Daniel Doherty, un britanic în vârstă de 38 de ani, și-a frânt visul de a deveni fotbalist, când a fost nevoit să părăsească în copilărie echipa la care juca, din cauza fumatului. Acest obicei l-a lăsat într-un scaun cu rotile, cu teama că va muri.
El a început să fumeze, încă de la vârsta de nouă ani, chiar și 20 de țigări pe zi. Apoi, a rămas incapabil să meargă, când plămânii au început să fie afectați. Când era doar un băiețel, fusese la Academia lui Aston Villa și, când nu a mai reușit să ajungă la terenul de antrenament al clubului, a trebuit să se oprească.
Acum e tată a cinci copii și se recuperează după o operație dificilă de 13 ore, care i-a „salvat viața” și chiar l-a „ridicat” din scaunul cu rotile, potrivit dailystar.co.uk.
Obiceiul lui Daniel a cauzat probleme de respirație, inclusiv boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC) și insuficiență respiratorie de tip 2, care l-au lăsat în imposibilitatea de a merge. S-a îmbolnăvit atât de grav, încât se temea pentru viața lui.
Fost lucrător la un depozit, Daniel a petrecut ani de zile în spitalul Walsall Manor, în timp ce a suferit o traheostomie și a urmat un tratament pentru BPOC, insuficiență respiratorie și dependență.
Personalul l-a îndrumat pe tatăl său către Spitalul Queen Elizabeth din Selly Oak, Birmingham, pentru un transplant dublu pulmonar, după ce Daniel a fost pus pe o listă de așteptare. În cele din urmă, intervenția chirurgicală a avut loc pe 30 mai, anul acesta.
„Înțeleg de ce oamenii fumează, pentru că este o dependență și am trecut prin asta, dar dacă ar fi fost în situația mea, trecând prin două come și o traheostomie, nefiind capabili să respire, ar putea gândi diferit. Din păcate, nu poți vedea daunele groaznice pe care le provoci corpului tău… fumând”, a declarat Daniel, pentru The Mirror, în timp ce se recupera în locuința sa din Walsall, West Midlands.
Când Daniel și-a făcut operația crucială, renunțase cu totul la fumat. Acum, deși nu-l cunoaște pe donator, ar vrea să-i mulțumească bărbatului – un nefumător din Newcastle – pentru că i-a salvat viața.
„Înainte de operație, nu știam suficient despre posibilitatea unui transplant și credeam că o să mor. (…) Nu cunosc donatorul, dar aș vrea să o fac și să îi scriu o scrisoare de mulțumire pentru că mi-a salvat viața… Până mi-am făcut transplantul, nu puteam suporta fumul și trebuia să-mi acopăr fața când eram lângă el”, a mai spus Daniel.