, spune Politico.
Chiar și așa, evaluarea nefastă a trimisului UE a stârnit imediat un scandal în țara care aclamă neutralitatea, în special în zona de extremă dreapta populistă, ai cărei lideri au cerut demiterea imediată a lui Selmayr.
Ministrul de Externe al Austriei, cel care a asigurat tranziția în funcția de cancelar interimar de la Sebastian Kurz la Karl Nehammer, Alexander Schallenberg (ÖVP), l-a convocat pe Selmayr pentru a răspunde pentru comentariile sale, iar ministrul Karoline Edtstadler, a calificat aceste remarci drept „dubioase și contraproductive”.
Cu toate acestea, opinia lui Selmayr are o greutate considerabilă în Austria, având în vedere istoria sa ca cel mai înalt funcționar public al Comisiei și mâna dreaptă a fostului președinte al Comisiei, Jean-Claude Juncker, precizează Politico.
Mitul victimizării austriece a fost multă vreme un laitmotiv al tabloidelor belicoase ale Austriei, care oferă cititorilor mesaje despre modurile în care lumea exterioară, în special Bruxelles și Washington, le subminează.
Un element cheie al acestui mit a fost neutralitatea țării, impusă acesteia în 1955 de Uniunea Sovietică drept o condiție pentru a pune capăt ocupației aliate postbelice a Austriei. La acea vreme, austriecii considerau neutralitatea ca pe un rău necesar pentru recâștigarea suveranității depline, față de URSS.
În timpul Războiului Rece însă, neutralitatea a căpătat o calitate aproape religioasă. În imaginația populară, neutralitatea, împreună cu manipularea abilă de către austrieci a liderilor sovietici, a permis țării să scape de soarta vecinilor săi din Pactul de la Varșovia (în timp ce făcea afaceri cu Blocul de Est).
Cu toate acestea, ferm blocată între NATO și blocul sovietic, nu a durat mult până Austria a descoperit avantajele inerente ale noului său statut. Fiind o țară neutră, nealiniată, putea face afaceri de ambele părți ale Cortinei de Fier.
La 1 iunie 1968, Austria a devenit prima țară din Europa de Vest care a semnat un contract pe termen lung cu Uniunea Sovietică pentru furnizarea de gaze naturale, care a ajuns prin Cehoslovacia la un hub de distribuție, chiar în interiorul graniței cu Austria.
Cu toate acestea, la doar câteva luni după ce Austria a semnat acordul din 1968, a avut loc un dezastru. În august, tancurile sovietice au ajuns din nou în Europa Centrală, de data aceasta în Cehoslovacia pentru a zdrobi Izvorul Praga.
Astăzi, neutralitatea austriacă este puțin mai mult decât o scuză convenabilă pentru a evita responsabilitatea, scrie Politico.
Guvernul austriac condus de Partidul Popular Austriac (ÖVP) de centru-dreapta insistă că este neutră cu privire la Ucraina, doar în ceea ce privește acțiunea militară, nu pe principiul politic. Cu alte cuvinte, nu va trimite arme la Kiev, dar susține sancțiunile UE și permite transporturilor de arme destinate Ucrainei să treacă pe teritoriul austriac, precizează Politico.
În același timp, multe companii austriece continuă să desfășoare afaceri cu Federația Rusă, lucru pentru care nu există prea multe critici în interiorul țării, mai arată publicația americană.
CITIȚI ȘI: