„Piața unică” a MEDICAMENTELOR în UE, o discriminare majoră pentru România. Nemții beneficiază de tratamente noi cu 2 ani mai devreme decât românii

În teorie există o „piață unică” a produselor care circulă în Uniunea Europeană, însă dacă vorbim de disponibilitatea noilor medicamente de care au nevoie tot mai mulți pacienți aflați la suferință pe paturile de spital, lucrurile stau complet diferit.

Accesul la medicamente de ultimă generație nu este uniform în Uniunea Europeană. Pacienții din diferite țări se confruntă cu discrepanțe majore în privința disponibilității tratamentelor salvatoare de vieți.

În România, un medic poate aștepta în medie doi ani pentru a prescrie același medicament de ultimă generație ca omologul său din Germania. Aceasta poate face diferența între viață și moarte, mai ales în cazurile de boală gravă, cum ar fi cancerul.

„Pacienții din statele membre occidentale și din cele mai mari au acces la 90% din medicamentele nou aprobate. În statele membre estice și mai mici, această cifră este de până la 10 la sută”, a declarat comisarul pentru sănătate Stella Kyriakides într-un discurs din aprilie. „Acest lucru este cu adevărat inacceptabil”.

Comisia Europeană propune reforme majore pentru a remedia această problemă

Comisia Europeană propune reforme majore pentru a remedia această problemă, punând accent pe penalizarea companiilor farmaceutice care nu lansează produsele lor pe toate cele 27 de piețe ale UE în termen de doi ani.

Cu toate acestea, există câteva obstacole majore în calea unei piețe mai echitabile a medicamentelor, precum diferențele economice dintre statele membre, de exemplu, PIB-ul pe cap de locuitor al Bulgariei este de aproape cinci ori mai mic decât cel al Olandei.

O analiză a pieței europene a medicamentelor împotriva cancerului, finanțată de industria farmaceutică și realizată de Institutul suedez pentru economie în domeniul sănătății (IHE), arată că Austria, Germania și Elveția, țările care cheltuiesc cel mai mult, au cheltuit între 92 și 108 euro pe persoană pentru medicamente împotriva cancerului, față de 13-16 euro în Republica Cehă, Letonia și Polonia.

Cheltuielile mai mici se traduc prin mai puține medicamente prescrise. În cazul medicamentelor imuno-oncologice, de exemplu, utilizarea în țările mai sărace a fost între o zecime și o cincime din cea observată în țările mai bogate.

„O mare parte a pacienților europeni cu cancer, în special în Europa de Est, nu pot avea acces la medicamente eficiente (și potențial rentabile) din motive legate de accesibilitate”, scriu cercetătorii.

Un alt aspect negativ se referă la negocierile opace privind prețurile medicamentelor și birocrația implicată în procesul de stabilire a prețurilor și a accesului la aceste tratamente.

Mai întâi țările bogate

De departe, cel mai frecvent mod de negociere a prețurilor în Europa este că societățile farmaceutice negociază prețurile cu guvernele în mod direct și în secret, astfel încât nicio țară nu știe cu adevărat ce plătește o alta pentru un medicament.

„Companiile farmaceutice aleg să lanseze mai întâi medicamentele în țările în care se așteaptă să obțină prețuri mai mari, de obicei, țările cu venituri mai mari care pot plăti mai mult”, a declarat Sabine Vogler, care conduce departamentul de farmacoeconomie al Institutului Național de Sănătate Publică din Austria. „În țările din sudul Europei, cum ar fi Portugalia și Grecia, și în țările din Europa de Est, acestea sunt propuse într-o etapă ulterioară… în doi sau trei ani.”

Atunci când lansează un nou medicament, companiile merg mai întâi în țările în care pot obține cel mai bun preț – de obicei cele mai mari și mai bogate. Guvernele din aceste țări vor stabili un așa-numit preț de referință, care este disponibil publicului. Însă acest preț este negociat în cadrul unor discuții confidențiale în care se convine asupra unei reduceri nedivulgate. Procesul începe din nou cu următoarea țară, care folosește prețul de referință public ca punct de plecare.

Rezultatul este că negocierile se întind în timp – iar țările cu piețele cele mai puțin atractive sunt ultimele la rând.

Achiziția medicamentelor „la comun”

În prezent se explorează soluții precum evaluările comune a tehnologiilor medicale la nivelul UE și inițiative regionale pentru achiziționarea comună a medicamentelor. Grupuri regionale de țări, cum ar fi inițiativa Beneluxa, formată din Belgia, Țările de Jos, Luxemburg, Austria și Irlanda, au început să se reunească pentru a cumpăra medicamente în comun, ceea ce simplifică negocierile pentru producătorii de medicamente și consolidează puterea de negociere a cumpărătorilor.

Propunerea Comisiei Europene pentru reforma farmaceutică este considerată cea mai ambițioasă soluție până în prezent, dar va necesita eforturi susținute pentru a fi implementată în legislația europeană, potrivit Politico.eu.